Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 375
Ședința publică din data de 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor formulate de reclamanta cu domiciliul în P,-, județul P și pârâtaP - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Pcu sediul în P,-, județul
împotriva sentinței nr. 546 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a studia actele și lucrările dosarului instanța a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și ulterior precizată, reclamanta, în contradictoriu cu P și P, a solicitat anularea deciziilor de impunere nr.-/9.05.2006 și nr.-/10.05.2007 emise de către Administrația Finanțelor Publice P, precum și restituirea sumelor deja achitate din obligațiile fiscale stabilite prin aceste decizii de impunere.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin deciziile contestate a fost stabilită în mod nelegal obligația sa de a plăti sumele de 209 lei și 361 lei cu titlu de impozit pe veniturile realizate în anii 2005 și 2006, întrucât sumele declarate de reclamantă în declarațiile de venit global din anii respectivi reprezintă restul rămas după ce venitul agricol a fost deja impozitat cu 16% la SC -.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv declarațiile privind veniturile realizate în anii 2005 și 2006, deciziile de impunere contestate, adeverința nr.108/2007, cererea nr.54349/2007, precum și adresa nr.800/2007.
Prin întâmpinarea, precizată ulterior, pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile - motivate de faptul că reclamanta nu s-a adresat autorității emitente anterior sesizării instanței -, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat, în esență, de faptul că veniturile obținute de reclamantă de la SA - au fost impozitate în mod legal, că nu este vorba de o dublă impunere a veniturilor obținute de reclamantă - întrucât societatea a plătit impozit pe profitul realizat, iar reclamanta impozitul pe venitul obținut din arendare -, precum și că în cauză nu se pune problema neimpozitării veniturilor obținute de reclamantă, ci a încadrării în categoria de venituri impozabile corespunzătoare, astfel că veniturile trebuiau oricum impozitate - aspect învederat și de către - Direcția de îndrumare și asistență a contribuabililor.
In cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosar adresele nr.-/2007, 68122/2007, 79664/2007, nr.73759/2007, nr.-/2007, și nr.328/2008, cererile nr.28481/2007, nr.29319/2007, nr.34967/2007, nr.42983/2007, nr.46198/2007, nr.-/2007, nr.328/2007, precum și chitanța nr.-/2008.
La termenul de judecată din data de 9.12.2008, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârâtă, pe care ulterior a respins-o, ca neîntemeiată, apreciind că, din înscrisurile depuse la dosar, rezulta că reclamanta s-a adresat ambelor pârâte, cât și altor instituții ale statului, anterior sesizării instanței de judecată.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.546 din 9 decembrie 2008 prin care admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat deciziile de impunere nr. -/9.05.2006 și nr. -/10.05.2007 emise de pârâtă pentru veniturile realizate de reclamantă în anii 2005 și 2006 și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei sumele achitate deja din obligațiile fiscale menționate în deciziile de impunere precizate anterior.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a obținut venituri agricole, în perioada 2005-2006, dintr-o suprafață de 7 ha, lucrată de către Societatea Agricola -. Pentru acestea, reclamanta a completat declarațiile speciale privind veniturile realizate, în baza cărora pârâta Pae mis deciziile de impunere contestate, prin care a stabilit în sarcina de plata a acesteia impozit pe venit în sumă de 361 lei pentru anul 2005 și 209 lei pentru anul 2006.
Din cuprinsul deciziilor de impunere, având în vedere și susținerile pârâtei P formulate în întâmpinare, tribunalul a reținut că pentru perioada menționată anterior venitul obținut de reclamantă a fost încadrat ca "venit din cedarea folosinței bunurilor"(arendare), impozitul fiindu-i stabilit potrivit dispozițiilor art. 61 si 43 din codul fiscal. De altfel, aceeași situație a rezultat și din adresa ANAF - Direcția de îndrumare și asistență a contribuabililor nr.-/2007.
Tribunalul a reținut că, așa cum au învederat și pârâtele, în prezenta cauză se pune problema încadrării juridice a veniturilor obținute de reclamantă.
Din adresa nr.-/2007 a DGFP I,a rezultat că reclamanta are calitatea de membru asociat al SA - pentru terenul agricol în suprafață de 7 ha adus în folosință, iar nu calitatea de cedent în vreun contract de cedare a drepturilor de folosință pentru aceasta suprafață.
Ca urmare, având calitatea de membru asociat al SA -, veniturile obținute de reclamantă trebuiau considerate dividende, iar impozitul aferent acestora era un impozit din investiții, conform disp. art. 65 al.1 lit.a din codul fiscal.
Tribunalul a mai reținut că, chiar dacă pentru impozitul pe dividende cota de impozitare este similară impozitului pe veniturile din cedarea folosinței bunurilor, pentru veniturile obținute de reclamantă în anii 2005-2006 s-a reținut un alt impozit decât cel legal datorat, din punct de vedere al naturii acestuia.
Întrucât veniturile obținute de reclamantă au fost greșit calificate și impozitate, a rezultat că deciziile de impunere sunt nelegale - prin acestea reclamanta fiind obligată să plătească un impozit (pe veniturile din cedarea folosinței terenului) pe care nu îl datora.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate, tribunalul a admis acțiunea, a anulat deciziile de impunere nr. -/9.05.2006 și nr.-/10.05.2007 emise de către Administrația Finanțelor Publice P, precum și a obligat pârâta menționată să restituie reclamantei sumele achitate deja din obligațiile fiscale stabilite prin deciziile de impunere, ca fiind nelegal stabilite și, implicit, achitate.
Împotriva sentințe pronunțată de Tribunalul Prahova au formulat recurs atât recurenta reclamantă cât și pârâta DGFP
Reclamanta prin recursul declarat solicita casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In susținerea recursului,reclamanta arata că, chiar daca instanța de fond i-a admis acțiunea totuși nu a cercetat fondul cauzei in sensul ca nu a stabilit ca impozitarea individuala a fiecărui membru al asociației agricole este nelegală, deoarece impozitul a fost plătit de asociație.
Cauza, mai susține recurenta, nu a fost soluționată in contradictoriu cu toate părtile implicate in raportul juridic,in sensul ca trebuia introdusă in cauză in calitate de pârâtă si DGFP I.
La rândul său pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P solicită prin recursul declarat modificarea in tot a sentinței si pe fond respingerea acțiunii formulata de către reclamantă.
Recurenta critica sentința instanței de fond in esența pe următoarele aspecte.
Veniturile realizate de reclamanta pe anul 2005,2006 s-au impozitat in raport de declarația depusă de aceasta,care a constituit si baza deciziei de impunere.
La impozitarea veniturilor realizate de reclamanta s-au avut in vedere prevederile cap 4 titlul III care reglementează impozitul din cedarea folosinței bunurilor sau arendare,deoarece aceasta nu a făcut dovada calității de asociat in cadrul Societații Agricole, situație in care drepturile sale ar fi reprezentat dividende iar impozitarea acestora ar fi fost in sarcina societatii.
Pârâta recurentă mai arată că instanța de fond a procedat greșit când a respins excepția lipsei procedurii prealabile,deoarece reclamanta nu a făcut dovezi in acest sens așa cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Adresele depuse in acest sens de reclamanta nu pot fi considerate ca prin acestea s-au respectat dispozițiile care reglementează procedura prealabila.
Curtea, analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurenți având in vedere actele si lucrările dosarului si dispozițiile legale in materie constata ca recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Recursul declarat de reclamantă, deși lipsit de interes, deoarece prin sentința recurata acțiunea sa a fost admisa de instanța de fond,criticile invocate fiind nefondate.
Nu se poate retine ca prin sentința pronunțată instanța de fond nu a soluționat acțiunea pe fond. Prin sentința recurata Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantei analizând cauza pe fond in sensul ca a stabilit ca veniturile realizate de aceasta nu provin din cedarea drepturilor de folosința asupra terenului si ca atare impozitul așa cum a fost stabilit de parata este nedatorat.
Nici cealaltă critica invocata de reclamanta recurenta nu este întemeiata.
In cauză, calitate procesuala pasiva are numai emitenta actului fiscal,respectiv a deciziei de impunere contestata si anume Administrația Finanțelor Publice P.
DGFP I nu putea fi introdusa in cauza deoarece nu este parte in raporturile juridice de natura fiscala invocate de reclamanta chiar daca veniturile realizate de aceasta provin dintr-un teren situat pe raza județului I.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă,din analiza sentinței pronunțata de instanța de fond in raport cu criticile invocate de aceasta si interpretarea dispozițiile legale aplicabile in cauza,rezulta ca acesta este nefondat.
Este adevărat ca reclamanta prin declarația privind veniturile realizate pe anul 2005 specifica că realizarea acestora a avut loc din cedarea folosinței bunurilor,iar din cea privind anul 2006 menționează ca aceste venituri s-au obținut din "proprietate agricola".
Recurenta pârâta a stabilit impozitul datorat de reclamanta in raport cu dispozițiile art. 61,62 din Codul Fiscal care definesc veniturile impozabile din cedarea folosinței bunurilor si modalitatea de stabilire a acestuia.
Astfel potrivit art. 61 din Codul Fiscal -Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, in bani si/sau in natura, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal, altele decât veniturile din activități independente.
Art 62 la rândul sau reglementează modalitatea de stabilire a venitului net din cedarea folosinței bunurilor arătând că - Venitul brut reprezinta totalitatea sumelor in bani si/sau echivalentul in lei al veniturilor in natura si se stabileste pe baza chiriei sau a arendei prevazute in contractul incheiat intre parti pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul incasarii chiriei sau arendei. Venitul brut se majoreaza cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozitiilor legale, in sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui detinator legal, daca sunt efectuate de cealalta parte contractanta. In cazul in care arenda se exprima in natura, evaluarea in lei se va face pe baza preturilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene si, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului B, ca urmare a propunerilor directiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, hotarari ce trebuie emise inainte de inceperea anului fiscal. Aceste hotarari se transmit in cadrul aceluiasi termen directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului B, pentru a fi comunicate unitatilor fiscale din subordine.
Din interpretarea dispozițiilor legale suscitate rezulta ca veniturile nete din cedarea folosinței bunurilor se stabilește pe baza chiriei sau arendei prevăzuta in contractul încheiat de părți.
In cauza cum nu s-a făcut dovada existentei unui asemenea contract de închiriere sau arenda,decizia de impunere emisa de parata recurenta este greșita, soluția instanței de fond prin care a dispus anularea acesteia este una legala.
Din probele dosarului, adresa nr.-/2007 a DGFP I,a rezultat că reclamanta are calitatea de membru asociat al SA - pentru terenul agricol în suprafață de 7 ha adus în folosință, iar nu calitatea de cedent în vreun contract de cedare a drepturilor de folosință pentru aceasta suprafață.
Ca urmare, având calitatea de membru asociat al SA -, veniturile obținute de reclamantă trebuiau considerate dividende, iar impozitul aferent acestora era un impozit din investiții, conform disp. art. 65 al.1 lit.a din codul fiscal si care potrivit art 67 din același act normativ se impun cu o cota de 16% din suma acestora. Obligația calculării si reținerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice, odata cu plata dividendelor către acționari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei in care se face plata. In cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților pana la sfârșitul anului in care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.
Ca atare critica recurentei cu privire greșita interpretare a dispozițiilor aplicabile cauzei de instanța de fond privind impozitul datorat de reclamanta este nefondata.
Nefondata este si critica privind greșita soluționare de către instanța de fond a exceptiei privind lipsa procedurii prealabile.Din adresele depuse la dosar de reclamanta rezulta ca aceasta a respectat dispozițiile art 7 din legea 554/2004 privind precedura prealabila.
de toate considerentele retinute in prezenta decizie rezulta ca recursurile formulate de părti sunt nefondate,motiv pentru care Curtea in raport cu art 312 alin 1.Pr.Civ urmeaza a le respinge ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta cu domiciliul în P,-, județul P și pârâta P - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței nr. 546 din 09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. / 2 ex/23.03.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
