Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 377/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 377
Ședința publică din data de 5 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor formulate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI SCĂIENI - SCĂIENI, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 18, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 34, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 2,. 28,. 1,. 7, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, -, nr. 36, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR.-, nr. 4,. 6,. 1,. 4, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. - -, nr. 173, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 473 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - B, sector 1, STR. - -, nr. 22-24 și intimații chemați în garanție -, STR. - -, nr. 159, Cod poștal -, Județ P, -, STR. -, nr. 14, Cod poștal -, Județ P, -, STR. -, nr. 1B, Cod poștal -, Județ P, -, CARTIER, nr. 3, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și a permite părților să depună concluzii scrise în conformitate cu art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de astăzi 5 martie 2009 când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin încheierea de sesizare nr.43/22.02.2008 - înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- -, Curtea de Conturi a României a solicitat instanței să dispună obligarea Consiliului Local al orașului -Scăieni la plata catre bugetul consolidat al statului a sumelor de 103.663 lei și 48.966 lei majorări de întârziere -aferente ajutoarelor acordate salariaților Primăriei -Scăieni în anul 2006,precum c/valoarea ajutoarelor acordate salariatilor Primariei Boldesti Scaieni in anului 2007 reprezentand suma de 75.456 lei și majorări de întârziere de 14.560 lei.
S-a mai solicitat și stabilirea răspunderii juridice a părților:
- și pentru suma de 3.561 lei - reprezentând sume prescrise provenite din amenzi neurmărite de compartimentul de specialitate din cadrul primăriei,
-, și pentru suma de 63.526 lei - reprezentând majorări de întârziere datorate pentru necalcularea, neevidențierea și nevirarea la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale a obligațiilor generate de sumele acordate în baza contractului colectiv de muncă,
- și pentru suma de 2.500 lei și 183,38 lei majorări de întârziere reprezentând c/val. ajutoarelor de Paște și C acordate primarului și viceprimarului,
-, și pentru suma de 2.424 lei reprezentând parte din prejudicial de 8.699 lei nerecuperat și dobânda aferenta de 894,76 lei și 3.453,27 lei reprezentând c/val.contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat.
In motivarea sesizării, s-a arătat că, urmare verificării contului de execuție, a bilanțului contabil pe anul 2006 și a celorlalte documente ale Primăriei -Scăieni, s-a constatat că suma de 35.581 lei reprezintă rămășiță din venituri amenzi, din care este prescrisă până la data controlului suma de 3.561 lei - datorată de un număr de 56 persoane fizice-, pentru care unitatea s-a rezumat doar la emiterea unei singure înștiințări de plată pentru fiecare contravenient pe toata durata termenului de prescripție, fără a utiliza toate formele de urmărire și de executare silită. Răspunderea pentru suma de 3561 lei revine primarului - care a fost ordonator principal de credite - și pârâtei - referent în cadrul serviciului buget, finanțe, contabilitate, taxe și impozite-, care avea ca atribuție de serviciu urmărirea sumelor restante a contribuabililor.
De asemenea, s-a arătat că în anul 2006 salariaților primăriei le-au fost acordate avantaje sub forma unor sume în numerar plătite din bugetul local, reprezentând ajutoare de C și Paște, ținuta și indemnizații de hrană în valoare de 141.071 lei, din care 109.721 lei funcționarilor publici și 31.350 lei personalului contractual. Pentru nevirarea pe destinații a obligațiilor bugetare care au decurs din acestea - în sumă totală de 103.663 lei - au fost calculate dobânzi penalizatoare de 48.966 lei.
De asemenea, și în anul 2007 s-au acordat sume similare angajaților primăriei în sumă totală de 116.193 lei, din care pentru funcționari publici 90.148 lei și personal contractual 26.045 lei, organele de control calculând obligații bugetare nevirate de 75.456 lei, precum și majorări de întârziere de 14.560 lei.
Reclamanta a învederat că sumele menționate anterior au fost acordate în baza contractului /acord colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei -Scăieni, că plățile efectuate sunt asimilate veniturilor din salarii, conf. art.55 al.1 din Legea nr.571/2003 modif, astfel că, în perioada 2006-2007 Primăria -Scăieni nu a calculat, înregistrat în evidența contabilă și nu a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor de șomaj, precum și fondul de accidente și boli profesionale contribuțiile angajatorului și asiguraților, precum și impozitul pe venit.
S-a mai învederat că, prin încadrarea eronata a acestor sume, s-a diminuat în mod nelegal baza de calcul a contribuțiilor legale, precizate anterior, și a impozitului pe venituri din salarii, încălcându-se astfel dispozițiile art.257 și art. 258 al. 1 și 2 din Legea nr.95/2006, art.5, art.18 al.1 și art.22 al.1 din Legea nr.19/2000, art.51 al.1 și 2 și art.52 al.1 din OUG150/2002, art.19 lit.a și b, art.26 și art.27 al.1 din Legea nr.76/2002, prevederile Legii nr.380/2005, cele ale art.5 din Legea nr.346/2002, art.57 al.1 din Codul fiscal, precum și că în timpul controlului s-au calculat obligațiile fiscale, menționate anterior, la care s-au adăugat majorări de întârziere generate de necalcularea, nereținerea și nevirarea în termenele legale a contribuțiilor menționate.
De asemenea, reclamanta a mai învederat că răspunderea pentru nereținerea și nevirarea tuturor sumelor menționate revine pârâtei - șeful serviciului buget, finanțe, contabilitate, taxe și impozite, venituri și personal, care trebuia să verifice legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate, prin aplicarea vizei de control financiar preventive - precum și pârâtelor și, referenți contabil în cadrul primăriei, care aveau atribuții legate de aplicarea legilor salarizării.
Reclamanta a mai învederat că, în lunile aprilie și decembrie 2006 și aprilie 2007 Primăria -Scăieni a efectuat și înregistrat plăți nelegale pentru cheltuieli de personal în sumă de 2500 lei, 1500 lei și 1000 lei, reprezentând c/val. ajutoarelor de Paste și C acordate primarului și viceprimarului or. -Scăieni, pentru care la control s-au calculat dobânzi penalizatoare de 183,38 lei. Acordarea acestor sume este nelegală, întrucât primarul și viceprimarul sunt aleși locali și nu au calitatea de salariați ai primăriei.
De asemenea, reclamanta a mai precizat că în perioada noiembrie -decembrie 2006 s-a acordat în mod nelegal suma de 15.786,27 lei - reprezentând c/val. sporului de dificultate ( 12.333 lei) acordat primarului, viceprimarului și reprezentanților foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, ceea ce a condus și la majorarea contribuțiilor angajatorului calculate și virate către fondurile speciale, în sumă totală de 3453, 27 lei, pentru care au fost calculate dobânzi de 1055,76 lei.
In acest sens, s-a arătat că primarul a emis dispoziția nr.534/2006 privind acordarea sporului de dificultate membrilor Comisiei Locale de fond funciar -Scăieni, respectiv la doi salariați ai primăriei și la 4 reprezentanți ai foștilor proprietari, ulterior fiind emisă dispoziția primarului nr.1580/2006, prin care s-a acordat sporul de dificultate de 50% primarului și viceprimarului pentru perioada octombrie-decembrie 2006, măsura care este nelegală, întrucât se încalcă disp. Art.II al.1, al.2 si al.3 din Legea nr.263/2006 și art.61 al.5 din Legea nr.215/2001.
S-a mai arătat că în timpul controlului, pentru sumele nete încasate nelegal, de 8699 lei, s-au calculat dobânzi penalizatoare de 573,15 lei și pentru impozitul pe venit, pentru contribuțiile angajatorului aferente sumei brute înregistrate nelegal pe cheltuiala unității, reținute în plus și virate au fost calculate dobânzi de 482,61 lei. Totodată, în timpul controlului primarul și viceprimarul au restituit sumele încasate nelegal, de 3462 lei și 2813 lei, iar primăria a virat aceste sume în contul bugetului local. De asemenea, din dobânda penalizatoare de 1055,76 lei, pârâta a achitat primăriei în mod voluntar suma de 161 lei.
In dovedirea actului de sesizare, Curtea de Conturi a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresele nr.-/2007 și nr.-/2006, adresa ANFP nr. -/2007, adresele nr.-/2007, nr.-/2007 și -/2007, adresele Direcției Generale de Sinteza a Politicilor Bugetare nr.-/2007 și nr.-/2007, adresa nr.390/2007, tabel cu obligațiile bugetare necalculate și nevirate nr.173/2008, tabel cu situația plăților efectuate în anul 2006, precum și raportul de control intermediar nr.1082/3.12.2007, cu anexele cuprinse în opisul de la filele nr.26-33.
Prin întâmpinare, pârâta - a solicitat respingerea actului de sesizare, motivat de faptul că dobânzile penalizatoare au fost greșit menționate în actul de sesizare, precum și că acordarea sporului de dificultate a fost acordat în baza dispoziției primarului, care nu a fost atacată de către prefect.
a solicitat, prin întâmpinare, respingerea actului de sesizare, arătând că în mod greșit Curtea de Conturi a apreciat că sumele acordate salariaților primăriei sunt venituri salariale, în realitate acestea fiind, conf. art.42 lit.a din codul fiscal, ajutoare acordate angajaților, sumele calculate de organul de control nefiind prejudicii aduse bugetului local, că temeiul acordării sporului de dificultate primarului și viceprimarului îl constituie contractul /acordul colectiv de muncă, respectiv art.969 civ. precum și disp. OUG 136/2006.
De asemenea, Consiliul Local -Scăieni a solicitat, prin întâmpinare, respingerea actului de sesizare, ca neîntemeiat.
Pârâta - a chemat în garanție pe numiții, și, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 2424 lei( c/val. sporului de dificultate în sumă netă acordat acestora),și a dobânzilor penalizatoare aferente.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 473 din 11.11.2008, prin care a admis în parte sesizarea formulată în baza Legii nr. 94/1992 de reclamanta Curtea de Conturi, a obligat Consiliul Local al orașului -Scăieni să vireze la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, sumele prevăzute la lit.a din dispozitivul încheierii de sesizare nr.43/22.02.2008 a Curții de Conturi - Camera de Conturi P, în cuantum total de 179.119 lei contribuții la bugetul consolidat și 63.526 lei majorări de întârziere aferente drepturilor acordate angajaților (funcționari publici și personal contractual) al Primăriei -Scăieni în anii 2006 și 2007.
A stabilit răspunderea juridică a pârâților și pentru suma de 2001 lei - reprezentând sume prescrise provenite din venituri din amenzi neurmărite - și i-a obligat pe aceștia să plătească în solidar suma precizată către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
A stabilit răspunderea juridică a pârâților, și pentru suma de 63.526 lei - reprezentând majorări de întârziere datorate pentru necalcularea, neevidențierea și nevirarea la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale a obligațiilor generate de sumele acordate angajaților Primăriei -Scăieni în baza contractului/acord colectiv de muncă, precizate anterior - și i- obligat pe aceștia să plătească, în solidar, suma precizată către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
A stabilit răspunderea juridică a pârâților și pentru sumele de 2.500 lei - reprezentând c/val. ajutoarelor de Paște și C acordate primarului și viceprimarului Orașului -Scăieni - și de 183,38 lei - reprezentând dobânzi penalizatoare aferente - și i-a obligat pe aceștia să plătească în solidar suma precizată către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
A stabilit răspunderea juridică a pârâților, -, și pentru sumele de 2.424 lei - reprezentând partea nerecuperată din prejudiciul de 8.699 lei - și de 3.453, 27 lei - reprezentând c/val. contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat în suma bruta de 12.333 lei, calculate și virate bugetelor publice la data efectuării plăților -, precum și de 894,76 lei - reprezentând dobânzi aferente acestora - și i-a obligat pe pârâții precizați să plătească în solidar sumele menționate către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
A respins cererea de stabilire a răspunderii juridice și de obligare la plată a pârâților și pentru suma de 1331 lei ( reprezentând parte din prejudiciul de 3.561 lei, amenzi prescrise), ca rămasă fără obiect, iar pentru suma de 229 lei ( reprezentând parte din prejudiciul de 3.561 lei, amenzi prescrise ) ca neîntemeiată.
A respins cererea de stabilire a răspunderii juridice și obligare la plată a pârâților, -, și pentru suma de 482,61 lei - reprezentând dobânzi penalizatoare calculate pentru suma de 3.453, 27 lei menționată anterior ( reprezentând c/val. contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat în suma brută de 12.333 lei, calculate și virate bugetelor publice la data efectuării plăților), ca neîntemeiată.
A admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta -.
A obligat chemații în garanție, și să plătească în solidar, către pârâta -, suma de 2.424 lei, reprezentând c/val. sporului de dificultate în sumă netă încasată în plus de aceștia.
A respins cererea pârâtei - de obligare a chemaților în garanție, menționați anterior, la plata dobânzilor penalizatoare aferente sumei de 2.424 lei, ca neîntemiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că referitor la suma de 3561 lei - reprezentând amenzi prescrise -, din tabelul depus la dosar de către părți, semnat și ștampilat de către Primarul or. -Scăieni, că din aceasta a fost achitată suma de 1331 lei ( 3561 - 2230), rămânând neachitate amenzi în sumă de 2230 lei.
Din acestea, pentru trei amenzi s-a întrerupt termenul de prescripție prin recunoașterea debitului ( ca urmare a achitării parțiale a amenzii), acestea însumând 229 lei, astfel că pentru acestea nu mai sunt indeplinite conditiile raspunderii juridice a paratilor.
Ca urmare, tribunalul a respins cererea de stabilire a răspunderii juridice a pârâților și pentru suma de 1331 lei, ca rămasă fără obiect ( fiind achitată ulterior controlului), precum și pentru suma de 229 lei, ca neîntemeiată, întrucât această sumă nu reprezintă un prejudiciu adus bugetului local, suma putând fi recuperată în noul termen de prescripție ce a început să curgă de la data întreruperii termenului inițial.
In ce privește restul de 2001 lei ( 3561 - ( 229 + 1331)), tribunalul a reținut că amenzile respective au fost date în anul 2002, an în care au fost în vigoare dispozițiile art.97 și 98 din OG 11/1996 ( care prevedeau termenul de prescripție de 5 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită, iar nu de la începutul anului următor, așa cum au susținut pârâții - prevedere care a fost introdusa abia începând cu data de 1.01.2003, de când a intrat în vigoare OG 61/2002), precum și dispozițiile art.14 al.2 din OG 2/2001, care prevedea un termen de 2 ani de la data aplicării.
Raportat la aceste acte normative, tribunalul a considerat că erau aplicabile dispozițiile art.14 al.2 din OG 2/2001, întrucât această ordonanță este un act normativ special în materia contravențiilor, în timp ce OG 11/96 este un act normativ general în ce privește creanțele bugetare. Ca urmare, în ce privește creanțele bugetare provenite din amenzi, se aplică actul normativ special, care prevedea termenul de prescripție de 2 ani, derogatoriu de la termenul general de 5 ani, precizat și, totodată, mai favorabil persoanelor contraveniente.
De altfel, prin OG 61/2002 dispozițiile art.14 al.2 din OG 2/2001 au fost expres abrogate, tocmai pentru aplicarea unitară pentru creanțele bugetare a termenului de prescripție de 5 ani.
Or, raportat la termenul de prescripție aplicabil de 2 ani, tribunalul a reținut că amenzile în sumă totală de 2001 lei s-au prescris la sfârșitul anului 2004, iar pentru acestea pârâții nu au depus la dosar dovezi privind efectuarea formelor de executare silită în cadrul termenului de prescripție, respectiv efectuarea de acte de întrerupere.
Totodată, tribunalul a mai reținut că pentru unele amenzi s-au făcut înștiințări de plata în anii 2002-2004, însă raportat la data acestora și la data controlului,a rezultat că organele de control au apreciat corect faptul că acestea sunt prescrise, împlinindu-se termenul de 2 ani de la data acestor înștiințări. In ce privește înștiințările de plată făcute în anii 2005-2006, tribunalul a reținut că acestea nu pot produce nici un efect, întrucât au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripție. Această concluzie este valabila și în ce privește persoanele mutate în cadrul altor localități, întrucât înștiințările de plata au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripție. In plus, pârâții nu au depus dovezi la dosar din care să rezulte momentul survenirii împrejurărilor invocate ( mutarea din localitate, insolvența, nefigurarea la adrese.etc), respectiv înainte sau după împlinirea termenului de prescripție.
Ca urmare, tribunalul a apreciat că în mod corect Curtea de Conturi a stabilit că amenzile din anul 2002, în cuantum de 2001 lei, sunt prescrise, ca urmare a neurmăririi lor și a neîntreruperii termenului de prescripție, astfel că a admis cererea reclamantei și a stabilit răspunderea juridica pârâților ( în calitate de ordonator de credite) și ( care avea atribuții de urmărire și executare a creanțelor bugetare) obligându-i să plătească în solidar această sumă către bugetul local.
In ce privește sumele acordate în anii 2006 ( 141.071 lei) și 2007 (116.193 lei ) angajaților Primăriei -Scăieni cu titlu de ajutoare de sărbători (Paște și C), ținută și indemnizație de hrană, în temeiul contractului/acord colectiv de muncă încheiat de aceștia, tribunalul a apreciat că în mod corect Curtea de Conturi a României a apreciat că acestea sunt asimilate veniturilor din salarii, aspect menționat expres de disp. art.55 al.1 din codul fiscal, conform cărora "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă".
Aceasta concluzie rezultat și din împrejurarea că aceste ajutoare nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ în cadrul dispozițiilor art 55 al.4 din codul fiscal.
Tribunalul a mai reținut că în disp. art.68 lit.a din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art.55 din codul fiscal (norme aprobate prin HG 44/2004), legiuitorul a prevăzut în mod expres că "veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire, respectiv: salariile de bază, sporurile și adaosurile de orice fel, recompensele și premiile de orice fel, sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile publice, orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor.
Tribunalul a mai reținut că această calificare a naturii juridice a sumelor menționate a rezultat și din dispozițiile art 19 lit.g din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin ordinul nr.340/2001, conform cărora prin "sintagma salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se înțelege sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanta, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc ".
Ca urmare, este neîndoielnic faptul că, prin prisma dispozițiilor din codul fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora, "ajutoarele de sărbători și de vacanță" acordate la nivelul Primăriei -Scăieni se încadrează în aceasta categorie, astfel că acestea trebuiau impozitate, contribuțiile stabilite de către Curtea de Conturi prin actul de sesizare fiind astfel legale și temeinice.
S-a mai menționat că dispozițiile citate anterior nu disting între categoria personalului contractual și cea a funcționarilor publici, rezultând astfel că interdicția acordării acestor ajutoare este aplicabilă în cazul ambelor categorii, fără vreo distincție, conform principiului de drept ubi lex non distinquit nec nos distinguere debemus.
In ce privește sumele acordate cu titlu de "contravaloare masă caldă", tribunalul a apreciat că și față de acestea sunt pe deplin aplicabile considerentele și textele legale precizate anterior (ca și în cazul ajutoarelor de sărbători și de vacanță ), astfel că și acestea au natură salarială, fiind deci impozabile.
Tribunalul mai reținut că, și față de aceste "drepturi de hrană" sunt pe deplin aplicabile considerentele referitoare la încălcarea dispozițiilor art.12 al.1 din Legea nr.130/1996 act. imposibilitatea acordării acestora subzistând pentru toți salariații primăriei, funcționari publici și personal contractual.
In plus, pentru categoria funcționarilor publici, care beneficiază de un statut juridic propriu, existau și alte norme juridice care interziceau negocierea și acordarea ajutoarelor și a drepturilor de hrană, respectiv dispozițiile art.61 al.1 din Legea nr.188/1999, care prevedeau posibilitatea autorităților și instituțiilor publice de a încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, dar care să cuprindă numai măsuri referitoare la aspectele enumerate limitativ la literele a-e din același articol, printre care nu se numără și cele privind drepturi salariale sau alte drepturi bănești, drepturi care în anul 2006 au fost reglementate în mod expres prin OG2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Tribunalul a mai reținut că mai multe instituții ale statului ( respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Indrumare și Asistența a Contribuabililor, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală de Sinteză a Politicilor Bugetare ) și-au exprimat, prin adresele depuse la dosar (filele nr.11-18), același punct de vedere privind natura de drepturi salariale impozabile a sumelor menționate de către Curtea de Conturi.
Totodată, aceeași concluzie a fost exprimată și de către Curtea de Apel Ploiești - Secția Contencios Administrativ prin deciziile nr.187/2008, nr. 1233/22.10.2008etc în spețe similare, astfel că, pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că sumele stabilite de către Curtea de Conturi în actul de sesizare sunt legal și temeinic datorate și calculate ( de altfel, pârâții nu au contestat cuantumul, ci doar calificarea acestora).
Tribunalul nu a putut reține susținerea pârâților - privind faptul că sumele de bani acordate în cursul anului 2006 angajaților Primăriei sunt "ajutoare" care nu au natură salarială-, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, calificarea juridică a drepturilor salariale și a celor asimilate este făcută de legiuitor, nefiind lăsată la aprecierea persoanelor fizice sau juridice.
De altfel, tribunalul a reținut că în cadrul normelor metodologice ale art.42 lit.a Codul fiscal ( invocate de pârâți), aprobate prin HG 44/2004, sunt enumerate ajutoarele la care se referă aceste dispoziții, ajutoare care au o bază legală, iar nu una contractuală - așa cum este cazul în prezenta cauză, și printre care nu se regăsesc și cele acordate angajaților Primăriei -Scăieni.
In consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art.18 din Legea nr.554/2004 act. tribunalul a admis cererea reclamantei și a obligat Consiliul Local -Scăieni să vireze la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, sumele prevăzute la lit.a din dispozitivul încheierii de sesizare nr.43/22.02.2008 a Curții de Conturi - Camera de Conturi P, în cuantum total de 179.119 lei contribuții la bugetul consolidat și 63.526 lei majorări de întârziere aferente drepturilor acordate angajaților (funcționari publici și personal contractual) al Primăriei -Scăieni în anii 2006 și 2007.
Referitor la suma de 63.526 lei, menționata anterior, tribunalul a apreciat că aceasta constituie, în esență, un prejudiciu adus bugetului local, astfel că a admis cererea Curții de Conturi și a stabilit răspunderea juridică a pârâților, și pentru aceasta - reprezentând majorări de întârziere datorate pentru necalcularea, neevidențierea și nevirarea la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale a obligațiilor generate de sumele acordate angajaților Primăriei -Scăieni în baza contractului/acord colectiv de muncă, precizate anterior -, obligându-i pe aceștia să plătească, în solidar, suma precizată către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
Referitor la ajutoarele de Paște și C acordate primarului și viceprimarului, tribunalul reținut că în mod corect Curtea de Conturi a apreciat că aceștia au calitatea de aleși locali, conf. art.2 al.1 din Legea nr.393/2004, calitate în care sunt retribuiți cu o "indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar" - așa cum prevăd disp. art.57 al.5 din Legea nr.215/2001 act.
În aceste condiții, primarul și viceprimarul nu au calitatea de salariați ai primăriei, iar acordarea acestor ajutoare este nelegală.
Tribunalul nu a reținut apărarea pârâților - conform căreia drepturile respective au natură contractuală, fiind aplicabile disp. art.969 civ. -, întrucât salarizarea primarului și a viceprimarului este prevăzută de lege, aceasta nefiind lăsată la aprecierea lor sau a altor angajați ai primăriei. In aceste condiții, nu se pot aplica anumite prevederi contractuale, întrucât drepturile salariale ale primarului și viceprimarului sunt stabilite prin norme legale imperative, de la care nu se poate deroga și care nu pot forma obiectul unor contracte/convenții.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art.18 din Legea nr.554/2004 a admis cererea reclamantei, a stabilit răspunderea juridică a pârâților (ordonator de credite) și ( șeful compartimentului de specialitate al primăriei, care a aplicat viza de control financiar preventiv pe documentele de plată) pentru sumele de 2.500 lei - reprezentând c/val. ajutoarelor de Paște și C acordate primarului și viceprimarului Orașului -Scăieni - și de 183,38 lei - reprezentând dobânzi penalizatoare aferente - și i-a obligat pe aceștia să plătească în solidar suma precizată către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
In ce privește sporul de dificultate acordat primarului și viceprimarului în perioada octombrie - decembrie 2006, tribunalul reținut, că, potrivit disp. art. II al.1 din Legea nr.263/2006, "salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza <LLNK 11991 18 11 202 12 29>art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare"
Or, conform celor expuse anterior, primarul și viceprimarul nu aveau calitatea de angajați ai primăriei, astfel că acordarea sporului de dificultate acestora a fost nelegală.
Tribunalul nu a reținut susținerea pârâților, conform căreia sporul de dificultate trebuia acordat primarului și viceprimarului începând cu luna decembrie 2006.
Astfel, aceasta posibilitate a fost stabilită prin dispozițiile OUG 136/2006, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 28.12.2006.
Totodată, potrivit disp. art.11 al.2 din Legea nr.24/2000, "Ordonanțele de Urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
Or, chiar daca s-ar accepta că OUG 136/2006 a intrat în vigoare la data de 28.12.2006, este legal, firesc și logic ca sporul de dificultate să nu se acorde pentru ședințele Comisiei locale de fond funciar care au avut loc anterior acestei date ( întrucât, în caz contrar s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii civile) ci doar, eventual, pentru cele desfășurate ulterior acestei date. Insă pârâții nu au depus la dosar nici o proba din care să rezulte că a existat vreo ședință a Comisiei locale de fond funciar după data de 28.12.2006 ( situație în care se impunea recalcularea sumelor stabilite de Curtea de Conturi), astfel că față de susținerea lor devin incidente disp. art.1169 civ.
De asemenea, nu au fost reținute nici dispozițiile primarului -Scăieni, întrucât acestea au nesocotit dispozițiile legale menționate anterior.
Tribunalul a mai reținut că acordarea sporului de dificultate primarului și viceprimarului a condus la majorarea nelegală a ajutorului acordat celorlalți membrii ai comisiei locale de fond funciar ( chemații în garanție), sumele stabilite de Curtea de Conturi fiind legal stabilite.
Tribunalul mai reținut că, din suma netă acordată membrilor comisiei de 8.699 lei, la care s-au calculat dobânzi de 573,15 lei, au fost încasate în timpul controlului de la primar și viceprimar sumele de 3462 lei și 2813 lei, rămânând un rest de 2424 lei nerecuperat.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că pentru suma de 34453,27 lei ( c/val. contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat, calculate și virate bugetelor publice la data efectuării plăților) Curtea de Conturi a stabilit în mod legal dobânda de 482,61 lei, întrucât bugetul local a fost lipsit de folosinta acestor sume.
Tribunalul a mai reținut că în dispozitivul încheierii de sesizare s-a menționat dobânda de 894,76 lei aferentă restului de 2424 lei prejudiciu nerecuperat, însă în realitate suma de 894,76 lei este compusă din totalul dobânzilor de 573,15 lei și 482,61 lei, din care s-a scăzut suma de 161 lei achitată la control de.
Ca urmare, în mod greșit Curtea de Conturi a mai solicitat angajarea răspunderii juridice și plata dobânzii de 482,61 lei, separat de cea de 894,76 lei, în realitate suma de 482,61 fiind inclusă în dobânda de 894,76 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. legale menționate și ale art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a stabilit răspunderea juridică a pârâților, -, și pentru sumele de 2.424 lei - reprezentând partea nerecuperată din prejudiciul de 8.699 lei - și de 3.453, 27 lei - reprezentând c/val. contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat în suma bruta de 12.333 lei, calculate și virate bugetelor publice la data efectuării plăților -, precum și de 894,76 lei - reprezentând dobânzi aferente ambelor sume menționate - și i-a obligat pe pârâții precizați să plătească în solidar sumele menționate către bugetul Consiliului Local al orașului -Scăieni.
In mod corespunzător, tribunalul a respins cererea de stabilire a răspunderii juridice și de obligare la plata a pârâților, -, și pentru suma de 482,61 lei - reprezentând dobânzi penalizatoare calculate pentru suma de 3.453, 27 lei menționată anterior ( reprezentând c/val. contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate acordat în suma brută de 12.333 lei, calculate și virate bugetelor publice la data efectuării plăților), ca neîntemeiată, aceasta fiind, așa cum s-a arătat anterior, inclusă în suma de 894,76 lei.
Avându-se în vedere soluția pronunțată cu privire la actul de sesizare, tribunalul a considerat că cererea de chemare în garanție a numiților, și - membrii în Comisia locală de fond funciar -Scăieni - este întemeiata în parte, întrucât aceștia în calitatea avută au beneficiat de diferența de spor de dificultate încasată în plus în mod nelegal, în suma totala de 606 lei fiecare - conform anexei 42 raportului intermediar de control.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.60 și urmat. pr.civ.și art.18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a admis în parte cererea de chemare în garanție și a obligat chemații în garanție, și să plătească în solidar, către pârâta -, suma de 2.424 lei, reprezentând c/val. sporului de dificultate în sumă netă încasată în plus de aceștia.
Totodată, tribunalul a respins cererea pârâtei - de obligare a chemaților în garanție, menționați anterior, la plata dobânzilor penalizatoare aferente sumei de 2.424 lei, ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu chemații în garanție sunt vinovați de plata nelegală a diferenței de spor de dificultate, ci răspunderea revine exclusiv persoanelor vinovate de acordarea nelegala a acestor sume. Practic, nu era atribuția chemaților în garanție să calculeze cuantumul legal și corect al sporului de dificultate, ci era atribuția pârâților, menționați anterior, astfel că nu chemații în garanție sunt vinovați de indisponibilizarea sumei de 2424 lei, respectiv de prejudiciul produs bugetului local cu acesta ocazie.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs pârâții, Consiliul Local al orasului Boldesti-Scaieni si,criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând modificarea acesteia si pe fond respingerea sesizării privind stabilirea răspunderii juridice de ei.
Recurenții critica sentința instanței de fond pe aspectul ca referitor la sumele reprezentând amenzi prescrise,instanța a făcut o interpretarea greșita a dispozițiilor legale in materie,in sensul ca termenul de prescripție privind executarea acestora era cel prevăzut de legislatia in materie in vigoare la data încheierii proceselor verbale de contravenție, respectiv de OG 11/1996,preluat de OG 61/2002 si anume de 5 ani.
In cauza arata recurenții nu sunt incidente dispozițiile OG 2/2001, dreptul comun in materia contravențiilor care stabilește termenul de prescripție privind executarea amenzilor contravenționale de 2 ani.
Mai susțin recurenti ca s-a reținut greșit de instanța de fond si faptul ca ajutoarele date angajaților cu ocazia sărbătorilor sunt considerate venituri salariale si supuse impozitării.
Aceste venituri nu pot fi considerate impozabile deoarece au caracterul de masuri de protecție sociale excluse de la impozitarea,nefiind enumerate nici in dispozițiile art. 55 din Codul Fiscal.
Referitor la ajutoarele de Pasti si C acordate primarului si viceprimarului, instanța de fond susțin recurenți la pronunțarea soluției nu a avut in vedere ca aceste drepturi s-au acordat in temeiul acordului colectiv de munca.
S-a apreciat greșit si in ceea ce privește acordarea sporului de dificultate, întrucât nici in acest domeniu nu s-a avut in vedere dispozițiile art II alin 1 -3 din Legea 263/2006 care reglementează acordarea acestui spor pentru salariații instituțiilor publice implicate in aplicarea fondului funciar.
La rândul sau Consiliul Local al Orașului Boldesti-Scaieni critica sentința instantei de fond in general pe aceleași aspecte ca si pârâtii recurenți anteriori,in sensul ca termenul de prescripție pentru executarea amenzilor contravenționale este cel de 5 ani așa cum este reglementat de art 131 alin 1 si 2 din Codul d e Procedura Fiscala.
Mai susțin recurenți ca nici cele reținute de Curtea de Conturi in pctul 2 al actului de sesizare in sensul ca nu era necesar a se vira la bugetul de stat suma de 179.119 lei cu titlu de impozit salarial deoarece ajutoarele acordate potrivit Contractului/Acordului colectiv de munca nu fac parte din venituri salariale si nu sunt impozabile.
Pentru aceleași motive ca ajutoarele acordate potrivit acordului colectiv de munca,susține recurentul nu erau datorate nici contribuțiile de asigurări de sănătate si asigurări sociale.
Referitor la ajutoarele de hrana si de sărbători acordate pentru primar si viceprimar chiar daca au calitatea de aleși locali,susține recurentul,au dreptul de a le primii deoarece s-au acordat in temeiul contractului/acordul colectiv de munca.
Si sporul de dificultate a fost încasat legal de către primar si viceprimar,arata recurentul acesta fiind reglementat de dispozițiile legii 263/2003 privind aprobarea OUG 209/2005.
Pârata critica sentința pronunțata de instanța de fond pe aspectul ca nelegal s-a stabilit raspunderea sa juridica pentru plata sumelor de 2.424 lei reprezentând cote parte din suma de 8.699 lei,prejudiciu nerecuperat,3.453,27 lei c/valoarea contribuțiilor angajatorului aferente sporului de dificultate virate bugetelor publice,precum si dobânda aferenta in cuantum de 894,76 lei.
Recurenta susține ca sporul de dificultate a fost plătit legal primarului si viceprimarului potrivit legii 263/2006 care a aprobat OUG 209/2005,deoarece erau membrii ai Comisiei Locale de Fond Funciar,ceea ce denota ca si contribuțiile virate bugetelor consolidate ale statului erau datorate.
Referitor la suma de 3.453,27 lei,recurenta susține ca obligarea la plata a rămas fără obiect deoarece la sfârșitului anului 2007 avut loc o compensare intre aceste sume si bugetul local.
In ceea ce privește admiterea numai in parte a cererii de chemare in garanție, apreciază recurenta ca soluția este greșita deoarece trebuia reținuta răspunderea acestora si pentru acoperirea sumelor reprezentând dobânzi si penalitati,întrucât sunt cei care au incasat si folosit sumele de bani retinute ca gresit platite.
Curtea analizând sentința pronunțata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurenti avand in vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie constata ca recursurile sunt nefondate urmand a fi respinse pentru următoarele considerente.
Întrucât recursurile declarate de pârâtii, si Consiliul Local al orasului Boldesti-Scaieni invoca aceleași critici cu privire la sentința instantei de fond,urmeaza a fi analizate împreună.
Prima critica invocata de recurenti vizează interpretarea dispozițiilor legale aplicabile in ceea ce privește termenul de prescripție privind executarea silita a amenzilor contravenționale.
Susținerea recurenților in sensul ca termenul de prescripție privind executarea silita a amenzilor contravenționale este de 5 ani,in speța de este greșită.
Din verificarea actelor dosarului rezulta ca in ceea ce priveste acest capitol al amenzilor c/ventionale mai este de recuperat suma de de 2001 lei -restul sumei pana la cea propusa prin încheierea de sesizare fiind recuperata.
Amenzile respective au fost aplicate în anul 2002, când incidente erau dispozițiile art.14 al.2 din OG 2/2001, care prevedea un termen de prescripție privind executarea amenzilor c/ventionale de 2 ani de la data aplicării lor.
Aceasta întrucât OG 2/2001 este un act normativ special în materia contravențiilor, în timp ce OG 11/96 si 61/2002 invocate de recurenti, sunt acte normative cu caracter general în ce privește creanțele bugetare. Ca urmare, în ce privește creanțele bugetare provenite din amenzi, se aplică actul normativ special, care prevedea termenul de prescripție de 2 ani, derogatoriu de la termenul general de 5 ani, precizat și, totodată, mai favorabil persoanelor contraveniente.
De altfel, prin OG 61/2002 dispozițiile art.14 al.2 din OG 2/2001 au fost expres abrogate, tocmai pentru aplicarea unitară pentru creanțele bugetare a termenului de prescripție de 5 ani.
Or, raportat la termenul de prescripție aplicabil de 2 ani, tribunalul a reținut corect că amenzile în sumă totală de 2001 lei s-au prescris la sfârșitul anului 2004, iar pentru acestea pârâții nu au depus la dosar dovezi privind efectuarea formelor de executare silită în cadrul termenului de prescripție, respectiv efectuarea de acte de întrerupere.
Susținerile recurentilor ca au facut înștiințări de plata in anii 2005-2006 nu au relevanta din moment ce acestea nu mai pot produce nici un efect intrucat termenul general de prescriptie privind executarea amenzilor c/ventionale se implinise.
Ca urmare, Curtea apreciaza ca recursul paratilor cu privire la acest aspect este nefondat,Curtea de Conturi a stabilit corect că amenzile din anul 2002, în cuantum de 2001 lei, sunt prescrise, ca urmare a neurmăririi lor și a neîntreruperii termenului de prescripției iar instanta de fond a apreciat legal ca se impune răspunderea juridica pârâților ( în calitate de ordonator de credite) și ( care avea atribuții de urmărire și executare a creanțelor bugetare) obligându-i să plătească în solidar această sumă către bugetul local.
Nici critica referitoare la gresita impozitare a ajutoarelor materiale -banesti, date salariatilor cu ocazia sarbatorilor,nu este intemeiata.
In ce privește sumele acordate în anii 2006 angajaților Primăriei -Scăieni cu titlu de ajutoare de sărbători (Paște și C), ținută și indemnizație de hrană, în temeiul contractului/acord colectiv de muncă încheiat de aceștia, instanta de fond a apreciat corect că acestea sunt asimilate veniturilor din salarii supuse impozitarii aspect menționat expres de disp. art.55 al.1 din codul fiscal, conform cărora "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă".
Aceasta concluzie rezultat și din împrejurarea că aceste ajutoare nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ în cadrul dispozițiilor art 55 al.4 din codul fiscal.
Aceiasi interpretare este data si de disp. art.68 lit.a din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art.55 din codul fiscal (norme aprobate prin HG 44/2004), unde se prevede expres că "veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire, respectiv: salariile de bază, sporurile și adaosurile de orice fel, recompensele și premiile de orice fel, sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din instituțiile publice, orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor.
Astfel ca, de dispozițiilor din codul fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora, "ajutoarele de sărbători și de vacanță" acordate la nivelul Primăriei -Scăieni se încadrează în aceasta categorie, astfel că acestea trebuiau impozitate, si ca atare masurile propuse prin actul de sesizare sunt intemeiate de aceea solutia instantei de fond de stabirea raspunderii juridice a persoanelor gasite vinovate de neaplicarea corecta a legislatiei in vigoare este una legala,motiv pentru care recursul si din acest punct de vedere este nefondat.
Aceeasi situatie se regaseste si cu privire la sumele acordate cu titlu de "c/valoare masă caldă", aplicabilitate avand textele legale precizate anterior (ca și în cazul ajutoarelor de sărbători și de vacanță ), astfel că și acestea au natură salarială, fiind deci impozabile.
Referitor la ajutoarele de Paște și C acordate primarului și viceprimarului,critica este nefondata deoarece instanta de fond reținut corect ca aceștia au calitatea de aleși locali, conf. art.2 al.1 din Legea nr.393/2004, calitate în care sunt retribuiți cu o "indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar" - așa cum prevăd disp. art.57 al.5 din Legea nr.215/2001 act.
În aceste condiții, primarul și viceprimarul nu au calitatea de salariați ai primăriei, iar acordarea acestor ajutoare este nelegală.
Sustinerile recurentilor ca acordarea acestor drepturi primarului si viceprimarului s-a facut in temeiul contractului colectiv de munca deci aceste drepturi au natură contractuală, fiind aplicabile disp. art.969 civ. nu pot fi avute in vedere, întrucât salarizarea primarului și a viceprimarului este prevăzută de lege, aceasta nefiind lăsată la aprecierea lor sau a altor angajați ai primăriei. In aceste condiții, nu se pot aplica anumite prevederi contractuale, întrucât drepturile salariale ale primarului și viceprimarului sunt stabilite prin norme legale imperative, de la care nu se poate deroga și care nu pot forma obiectul unor contracte/convenții.
In ce privește sporul de dificultate acordat primarului și viceprimarului în perioada octombrie - decembrie 2006, critica este deasemeni nefondata intrucat potrivit art. II.din legea 263/2006 - (1) Salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor
Acordarea acestor drepturi primarului si viceprimarului este nelegala întrucât acestia asa cum s-a arătat mai înainte nu au calitatea de salariati,fiind demnitari in exercitarea unui mandat,alesi locali.
Ca atare si din acest punt de vedere critica recurentilor este nefondata solutia instantei de fond fiind una legala.
Referitor la recursul declarat de catre parata,critica acesteia privitoare la sentința pronunțata de instanta de fond este neintemeiata.
Prin sentința recurata s-a stabilit in sarcina recurentei raspunderea juridica in solidar cu alte persoane pentru suma de 2.424 lei cota parte din prejudiciul de 8.699 lei acordat cu titlu de spor de dificultate primarului si viceprimarului,precum si c/valoarea contributiilor angajatorului aferente acestui spor si dobanzile aferente acestor sume.
Si recurenta,sustine prin motivele de recurs ca acordarea sporului de dificultate primarului si viceprimarului a fost legala deoarece aceștia aveau calitatea de membri ai Comisiei Locale de Fond Funciar.
Susținerea recurentei este nefondata deoarece așa cum s-a arătat si la analiza celorlalte recursuri,aceștia nu aveau calitatea de salariați,sporul de dificultate fiind destinat potrivit art II din legea 263/2006,salariaților instituțiilor publice implicați in activitate de aplicare a legii fondului funciar.
Compensarea invocata cu privire la suma de 3453,27 lei,nu a fost dovedita si ca atare nu poate fi reținuta ca întemeiata.
Ultima critica referitoare la greșita soluționare de instanța de fond a cererii de chemare in garanție de asemenea este nefondata.Instanța de fond a apreciat corect ca
chemații în garanție pot fi obligați la restituirea sumelor încasate cu acest titlu,nete deoarece nu sunt vinovați de plata nelegală a acestui spor de dificultate, răspunderea revine exclusiv persoanelor vinovate de acordarea nelegala a acestor sume,motiv pentru care urmează a suporta dobânzile aferente.
de toate considerentele reținute mai înainte, Curtea in raport cu dispozițiile art 312 alin 1.Pr.Civ constată ca recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse, sentința instantei de fond fiind legala.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurențiiCONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI SCĂIENI- SCĂIENI, nr. 2, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 18, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 34, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. -, nr. 2,. 28,. 1,. 7, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, -, nr. 36, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR.-, nr. 4,. 6,. 1,. 4, Cod poștal -, Județ P, - SCĂIENI, STR. - -, nr. 173, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 473 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - B, sector 1, STR. - -, nr. 22-24 și intimații chemați în garanție -, STR. - -, nr. 159, Cod poștal -, Județ P, -, STR. -, nr. 14, Cod poștal -, Județ P, -, STR. -, nr. 1B, Cod poștal -, Județ P, -, CARTIER, nr. 3, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. / 2 ex/23.03.2009
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
