Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 38/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 38
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru reclamanta - SRL și consilier juridic pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, lipsind pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat pentru reclamanta - SRL arată că nu s-au finalizat cercetările penale. Depune note scrise și arată că înțelege să stăruie în continuarea judecății.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat pentru reclamanta - SRL solicită admiterea plângerii în sensul obligării organului fiscal la soluționarea pe fond a contestației.
Consilier juridic pentru DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE solicită respingerea acțiunii. Arată că în mod corect s-a dispus suspendarea contestației de către organul fiscal, deoarece pe rolul organelor penale se află o plângere penală împotriva reclamantei.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 18 octombrie 2007, reclamanta -" "SRL a solicitat anularea deciziei de impunere nr.92 din 20.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.2497 din 19.07.2007, emise de DGFP D - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
A precizat reclamanta că nu a primit nici un răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva actelor administrative mai sus individualizate.
În motivarea acțiunii a arătat că s-a efectuat un control de către inspectorii intimatei, care au susținut că toate operațiunile de livrări din perioada supusă controlului, respectiv 01.03.2007 - 31.05.2007, sunt purtătoare de TVA, întrucât nu reprezintă livrări intracomunitare, în condițiile în care societatea nu deține documente de transport internațional, în care să existe confirmarea de primire a mărfii de către beneficiarul livrării, nu are contracte sau comenzi încheiate cu firmele transportatoare menționate în documentele prezentate, nu are înregistrate facturi de transport internațional de marfă și nici nu a efectuat plăți către firmele transportatoare.
În raport de aceste aspecte reținute de organul fiscal, reclamanta a susținut că în realitate toate documentele necesare justificării livrărilor intracomunitare există și din acestea rezultă fără dubiu că marfa a fost expediată din România și a fost primită în alt stat membru, fiind achitată de contractantul -" ".
Susținerea de către organul fiscal că nu există dovezi că mărfurile au fost livrate (expediate sau transportate din România) are caracterul unui formalism excesiv, deoarece actele conțin elemente din care rezultă cu evidență că mărfurile au plecat din România.
La dosar s-au depus: Decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală din 19.07.2007, precum și documente de transport internațional.
Ulterior, la termenul de judecată din 3 decembrie 2007, reclamanta a depus la dosar decizia nr.293 din 23.10.2007, emisă de ANAF- Direcția generală de soluționare a contestațiilor, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei sentințe definitive pe latură penală, solicitând prin precizarea de acțiune anularea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
În urma controlului efectuat de DGFP D - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, care a avut ca obiect soluționarea cererii de rambursare a TVA, în sumă de 96.499 lei, s-a constatat că în perioada 1.03.-31.05.2007, societatea reclamantă a realizat livrări intracomunitare către parteneri din spațiul comunitar, precum și livrări intracomunitare triunghiulare către parteneri din state membre ale UE, pe care le-a considerat ca fiind scutite cu drept de deducere.
Cu privire la aceste livrări, s-a reținut că societatea nu a putut justifica cu documente faptul că livrarea către beneficiarii din alte state membre UE a avut loc din România, deoarece documentele de transport internațional prezentate în original nu poartă semnătura și ștampila beneficiarului livrării, ci doar semnătura și ștampila furnizorului și de asemenea nu cuprind date la toate rubricile, lipsind numărul de sigiliu și semnătura transportatorului.
S-a mai reținut că reclamanta are contract de import-export încheiat numai cu -" din Italia, nu și cu firmele din Bulgaria și din Italia și nu are contracte sau comenzi încheiate cu firmele transportatoare menționate în documentele prezentate, nu are înregistrate facturi de transport internațional de marfă și nici nu a efectuat plăți către aceste firme transportatoare.
Astfel, reclamanta nu a putut dovedi faptul că marfa vândură reprezintă o marfă intercomunitară, motiv pentru care organele de inspecție fiscală au stabilit diferența de TVA colectată în sumă de 606.001 lei și au calculat TVA suplimentară de plată în sumă de 509.502 lei, precum și accesoriile aferente, în sumă de 30.172 lei.
Împotriva actului de control și a deciziei de impunere, emise de organul fiscal, reclamanta a formulat contestație, însă prin decizia nr.293 din 23.10.2007, ANAF - Direcția generală de soluționare a contestațiilor a dispus suspendarea soluționării acesteia, în baza dispozițiilor art.214 alin.1 lit.a și alin.3 Cod pr.fiscală, ca urmare a plângerii penale formulată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea cercetării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de Legea 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din 3 decembrie 2007, reclamanta a solicitat anularea deciziei mai sus arătate și obligarea organului fiscal să analizeze pe fond contestația formulată în procedura administrativă împotriva celor două acte fiscale emise.
Cererea este neîntemeiată, întrucât din actele depuse la dosar rezultă că, atât raportul de inspecție fiscală nr.2497 din 19.07.2007, cât și decizia de impunere emisă în baza acestui raport, au fost transmise Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, împreună cu plângerea penală nr.2497 din 19.07.2007, pentru a se efectua cercetări privind săvârșirea faptelor prevăzute de Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Măsura de suspendare a soluționării contestației dispuse de pârâtă este corectă, deoarece se apreciază că sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. art.214 alin.1 lit.a Cod pr.fiscală.
Din analiza acestui text, rezultă că organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei, dacă organul care a efectuat activitatea de control a sesizat Parchetul, cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni și dacă constatarea infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă.
Așa cum s-a arătat, suspendarea lăsată de legiuitor la latitudinea organului de soluționare competent a fost dispusă avându-se în vedere adresa nr.2497 din 19.07.2007 (filele 546-548 dosar) de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, precum și legătura între obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere și faptele săvârșite de reprezentanții societății, care au condus la prejudicierea statului cu sumele de - lei reprezentând TVA și 30172 lei reprezentând accesorii aferente,în sensul de a se pronunța asupra realității operațiunilor comerciale derulate de contestatoare.
Mai mult, temeinicia măsurii suspendării decurge și din împrejurarea că soluția ce se va da în cauza penală este opozabilă organelor fiscale, cu privire la soluționarea contestației, aspect ce reprezintă aplicarea principiului general de drept conform căruia "penalul ține în loc civilul".
În situația în care s-ar considera că suspendarea este nefondată - deși ea are strictă legătură cu cauza fiscală - există posibilitatea pronunțării unor soluții contradictorii în materie penală și respectiv fiscală, ori dispozițiile art.214 alin.4 (fost art.184 alin.4) Cod pr.fiscală reglementează întocmai puterea lucrului judecat a hotărârii pronunțate în materie penală.
Față de cele expuse, se va respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, privind anularea deciziei nr. 293 din 23.10.2007, emisă de pârâta ANAF - Direcția generală de soluționare a contestațiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.jud.
LF/5 ex/04.03.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
