Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 383/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 383/CA
Ședința publică din 15 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în C, B-dul 1 - 2. nr.6, -.56,.B,.36, jud.C, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.797/6.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, se prezintă consilier juridic, pentru C, în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă recurentul-reclamant, personal și consilier juridic, pentru C, în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Recurentul-reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, pentru motivele precizate și dezvoltate în cererea de recurs. Arată că și-a achitat toate obligațiile fiscale. In anul 2006,.C a emis titlurile executorii prin care era obligat să plătească niște sume de bani. In cadrul procesului s-a dispus și o expertiză contabilă care să lămurească situația. In martie 2007,. a făcut o notă de constatare (comunicată în mai 2007) și a emis două adrese către instanță în care spune că nu datorează nimic, titlurile executorii fiind emise în mod greșit, apoi o altă notă de constatare pentru anul 2001. Intre timp, a primit un răspuns de la. care au soluționat o parte din contestație și din care rezultă că a fost trimis dosarul la emitent. Instanța de contencios administrativ i-a respins contestația, motivând că împotriva înștiințării nu s-a plâns organului emitent. Insă, are depusă contestația la dosar și răspunsul Paa rătat că nu a fost parcursă procedura prealabilă, iar instanța a preluat această afirmație. Mai învederează recurentul că instanța nu a soluționat nici capătul de cerere cu privire la prescriere pentru anul 2001.
Consilier juridic, pentru C, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Arată că în mod corect instanța de fond a reținut inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea înștiințărilor de compensare și a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr.64/2007 și a deciziilor de impunere pe anii 2003 și 2004.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- reclamantul a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice C solicitând instanței anularea deciziilor de impunere anuală pe anul 2003, 2004, înștiințărilor de compensare pe anul 2003 și 2004, toate întocmite în baza notei de constatare din 23.03.2007 și comunicate la 4.05.2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Administrația Finanțelor Publice i-a comunicat la 27.07.2006 o somație însoțită de 4 titluri executorii.
Drept urmare, a formulat contestație la executare ce face obiectul dosarului nr- la Judecătoria Constanța.
La 23.03.2007, pârâta a întocmit o notă de constatare prin care a dispus modificarea deciziilor de impunere anuală pe anii 2003 și 2004, constatat că a plătit cu mult peste calculul efectuat și a dispus compensarea pe anul 2001.
Reclamantul a invocat prescripția obligării sale de a achita obligații fiscale aferente anului 2001 invocând art.88 alin.1 și 2 Cod procedură fiscală.
Verificarea fiscală s-a făcut cu încălcarea disp. art.95 alin.1 Cod procedură fiscală coroborat cu art.98, 99 și 100 din cod.
În drept invocă art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.88 și următoarele Cod procedură fiscală.
În dovedirea acțiunii depune copie a actelor contestate.
La 24.10.2007, reclamantul formulează cerere de completare prin care solicită și anularea deciziei nr.64/27.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
La 06.12.2007, instanța a introdus în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice
Administrația Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
La 28.02.2008, instanța a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea înștiințărilor de compensare.
În baza art.137 Cod procedură civilă instanța a unit excepția cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.797/6.03.2008, Tribunalul Constanțaa admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea înștiințărilor de compensare; a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, având ca obiect anularea înștiințărilor de compensare, ca inadmisibilă și a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr.64/27.08.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a deciziilor de impunere anuală pe anii 2003-2004.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.64/27.08.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice a dispus trimiterea dosarului având ca obiect contestație împotriva înștiințărilor de plată spre competentă soluționare organului emitent, însă organul emitent nu a soluționat contestația formulată de reclamant.
de compensare se află în procedura prealabilă administrativă, astfel că cererea împotriva acestora adresată instanței este inadmisibilă.
In raport de această situație, instanța nu s-a mai pronunțat asupra excepției prescrierii obligării reclamantului de achita obligațiile fiscale aferente anului 2001.
În ceea ce privește cererea având ca obiect anularea deciziei nr.64/2007 și a deciziilor de impunere, s-au avut în vedere calculele obligațiilor de plată anticipate și nu plățile efectuate de către contribuabil (art.65, 67 din Legea nr.463/2002, art.84 din Legea nr.571/2003).
Impotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
- greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a se avea în vedere că a îndeplinit cerințele art.7 din Legea nr.554/2004, iar contestația nu a fost soluționată în 30 de zile de la sesizare;
- greșit s-a respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr.64/27.08.2007 privind deciziile de impunere anuală pe anii 2003-2004, fără a se avea în vedere cuantumul real al venitului din salarii, conform fișei fiscale, realizându-se o dublă impozitare a sumei de 30.330.194 lei (pentru anul 2002), iar pentru anul 2003 achitat anticipat o sumă mai mare decât s-a stabilit pentru plăți anticipate, fără a se emite decizii de compensare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
In baza notei de constatare nr.-/23.03.2007 au fost emise deciziile de impunere pentru anul 2003 și 2004 la 23.03.2007 și înștiințările de compensare din 23.03.2007.
Împotriva actelor administrativ fiscale, recurentul-reclamant a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice-Serviciul de Soluționare a Contestațiilor ce a fost soluționată prin decizia nr.64/27.08.2007, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației pentru diferența de impozit pe venit stabilită prin deciziile de impunere anuală (2003 și 2004) și a trimis dosarul contestației privind înștiințările de plată spre competentă soluționare organului emitent.
In atare situație, contestația împotriva înștiințărilor de plată nu a fost soluționată pe cale administrativă, respectiv nu s-a dispus anularea ori menținerea acestora, astfel cum dispune art.216 Cod procedură fiscală.
Potrivit art.218 pct.2 Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
In speță, instanța de contencios corect a admis excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că înștiințările de compensare se află în procedura administrativă, contestatorului nefiindu-i încă deschisă calea în justiție decât după epuizarea căii administrative.
Susținerea recurentului în sensul că s-a soluționat greșit excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea înștiințărilor de compensare, în raport cu disp.art. 7 din Legea nr.554/2004, este neîntemeiată, întrucât s-au avut în vedere disp.art. 218 pct.2 Cod procedură fiscală, dispoziție specială în raport cu Legea contenciosului administrativ.
In legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, instanța reține că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, prin decizia nr.64/2007 pct.1 s-a respins contestația împotriva diferenței de impozit pe venit în sumă totală de 5955 lei, stabilită de C prin decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2003, nr.- și prin decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2004, nr.-/23.03.2007.
Conform deciziei de plăți anticipate cu titlu de impozit aferentă anului 2003, s-a stabilit un impozit de plată de 6726 RON, ce trebuie achitat astfel:
15.03.2003 - 1682 RON
15.06.2003 - 1682 RON
15.09.2003 - 1682 RON
15.12.2003 - 1680 RON, însă recurentul a efectuat următoarele plăți:
9.05.2003 - 1000 RON
26.08.2003 - 4200 RON
18.12.2003 - 5000 RON, figurând în evidențele fiscale cu suprasolvire în contul impozitului pe venit cu suma de 3162 RON.
Prin decizia de impunere nr.- s-a stabilit că suma de 5149 lei se compensează cu obligații neachitate în termen organului fiscal curent, iar diferența se va restitui conform prevederilor legale în vigoare.
De asemenea, prin decizia de impunere nr.-/23.03.2007, s-au stabilit obligații fiscale în minus în sumă de 1668 lei, ce se vor compensa cu obligațiile neachitate în termen, iar diferența va fi restituită.
In atare condiții, organul fiscal a întocmit înștiințările de compensare din 23.03.2007 care, însă, sunt contestate.
După soluționarea contestației împotriva deciziilor de compensare se va stabili concret suma ce urmează a fi restituită contestatorului.
Restituirea sumelor achitate în plus de către contestator vor fi restituite acestuia, conform art.84 din Legea nr.571/2003.
Pentru considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentul-reclamant - cu domiciliul în C, B-dul 1 - 2. nr.6, -.56,.B,.36, jud.C, în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în C,-, jud.C și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA - cu sediul în C, str.-.-, nr.18, jud.C, împotriva sentinței civile nr.797/6.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:-
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./15.10.2008
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Ecaterina Grigore
