Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act de control taxe și impozite -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 385
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL S cu sediul în S,-, Bloc 40,.C,.13, județul S, împotriva sentinței nr.3074 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2009 iar apoi, ca urmare lipsei din instanță a doamnei judecător - - aflată în concediu de odihnă, pentru data de astăzi 4 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin procesul-verbal încheiat de Garda Financiară S la 18.04.2003, proces verbal menținut prin Decizia 45/11.07.2005 aa J udețului S, - "" SRL Saf ost impusă la plata către bugetul de stat a unor obligații suplimentare în sumă de 42.870 lei RON, reprezentând TVA, dobânzi aferente TVA, penalități de întârziere, impozit pe venit micro-întreprinderi, dobânzi și penalități aferente acestui impozit; conform mențiunilor din procesul verbal din 18.04.2003, controlul la - SRL Sav izat înregistrarea veniturilor obținute de această societate din activitatea de transport-internațional de călători, evidențierea în contabilitate a impozitului și taxelor datorate la stat.
În Decizia nr. 45/11.07.2005 prin care Sam enținut procesul-verbal de control, s-a reținut că soluționarea contestației inițial depusă de către societate împotriva procesului-verbal, a fost suspendată prin Decizia nr. 165/27.05.2003, până la pronunțarea unei soluții definitive în penal, față de situația că Garda Financiară S formulase plângere penală pentru evaziune fiscală, față de administratorul - SRL S,.
Decizia nr. 165/2003 a Sa fost desființată prin sentința nr. 2178/20 noiembrie 2003 a Tribunalului Suceava ( irevocabilă prin Decizia 321/7.10.2004 a Curții de Apel Suceava ), care a dispus trimiterea cauzei spre soluționare pe cale administrativă. De urmare, prin Decizia nr. 45/11.07.2005 Sar espins contestația formulată de societate împotriva procesului-verbal din 18.04.2003 al Gărzii Financiare.
S-a reținut în motivarea deciziei, că - SRL S, societate ce are ca obiect principal de activitate transporturi terestre de călători conform licenței de transport rutier seria P nr. -/19 decembrie 2002 și conform licențelor de asociere pentru fiecare vehicul în parte, a desfășurat următoarele activități în legătură cu care a fost impusă la plată:
- în perioada 01.02. - 02.03 a efectuat transporturi internaționale de călători în Europa (Italia, Portugalia, Spania și Franța) folosind un număr mediu de 7 microbuze pe lună, acestea fiind închiriate de la persoane fizice cu care erau încheiate contracte de închiriere autentificate și înregistrate la organul fiscal.
- în perioada 01.02. - decembrie 2002 societatea a transportat în Europa un număr de 3782 pasageri pentru care a evidențiat în contabilitate ca încasată o sumă de 161.820 lei, revenind un venit de 142.197,31 lei (prețul unei călătorii fiind de 42,79 lei).
S-a reținut că pentru fiecare cursă efectuată, societatea a emis o singură factură fiscală, și nu câte o factură fiscală pentru fiecare din pasagerii înscriși în foaia interbus, conform prev. art. 4 și 5 din Legea 87/1994.
De urmare, procedând la estimarea încasărilor societății în perioada menționată, aceasta neînregistrând în contabilitate încasările reale, conform art. 19 din Legea 87/1994 s-a stabilit un venit al încasărilor de 979.499,87 lei și nu de doar 161.820 lei cât evidențiase societatea. Pentru perioada 03-05.2002, venitul încasat de societate a fost stabilit de organul fiscal la 794.185,82 lei sumă la care au fost calculate: TVA, dobânzi și penalități TVA, impozit pe venit micro-întreprinderi, dobânzi și penalități aferente acestui impozit.
De menționat că la data pronunțării Deciziei nr. 45/11.07.2005 de către DGFP S, aceasta luase cunoștință că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, se afla în lucru dosarul penal privind pe administratorul societății,.
Împotriva Deciziei, S, reclamanta - SRL Saf ormulat contestație la instanță. În motivarea acesteia, pe lângă reiterarea motivelor pe care și-a întemeiat contestația la organul fiscal, împotriva procesului-verbal din 18.04.2003 al Gărzii Financiare S, a invocat și Ordonanța nr. 1136/P/03/28.02.2006 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceavaa dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12, 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 11 lit. c din Legea 87/1997 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Prin sentința nr. 3074/9.10.2008, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată contestația, cu motivarea că cele reținute în sarcina contestatoarei prin procesul-verbal de control sunt întemeiate. Cu referire la Ordonanța nr. 1136/P/2003/28.02.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, instanța a reținut că aceasta nu are relevanță sub aspectul obligațiilor fiscale sau al cuantumului acestora datorate de societate.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs.
În motivarea recursului, reclamanta a invocat situația că la pronunțarea sentinței, instanța în mod eronat nu a luat în considerare constatările din Ordonanța procurorului care a scos de sub urmărire penală pe administratorul societății pentru infracțiunea de evaziune fiscală, ceea ce reprezintă autoritate de lucru judecat în stabilirea situației că reclamanta nu se face vinovat de neînregistrarea în contabilitate a veniturilor reale din activitatea desfășurată și face ca actul fiscal de stabilire a unor obligații fiscale de această natură, să fie nelegal. Reclamanta a învederat în recurs că în calitate de operator de transport, nu a încasat decât prețul chiriei datorat de persoana ce a închiriat mijlocul de transport, ea neavând obligația de a emite facturi pentru fiecare pasager.
Motivele de recurs invocate de reclamantă, fac trimitere la prev. art. 7 și 9 Cod pr. civilă rap. la art. 312 al. 5 Cod pr. civilă. Aceasta deoarece reclamanta se referă la facturi încasate numai pentru prețul chiriei, la lipsa obligației sale de a emite facturi pentru fiecare pasager, obligație care i-ar incumba persoanei care a închiriat de la ea mijloace de transport. Cum pe de altă parte, instanța de fond a reținut că Ordonanța Parchetului nr. 1136/P/2003/28.02.2006 nu este relevantă sub aspectul obligațiilor fiscale sau cuantumului acestora datorate de societate, rezultă că la instanța de fond acest cuantum nu a fost analizat deși în acest înscris se fac referiri în acest sens. Astfel la fila 48 din Dosarul nr-, se reține chiar în conținutul Ordonanței, că la 30.08.2003 Garda Financiară Saf ost sesizată de B care a constatat că la Punctul de Trecere al Frontierei, 3 autocare înmatriculate în Ungaria, cu 160 persoane ce aveau ca destinație Italia, au fost oprite pentru neplata contravalorii transportului - persoanele transportate au declarat că au contactat firma reclamantă și a plătit fiecare câte 100-150 EURO de persoană, acesteia. Ori Garda Financiară Saî ntocmit și o notă de constatare în acest sens, și a stabilit că recurenta a încasat de la acei călători o sumă de 698.250.000 lei pe care nu a înregistrat-o în contabilitate, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe venit micro-întreprinderi, de 10.476.750 lei.
Sub aspect penal, procurorul reține în Ordonanță că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 rep. cu aplic. art. 13 Cod penal, însă face precizarea că pentru această infracțiune sunt aplicabile art. 10 lit.1Cod pr. penală, învinuitul fiind infractor primar și fiind minim atinse valorile sociale arătate de lege. Preci ează însă, că pentru recuperarea prejudiciului, partea vătămată se poate adresa instanței de judecată.
Acest aspect cu referire la nedeclararea veniturilor de 698.250.000 lei pentru transport în Italia a persoanelor din cele 3 autocare, nu a fost verificat de instanță.
Expertiza efectuată în cauză de expert ( 11-28 dosar ) are concluzii contradictorii cu cele reținute în Ordonanța Parchetului ( 49-50 Dosar nr- al Tribunalului Suceava ) referitoare la transportul cu cele 3 autocare depistate la Punctul de Frontieră Vama. Expertul concluzionează că nu a putut stabili dacă cele 3 transporturi au fost efectuate de recurentă, deși menționat existența unor contracte de prestări servicii între societatea reclamantă și - B pentru închirierea unui autocar în perioada 29.08.2003 - 2.09.2003 și pentru un transport: S-- Deoarece documentele erau în limba maghiară iar traducerea în limba română nu există, expertul a concluzionat conform declarațiilor administratorului societății, că nu s-a încheiat contract cu vreo societate din Ungaria.
În împrejurările arătate și față de reținerile din Ordonanța Parchetului, diferite pentru activitatea desfășurată de recurentă în perioada 01.02.- 03.03 ( când se reține că nu este certă fapta de nedeclarare a veniturilor reale ) și perioada 30.08.2003 (când se reține un venit real nedatorat de 698.250.000 lei pentru care în sarcina administratorului societății, a fost reținută infracțiunea de evaziune fiscală, re zultă că:
Instanța de fond trebuia să administreze prin punerea în discuția părților a probei cu o nouă expertiză contabilă, față de situația că expertiza efectuată era neconcludentă ( expertul însuși a declarat că documentele străine nu au fost traduse la efectuarea lucrării și că se impune consultarea Autorității Rutiere Române în vederea exprimării unui punct de vedere autorizat ).
Cum această lipsă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, conform art. 312 al. 5 rap. la art. 304(9) Cod pr. civilă, se va admite recursul și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile care să analizeze în detaliu și pentru fiecare perioadă de timp cuprinsă în procesul-verbal de control, modul în care reclamanta a respectat sau nu prevederile legale referitoare la realitatea înregistrării veniturilor realizate din activitatea desfășurată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL S cu sediul în S,-, Bloc 40,.C,.13, județul S, împotriva sentinței nr.3074 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/12.03.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
