Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 385/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 385/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.C N împotriva sentinței civile nr. 2667 din 9 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații și ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, după deliberare, invocă din oficiu excepția lipsei de interes a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N în promovarea recursului, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost respinsă la instanța de fond și prin recursul formulat pârâta nu mai are de urmărit nici un folos practic și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2667 din 09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a C-N, precum și xcepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins cererea formulată de reclamantul cu în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.C-
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, anularea Deciziei de calcul al Taxei pe poluare pentru autovehicule și obligarea la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate în cuantum de 7.681 lei.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C-N instanța a reținu că aceasta a încasat suma de 7.681 lei solicitată de reclamant a fi restituită, astfel că are calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilități acțiunii și cererii de chemare în garanție formulată de chemata în garanție tribunalul a apreciat că pe de o parte acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art.8 din Legea 554/2004 deoarece reclamantul invocă refuzul nejustificat de restituire, iar pe de altă parte acțiunea nu face o critică a neconstituționalității a OUG 50/2008 ci consideră că acest act normativ este contrar normelor comunitare situație în care potrivit practicii Curții Europene de Justiție, instanța este chemată să nu aplice dispozițiile de drept intern considerate contrare dreptului comunitar. Așa fiind s-a reținut că aceste excepții de inadmisibilitate nu sunt întemeiate.
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, un autoturism marca Volvo, autoturism care era înmatriculat în această țară. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a i se restitui taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, percepută la înmatricularea autoturismului, dar cererea i-a fost respinsă.
OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâtele au refuzat restituirea taxei de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului arată că espingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art.l coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 50/2008,conform cărora, "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumităincontinuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.",
"Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă."
Având în vedere împrejurarea că, reclamantul nu a înțeles să atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscală, în speță de Administrația Finanțelor Publice C-N, ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum și ca acesta ar genera discriminare între cumpărătorii de autovehicule, apreciază că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, arată că taxa pe poluare în sumă de 7.681 lei a fost stabilită de către pârâtă prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.-/23.02.2009, aceasta putea fi contestată de către reclamant în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin.l din nr.OG92/2003 republicată și modificată, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin. 1 din același act normativ.
Reclamantul nu a exercitat, însă, calea administrativă de atac a contestației prevăzută de art. 205 și urm. din nr.OG92/2003 republicată și modificată împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, motiv pentru care solicitarea reclamantului de anulare a deciziei anterior menționate este inadmisibilă.
In conformitate cu art. 218 alin.2 din nr.OG92/2003 republicată și modificată, actul care ar fi putut fi atacat la instanța de contencios administrativ competentă ar fi fost decizia prin care Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C ar fi soluționat contestația prevăzută de art. 205 și urm. din ordonanță, în cazul în care o astfel de contestație ar fi fost formulată de către reclamant.
Pentru motivele mai sus expuse, prima instanță trebuia să respingă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
Atâta timp cât decizia de calcul al taxei pe poluare nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prevăzută de art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003 republicată și modificată, pârâta nu va putea fi obligată la restituirea către reclamant a taxei pe poluare și nu poate fi vorba despre vreun refuz nejustificat din partea pârâtei.
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr.l0785/11.03.2009, reclamantul nu a contestat decizia de calcul al taxei pe poluare ci a solicitat restituirea taxei anterior menționate.
Soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii s-a datorat încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 și a prevederilor art. 205 și urm. și 218 alin. 2 din nr.OG92/2003 republicată și modificată, precum și faptului că prima instanță a interpretat în mod greșit actele aflate la dosarul cauzei și nu a observat că decizia de calcul al taxei pe poluare constituie titlu de creanță și că aceasta decizie nu poate fi desființată din moment ce nu a fost contestată.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe este lipsit de interes având în vedere următoarele considerente:
Printre condițiile de exercitare ale acțiunii civile, în sens larg, incluzând și exercitarea căilor de atac, se numără și interesul, adică acel folos practic și concret ce s-ar putea obține prin promovarea recursului.
Interesul, la rândul lui, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Dacă în privința legitimității interesului nu se poate susține inexistența acestei cerințe, legitimarea procesuală a recurentei izvorând din lege, celelalte cerințe nu sunt îndeplinite, așa încât neîndeplinirea acestora coincide cu lipsa interesului însuși.
În prezenta cauză, prima instanță a respins acțiunea reclamantului cât și cererea de chemare în garanție, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta recurentă C așa încât prin recursul formulat aceasta nu mai poate obține vreun alt folos practic de vreme ce acțiunea introductivă a fost respinsă.
Așa fiind, față de considerentele mai sus expuse, ținând cont de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentul recurs urmează a fi respins ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta CNî mpotriva sentinței civile nr. 2667 din 09.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.CI
Dact./4ex.
18.02.2010
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
