Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 384/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ. 384/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - pentru CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI B N, împotriva sentinței civile nr. 322/CA din 30 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI, și, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 16 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților, transmisă prin fax, prin care aceștia solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, (filele 18-23).
Curtea, după deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 322/CA/2009 din data de 30 iunie 2009 Tribunalul Bistrița Na admis excepția inadmisibilității actului de sesizare al instanței - încheierea nr. 31/30 decembrie 2008 CAMEREI DE CONTURI A JUDEȚULUI B-N, excepție ridicată de către pârâți.
Prin aceeași sentință s-a respins încheierea de sesizare a instanței nr. 31/30 decembrie 2008 CAMEREI DE CONTURI A JUDEȚULUI B-N pentru obligarea PRIMĂRIEI COMUNEI la plata unor sume determinate și stabilirea răspunderii juridice a unor persoane fizice ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că prin încheierea de sesizare nr. 31/30 decembrie 2008 se solicită:
1) obligarea Primăriei comunei la plata către bugetul de stat a impozitului pe venit în sumă de 2.340 lei și a majorărilor de întârziere calculate însumă de 924 lei.
2) obligarea Primăriei comunei la plata către bugetul asigurărilor sociale a contribuției individuale de asigurări sociale în sumă de 2.005 lei și a majorărilor de întârziere de 1.154 lei.
3) obligarea Primăriei comunei la plata către bugetul asigurărilor sociale a contribuției angajatorului la asigurări sociale în sumă de 3303 lei și a majorărilor de întârziere de 1.877 lei.
4) obligarea Primăriei comunei la plata către bugetul asigurărilor sociale de sănătate a contribuției datorate de asigurați în sumă de 1.073 lei și a majorărilor de întârziere calculate la suma de 444 lei.
5) stabilirea răspunderii juridice pentru paguba în sumă de 24.490 lei produsă bugetului local din care suma de 20.091 lei reprezintă avantaje de natură salarială și indemnizație de ședință achitate cu încălcarea reglementărilor legale iar suma de 4.399 lei reprezintă majorări de întârziere aferente obligațiilor restante față de bugetele publice în sarcina persoanelor răspunzătoare respectiv pârâții, și.
Instanța analizând excepția ridicată, respectiv ceea a inadmisibilității actului de sesizare, a constatat că este întemeiată, astfel că a admis-o și, pe cale de consecință, a respins actul de sesizare ca inadmisibil.
A mai menționat prima instanță că așa cum s-a precizat de către pârâți, Legea nr. 94/1992 a fost modificată prin Legea nr. 217/24 octombrie 2003 stipulându-se în mod expres că în situațiile constatărilor unor abateri se comunică starea de fapt unității auditate, care urmează să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsuri pentru recuperarea acestuia, acestea fiind obligatoriu pentru conducerea entității auditate.
La data de 3 decembrie 2008 când s-a emis încheierea de sesizare, legea deja prevedea în mod expres modul de stabilire a prejudiciului și a măsurilor de recuperare a acestuia care revenea conducerii entității auditate și nu camerei județene care a formulat actul de sesizare.
Evident că nu se poate reține ultra activitatea legii așa cum se solicită de către Curtea de Conturi prin notele scrise, întrucât este unanim recunoscut principiul neretroactivității precum și principiul aplicării de îndată a actelor normative de la data publicării lor în monitorul oficial. În cazul din speță, a apreciat instanța de fond, Legea nr. 217/2008 nu conține nici o reglementare, în sensul că până la adoptarea unui nou regulament de valorificare s-ar aplica vechile reglementări ale Legea nr. 94/1992 care au fost abrogate.
Instanța de fond nu a primit nici apărarea formulată în notele scrise, potrivit căreia admiterea excepției ar echivala cu netragerea la răspundere a persoanelor vinovate și nerecuperarea prejudiciului, chiar dacă este vorba de bani publici, iar constatarea neregularităților fiind obligația Curții de Conturi, întrucât nu se poate invoca propria culpă așa cum se sugerează, obligația instanțelor fiind acela de a verifica întinderea prejudiciului și stabilirea răspunderii juridice ca în cazul din speță, respectiv dacă acestea au fost stabilite în baza unor acte normative legale, și care să își producă efectele.
În consecință, a apreciat instanța de fond, Curtea de Conturi, respectiv Camera de Conturi, chiar dacă urmează noile reglementări, este în măsură să procedeze la recuperarea prejudiciului și stabilirea răspunderii juridice printr-o acțiune în contencios administrativ, cu respectarea regulamentului aprobat prin Hotărârea nr. 1/4 februarie 2009 Curții de Conturi, întrucât termenul de prescripție de 5 ani aplicabil în speță îi permită să facă acest lucru, astfel că nu s-a reținut că instanța prin admiterea excepției ar împiedica stabilirea prejudiciului și antrenarea răspunderii pârâților.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța investită a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și art. 3041.pr.civ..
În fapt, a arătat reclamanta, prin încheierea de sesizare nr. 31/30.12.2008 a Camerei de Conturi a Județului B-N, conform art. 71 alin.(2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în 16.03.2005, cu modificările și completările ulterioare, a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul înregistrat la Primăria comunei, județul BN, în sarcina pârâților,.
În susținerea cererii a arătat că prin raportul de control întocmit în urma verificării conturilor de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 la Primăria comunei, s-a stabilit că reprezentanții Primăriei nu au reținut pe statele de plată, nu au înregistrat în evidența contabilă și nu au virat pe destinații nelegale, impozitul pe venit și contribuțiile individuale de asigurări sociale de sănătate pentru indemnizațiile de hrană și primele de sărbători acordate.
Prin nereținerea și neachitarea la bugetul asigurărilor sociale a contribuției individuale de asigurări sociale datorate de consilierii locali, au fost încălcate prevederile art. 23 din Legea nr. 19/2000 stabilindu-se că în anul 2007 salariații și consilierii locali au beneficiat de avantaje de natură salarială și indemnizații în sumă de 20.091 lei.
Prin sentința civilă nr. 322/CA/2009 Tribunalul Bistrița -N - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins acțiunea reclamantei prin admiterea excepției inadmisibilității actului de sesizare al instanței, respectiv încheierea nr. 31 din 30.12.2008 emisă de Camera de Conturi B-N, excepție ridicată de către pârâți.
În raport de cele de mai sus, în temeiul art. 299 și urm. raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamanta a considerat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și neîntemeiată.
Astfel, la pct. 1 din motivele de recurs, reclamanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără să intre în fondul cauzei, principalul motiv fiind excepția inadmisibilității actului de sesizare formulat de reclamantă, deoarece procesul s-a născut într-o perioadă de tranziție legislativă, de la o reglementare la alta, respectiv forma inițială a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, modificată prin Legea nr. 217/2008 pentru
modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curtii de Conturi.
Sub acest aspect, reclamanta consideră că nstanța de fond în mod greșit nu a reținut susținerile Curții de Conturi a României privind legalitatea actului de sesizare, prin care a invocat dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr. 22/19.11.2008, raportat la faptul că prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere că activitatea de control s-a efectuat în cursul anului 2008 conform planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementărilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27.10.2008 (dată de la care se aplică dispozițiile Legii nr. 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi), Curtea de Conturi a fost nevoită să suplinească lipsa soluțiilor tranzitorii din actul normativ mai sus menționat, privind modificarea Legii nr. 94/1992. Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 94/1992 privind organizare și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 217/2008, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curtii de Conturi a României.
În acest sens, a arătat reclamanta, Plenul Curții de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr. 22/19.11.2008, prin care s-a stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008 și în temeiul căreia s-a efectuat și încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere faptul că art. 12 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 217/2008, prevede obligativitatea de a publica în Monitorul Oficial, doar pentru Regulamentul de organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, reclamanta apreciază că nu se pot reține eventualele susțineri privind obligativitatea publicării Hotărârii Plenului nr. 22/19.11.2008 pentru a asigura opozabilitatea acestor reglementări față de terți.
Raportat la aceste aspecte, faptul că încheierea de sesizare a fost emisă și înregistrată după data de 27.10.2008, în opinia reclamantei aceasta nu constituie un temei fundamentat pentru respingerea ca inadmisibilă a acțiunii introductive, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, toate aceste acte de control au fost încheiate în baza unor regulamente interne care nu au fost niciodată publicate, întrucât acestea nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României.
Așa fiind, reclamanta a susținut că din toate argumentele rezultă că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
La pct. 2 din motivele de recurs, reclamanta a criticat soluția instanței de fond referitoare la faptul că aceasta a reținut în mod eronat principiul neretroactivității legii și principiul aplicării de îndată a actelor normative, neprimind apărările reclamantei cu privire la aspectul uItraactivității actului normativ.
Din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile instanței de fond că de la data de 27.10.2008, dată la care au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, instanța de judecată nu mai putea fi sesizată cu încheieri ale Curții de Conturi pentru repararea prejudiciilor constatate și angajarea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora.
În argumentarea poziției sale, reclamanta a arătat că în cauză avem de a face cu un caz de ultra activitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui. De altfel, "Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune că o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Astfel, principiul ultraactivității legii, ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecătoresti, aprobată de Legea nr. 49/2004 pentru aprobarea nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de către instantele judecătoresti, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 217/2008.
În concluzie, reclamanta a apreciat că ncheierea nr. 31 din 30.12.2008 emisă de Camera de Conturi B-N, este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale.
La pct. 3 din motivele de recurs, reclamanta a criticat hotărârea și din perspectiva faptului că, fără să cerceteze fondul cauzei, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii introductive.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că greșit a reținut prima instanță că apărarea sa referitoare la faptul că admiterea excepției ar echivala cu admiterea situației în care Curtea de Conturi a României constată că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu poată fi antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat, ca fiind o invocare a propriei culpe, întrucât obligația instanței se rezumă la verificarea legalității stabilirii prejudiciului și a răspunderii juridice. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite, reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
La pct. 4 din motivele de recurs, reclamanta apreciază că instanța de fond nu a reținut un alt aspect important, respectiv faptul că prin abrogarea de către Legea nr. 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, deci și a dispozițiilor art. 44, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu a fost înlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiile OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecătoresti.
Astfel, a arătat reclamanta, legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale, nu a avut în vedere și competență materială pentru soluționarea cauzelor de natura celei deduse judecății, transferată instanțelor judecătorești prin nr.OUG 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
A mai precizat reclamanta că la data de 29.10.2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr. 429/2003, precum și cele ale nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art. 2 alin. 1 lit. a din nr.OUG 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecătoresti stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către tribunale, urmând a fi soluționate de secțiile sau, după caz completele de contencios administrativ, cu referire și la art. 4 din aceeași ordonanță.
În aceste condiții, reclamanta a considerat că sentința instanței de fond, prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, este dată cu încălcarea dispozițiilor art.1 și art. 4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecătoresti, aprobată prin Legea nr.49/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecătoresti, coroborat cu art. 140 din Constituția României, revizuită, și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 pct. 12 raportat la pct. 39, pct. 45 și 46 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
În drept, a invocat dispozițiile art. 140 din Constituția României, revizuită, art. 1-4 din nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, art. 12, 31 raportat la art. 71 alin.(2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare. art. 1, pct. 12 raportat la pct. 39, pct. 45 și 46 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi; art. 25 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative; Hotărârea Plenului nr. 22/19.11.2008.
Prin întâmpinare, intimații, și au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că admiterea excepției inadmisibilității acțiunii este consecința faptului că sesizarea instanței pentru antrenarea răspunderii și recuperarea eventualului prejudiciu trebuia să se facă conform unei alte proceduri, stabilite potrivit art. 31 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008.
Analizând recursul declarat prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Solutionarea recursului impune,ab initio, analizarea normelor legale incidente si relevarea manierei in care normele legale care reglementeaza activitatea Curtii de Conturi au fost modificate cronologic.
După evenimentele din anul 1989, prin noua Constituție, adoptată prin referendum în anul 1991, s-a reînființat Curtea de Conturi instituție de tradiție a regimului democratic al țării noastre înființată inițial prin Legea din 8 ianuarie 1864, pentru ca mai apoi să fie desființată de regimul comunist instaurat după cel de al doilea Mondial, respectiv prin Decretul nr. 550/1948.
Prin Constituția postdecembristă la art. 139 alin. 1 s-a prevăzut că:Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale.
Pentru aplicarea dispoziției constituționale amintită în precedent s-a adoptat ulterior Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Of. 224 din 9 septembrie 1992.
La art. 8 s-a prevăzut că: (1) Curtea de Conturi se compune din: Secția de control preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general.
(2)Pe lângă Curtea de Conturi funcționează procurori financiari.Legea citată a mai conținut inițial un întreg capitol (al patrulea) ce a cuprins în detaliu norme ce reflectau exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale Curții de Conturi.
Prima republicare a legii are loc în anul 2000 după modificările survenite prin Legea nr. 204/1999. Ulterior, legea nr. 94/1992 suferă modificări importante prin Legea nr. 77/2002, Trebuie să notăm că textul art. 31 alin. 1 și 2 invocat în cuprinsul deciziei adnotate avea următoarea formă:
(1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:
a) 3 consilieri de conturi din Secția de control ulterior;
b) șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunța încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Ulterior, prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 s-a operat o importantă și radicala mutație în ceea ce privește atribuțiile Curții de Conturi. Mai precis, art. 140 alin. 1 din Constituția revizuită și republicată în anul 2003 dispune că:Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Analizând comparativ textul constituțional redat mai sus cu cel inițial referitor la organizarea și funcționarea Curții de Conturi se poate observa cu ușurință că din sfera atribuțiilor cu care inițial a fost dotată această autoritate a fost inlaturata activitatea jurisdicțională, aceasta fiind dată în competența exclusivă a instanțelor judecătorești specializate. Trebuie spus că potrivit dispozițiilor art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003:la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.
În aplicarea acestor norme constituționale s-a adoptat ulterior OUG nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
Această ordonanță de urgență reia în art. 1, contrar normelor de tehnică legislativă, textul integral al art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003, iar în art. 2 reglementează soarta dosarelor ce se află pe rolul instanțelor Curții de Conturi.
De menționat că în art. 4 din OUG nr. 117/2003 se stabilește modalitatea de sesizare a instanțelor judecătorești ordinare, text de lege care urmează a fi comentat în cele ce urmează, deoarece acest text este relevant pentru a decela soluția speței.
În urma revizuirii Constituției în afară de nr.OUG 117/2003 care a privit exclusiv preluarea activității jurisdicționale s-a încercat adoptarea, relativ după mulți ani de la revizuire, a unei noi legi organice de organizare și funcționare a acestei autorității care s-a vrut a pune de acord normele constituționale cu realitatea. Așa fiind, Guvernul a adoptat pe calea procedurii delegării legislative nr.OUG 43/2006 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, act normativ care la scurt timp a fost în întregime declarat neconstituțional prin Decizia nr. 544/2006.
În sfârșit, demersul inițial cu sincopele deja menționate s-a definitivat prin adoptarea Legii nr. 217/2008 care pune în realitate de acord Legea nr.94/1992 cu dispozițiile constituționale.
In mod eronat s-a sustinut ca prin abrogarea de catre Legea 217/2008 a dispozitiilor art. 40-88 din Legea 94/1992, deci si a dispozitiilor art. 44, competenta materiala prevazuta de catre acest articol raportat la.OUG 117/2006 ce fusese atribuita instantelor judecatoresti ordinare a fost inlaturata de catre legiuitor. Prin art. 4 din OUG117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti s-a prevazut ca,Dupa intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin incheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum siprin alte modalitati prevazute de lege,
Dispozitiile art. 1 si art. 4 din OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instantelor de judecata de catre completul constituit in cadrul Camerei de Conturi a Judetului B N, pentru stabilirea raspunderii juridice, in conditiile legii.
Faptul ca incheierea de sesizare a fost emisa in data de 30.12.2008 si inregistrata ulterior pe rolul instantei de judecata nu constituie un temei fundamental si suficient pentru ca instanta sa constate inadmisibilitatea actiunii introductive, tinand cont de faptul ca la intrarea in vigoare a Legii 217/2008, actul de control a fost efectuat in baza reglementarilor interne si a textelor legale in vigoare la data respectiva. In conditiile in care activitatea de control a fost efectuata in tot cursul anului 2008 conform planului anual de control aprobat la inceputul anului 2008, in baza reglementarilor legale si de organizare interna privind valorificarea actelor de control, in vigoare la data de 27.10.2008, Curtea de Conturi in mod corect a finalizat demersul prin sesizarea instantei de judecata prin incheierea 31/20.12.2008.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 5. recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi casata si cauza va fi trimisa spre rejudecare la Tribunalul BNc are va urma dispozitiile instantei de recurs si va analiza pe fond temeinicia sesizarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, in contradictoriu cu intimatii Primaria Comunei, cu sediul in comuna, judetul B N, domiciliat in comuna, nr. 166 B, jud. B N, Zbanca, domiciliata in, numarul 31, jud. B N, domiciliata in comuna, nr. 71, judetul B N, împotriva sentinței civile nr. 322 din 30 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./9 ex./
Jud.fond:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
