Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.39
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Baban
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta CABINET DE AVOCAT - " " cu sediul în B, Bd.-.-,.104,.parter, județul B, împotriva sentinței nr. 187 din 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat și intimata prin consilier juridic, în baza delegației aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Întrebate fiind reprezentanții părților prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, susține oral motivele de recurs. Precizează că argumentele reținute în considerente de instanța de fond cu privire la contestația formulată de recurent împotriva notei de constatare nr.10969/7.09.2007 a titlului executoriu nr.224/26.09.2007, cât și a deciziei nr.98/2.11.2007, nu au avut în vedere toate normele de drept care sunt aplicabile în domeniul obligațiilor către Casa de Asigurări de Sănătate și s-au interpretat greșit actele juridice prin care recurentul a devenit membru al acestei case. Potrivit notei de constatare nr.10969/7.09.2007 întocmită de către consilierii intimatei, aceștia au avut în vedere perioada controlată situată între 15.09.2002 - 31.09.2007. În Anexa 1 însă, această limită de timp este depășită, deoarece calculul contribuțiilor, dobânzilor și penalităților se fac începând cu data de 15.03.2000, până la 15.06.2007. Această extindere, încalcă norma de drept prevăzută de Codul d e Procedură Fiscală și Legea nr.95/2006, care limita controlul pe o perioadă anterioară de maximum 5 ani, termenul general de prescripție al creanțelor fiscale. Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani și în mod corespunzător trebuia făcut calculul și la sumele datorate, dacă acestea se încadrau sau erau în concordanță cu normele juridice specifice perioadei luate spre verificare. Organul de control trebuia să stabilească momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment și până când se finaliza controlul, obligațiile de plată privind contribuțiile la fond, au fost sau nu îndeplinite. Cu această ocazie s-ar fi observat că aceste obligații au fost îndeplinite în totalitate. Pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, susține că prin hotărârea dată, instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății, iar hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a legislației privind sistemul asigurărilor sociale de sănătate și prevederile Codului d e procedură civilă. Precizează că recurentul datorează contribuția de sănătate ca cetățean român, din momentul când s-a înregistrat fiscal și a realizat venituri impozabile, cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale. Declarația de Sănătate depusă la B în data de 12.05.2006 nu-i conferă calitatea de asigurat ci doar opțiunea de a fi asiguratul casei județene, în vederea stabilirii și achitării contribuției în baza veniturilor realizate, așa cum se precizează la art.19 alin.1-2 din Ordinul nr.221/2005.
Față de motivele în fapt și în drept invocate pe larg în întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila reclamantul Cabinet Avocat " " a chemat în judecată pârâta Casa de Asigurări de Sănătate pentru a se dispune anularea deciziei nr.98/02.11.2007 și a notei de constatare nr.10969/07.09.2007 în baza cărora a fost impusă să plătească suma de 6086 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul Cabinet Avocat arată că în perioada 03.-07.09.2007, reprezentanți ai pârâtei au efectuat un control pentru a verifica modul de constituire și plată a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru perioada 15.09.2002-31.08.2007.
Obligația stabilită în sarcina reclamantului a fost de 6068 lei.
Reclamantul susține că nu este parte a raportului juridic fiscal deoarece numai o persoană asigurată poate avea această calitate. Calitate de asigurat o poate avea numai persoana fizică nu Cabinetul de Avocat.
Titlul executoriu emis sub nr.224/26.09.2007 de către pârâtă nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.43 al.2 și art.137 al. 5 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei se susține că nu poate avea calitatea de asigurat decât din momentul în care s-a declarat și anume în condițiile art.53 al. 4 din OUG 150/2002 - persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuțiilor sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite obligațiile fiscale pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculate la salariul minim brut pe țară.
Consideră că a obținut calitatea de asigurat în data de 12.11.2006 când a plătit suma de 9871 lei pentru CAS, calculată pe ultimii 3 ani raportat la salariul minim brut pe țară. Plata a fost efectuată cu /2006.
Această plată nu reprezintă o întrerupere a prescripției așa cum susține pârâta deoarece nu exista o obligație anterioară celor trei ani.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației.
Reclamantul are calitate de parte a raportului juridic de drept fiscal în temeiul art.72 lit. b din Codul d e procedură fiscală. Orice persoană sau entitate care este subiect în raportul juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identitate fiscală, iar persoana fizică este înregistrată sub codul numeric personal.
Stabilirea obligațiilor fiscale de plată a avut ca bază calculul Deciziilor de impunere emise de Administrația Finanțelor Publice B și depuse de reclamant la Casa de Asigurări de Sănătate pentru perioada 2000-2005.
Obligația Cabinetului de Avocat de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate izvorăște din lege(OUG 150/2002). În baza dispozițiilor art. 4 din OUG 150/2002 sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară și fac dovada plății contribuției.
Pe fond, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, conform disp. Art. 51 al. 1 și 2 lit. b persoana asigurată are obligația de a plăti pentru asigurări de sănătate o contribuție de 6,5% din veniturile provenite din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii.
În cauză reclamantul a solicitat proba cu expertiză contabilă pentru a se determina suma ce trebuia achitată cu titlu de contribuție lunară CAS, în perioada 11.05.2003-11.05.2006, în raport cu salariul minim brut pe țară și dacă după 11.05.2006 până la data de 31.08.007 s-a achitat cota CAS în raport cu veniturile realizate.
Concluzia expertizei este aceia că reclamantul Cabinet de Avocat trebuia să plătească contribuția de asigurări de sănătate, conform art. 53 al. 4 din OUG -, pe ultimii 3 ani, calculată la salariul minim brut pe țară.
La data de 11.05.2006 când a efectuat plata de 9817 lei trebuia să achite numai 772 lei, diferența de 9045 lei fiind plătită în plus.
Instanța analizând materialul probator administrat în cauză a constatat că reclamantul Cabinet de Avocat are calitate de asigurat în temeiul dispozițiilor art. 4 al. 1 din Legea 145/1997 în vigoare până la data de 01.01.2003 și în temeiul dispozițiilor art. 4 al. 1 din OUG 150/2002.
Aceste dispoziții prevăd că toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați în sistemul de asigurări sociale de sănătate, această calitate încetând odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau rezidență în România.
Dispozițiile OUG 150/2002 impun ca persoanele care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii au obligația de a vira(achita) trimestrial contribuția sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra venitului net.
Nu este posibil ca reclamantul să-și plătească taxele și impozitele către bugetul statului încă din anul 2000 conform declarației de impunere făcute la.B iar pe de altă parte să susțină că nu are calitate de asigurat decât cu data de 11.05.2006, plătind o asigurare de sănătate pe ultimii 3 ani la nivelul salariului minim brut pe economie.
Dispozițiile legale impun ca plata contribuției să se facă trimestrial aplicând o cotă de 6,5% asupra veniturilor realizate din activități libere sau autorizate.
Reclamantul a realizat venituri dintr-o activitate liberală ce impunea și plata contribuției asigurărilor de sănătate din momentul realizării acestor venituri.
Față de cele arătate instanța a constatat acțiunea (contestația) reclamantului Cabinet de Avocat nu este fondată, și a respins-o prin sentința civilă nr.187/2008.
Împotriva aceste sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Nu au fost avute în vedere toate normele de drept aplicabile în domeniul obligațiilor către și s-au interpretat greșit actele juridice prin care recurentul a devenit membru al acestei case.
Astfel, regimul juridic al contribuției la fondul a avut în perioada analizată reglementări juridice diferite, respectiv 15.03. 2000-1.01.2003 din Legea nr.145/1997, 1.01.2003 - 21.07.2005 din nr.OUG150/2002, 21.07.2005 -28.05.2006 când nr.OUG 150/2002 a fost modificată prin nr.OUG107/2005, în această perioadă fiind emis Ordinul nr.221 publicat în Of.1064/28.11.2005 emis de Președintele CNAS pentru arpobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate, ordin care nu poate retroactivă și nu poate deroga de la norma de drept care reglementează o situație distinctă.
O altă perioadă care trebuie avută în vedere este cea cuprinsă între 28.05.2006 și 31.08.2007 când devin aplicabile prevederile titlului VIII din Legea nr.95/2006, fiind abrogată nr.OUG150/2002 cu toate modificările sale, inclusiv ordinele emise în baza sa.
Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani, organul de control având obligația de a stabili momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment obligațiile de plată privind contribuțiile de fond au fost sau nu îndeplinite.
Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției, excepție fondată întrucât obligațiile au fost îndeplinite în totalitate de recurent din momentul în care a căpătate calitatea de personal asigurator.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, și o insuficientă apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța nu a dat o corectă dezlegare pricinii.
Potrivit notei de constatare nr.10970/7.09.2007 întocmită de către intimată, aceasta a avut în vedere perioada controlată situată între 15.09.2002 - 31.09.2007. În Anexa 1 însă, această limită de timp este depășită, deoarece calculul contribuțiilor, dobânzilor și penalităților se fac începând cu data de 15.03.2000, până la 15.06.2007. Această extindere, încalcă norma de drept prevăzută de Codul d e procedură fiscală și Legea nr.95/2006, care limita controlul pe o perioadă anterioară de maximum 5 ani, termenul general de prescripție al creanțelor fiscale.
Regimul juridic al contribuției la fondul CAS a avut în perioada analizată de către consilierii intimatei, reglementări juridice diferite, respectiv:
- 15.03.2000 - 1.01.2003, a fost reglementată de Legea 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate. În conținutul acesteia se precizează că sunt supuse în mod obligatoriu asigurării, toți cetățenii români cu domiciliul în țară ( art.4, alin.1 lit.a) care vor trebui să plătească o contribuție lunară. Pentru persoanele care nu sunt salariate dobândirea calității de asigurat se face din ziua în care s-a achitat contribuția și se păstrează în condițiile legii (art.8 alin.2). După dobândirea calității de asigurat persoana devine asigurată, iar în această calitate are obligația plății unei contribuții lunare de 6,5% din veniturile realizate, care este deductibilă din venit ( art.52, alin.1,3). Numai în calitate de persoană asigurată există dreptul la servicii medicale și materiale sanitare, astfel cum sunt ele arătate în art.11 și 12 din lege.
- Din redarea acestor dispoziții legale rezultă că obligația de a se asigura o aveau toți cetățenii români, însă calitatea de persoană asigurată nu o aveau decât ce care achitau contribuția. Acestor persoane îi incumbă obligația de plată a contribuției. Din interpretarea per a contrario, rezultă că cetățenii care nu-și executau obligația de plată a contribuției nu beneficiau de servicii medicale. Cu toate acestea, pentru cei care nu achitau la termen contribuțiile, Casele de Asigurări puteau să procedeze la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor conform procedurilor stabilite de OG nr.11/1996 (art.10 alin.2), însă, numai pentru cei care aveau calitatea de persoană asigurată.
În acest context recurenta, deși nu și-a executat obligația de achita contribuția și a deveni persoana asigurată, consecința legală asupra ei era numai aceea că nu putea să beneficieze de servicii medicale.
- 01.01.2003 - 21.07.2005. Prin OUG nr.150/2002 publicat în din 20.11.2002 și intrat în vigoare la 01.01.2003 se abrogă Legea nr.145/1997(art.108) stabilindu-se noi reguli cu privire la asigurările sociale de sănătate. Prin ordonanță se menține regimul juridic stabilit prin legea abrogată, în sensul că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, iar toți cetățenii români cu domiciliul stabil în țară au obligația de a plăti contribuția de asigurare (art.1 și art.4 alin.1). Calitatea de asigurat se dovedește cu un act justificativ - adeverința sau carnet (art.5), prevederile acestei legi fiind aplicabile și persoanelor care exercita profesii liberale (art.8 alin.3). Numai cei care sunt asigurați au dreptul la un pachet de servicii de bază, astfel cum este el arătat în art.10-12. În calitate de persoana asigurată există obligația plății contribuției la fond așa cum prevăd disp.art.51 alin.1 și 2. pentru persoanele care nu fac dovada calității de asigurat, serviciile medicale se acorda numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Cu toate acestea, legiuitorul a avut în vedere în art.53, alin.4 și situația persoanelor care deși au obligația de a se asigura, nu pot dovedi plata contribuției și care doresc să obțină calitatea de asigurat. Pentru aceste persoane calitatea de asigurat se obține prin achitarea contribuției legale pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare de servicii medicale, calculate la salariul de bază minim brut pe țară, potrivit normelor elaborate de CNAS.
Rezultă că și în această subperioadă riscul pentru cei care nu se asigurau, mai exact pentru cei care nu pot face calitatea de asigurat, era acela de a nu beneficia de servicii medicale asigurate de sistemul Casei.
- 21.07.2005 - 28.05.2006. Această subperioadă poate fi astfel catalogată întrucât OUG 150/2002 a fost modificată prin OUG nr.107/2005 intrată în vigoare la 21.07.2005. De această dată, legiuitorul este mai explicit în ceea ce privește modul de asigurare a cetățenilor români cu domiciliul în țară. Aceștia sunt asigurați numai dacă fac dovada plății contribuției la fond în condițiile Ordonanței (art.4 alin.1). Calitatea de asigurat se dovedește cu un act justificativ eliberat prin grija Casei (art.5). Se menține obligativitatea pentru persoanele asigurate de a plăti contribuția la fond. Se menține același risc pentru persoanele care nu fac dovada calității de asigurat, în sensul că ei nu vor beneficia de servicii medicale decât în cazul urgențelor medico-chirurgicale. De asemeni, se mențin și disp.art.53, alin.4 privitor la persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, însă de această dată, calitatea de asigurat se obține prin achitarea contribuției legale lunare pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare de servicii medicale calculate la salariul de bază minim brut pe țară, în vigoare la data plății, și nu cum era înainte în raport de normele elaborate de CNAS. Pentru prima dată legiuitorul dă dreptul CNAS-ului să elaboreze Ordine care să aprobe norme metodologice pentru aplicarea Contractului-Cadru negociat cu factorii sociali ce beneficiază de acest contract ( art.6, art.6,7, art.55 alin.2 și 5 și art.77 alin.2).
În acest sens a fost emis Ordinul nr.221 publicat în nr.1064/28.11.2005 de Președintele CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate. Acest Ordin este un act administrativ a cărei aplicabilitate survine de la momentul publicării sale în, el neavând putere retroactivă, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil. Fiind emis în aplicarea unei legi acest act administrativ nu putea face decât o interpretare a legii aducând explicații suplimentare cu privire la înțelegea normei juridice respective.
În motivarea hotărârii atacate judecătorul fondului face o aplicare greșită a acestui Ordin, fără a distinge că:
- acesta nu se aplică decât de la data publicării în și nu retroactiv cum s-a făcut;
- el nu poate să deroge de la norma de drept care reglementează o situație distinctă și anume persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției.
În cuprinsul Ordinului, la art.18 alin.4,5 și 6 se dau explicații și se extind cazurile în care legea nu distinge cu privire la plata contribuției pentru persoanele care nu pot dovedi această plată. În acest sens se precizează că cei care se afla în această situație dar au realizat venituri impozabile, nu mai este valabilă plata în raport de veniturile pe ultimii 3 ani calculate la salariul minim brut pe țară valabil la data plății ( art.53 alin.4 din Ordonanța modificată), ci la veniturile impozabile realizate efectiv la care se adaugă dobânzi și penalități. Deși nereglementată prin lege, în Ordin se precizează că cei care se prezintă la Casa de Asigurări de Sănătate în vederea plății contribuției, vor trebui să achite și dobânzile și penalitățile de întârziere la veniturile realizate de la momentul în care plata contribuției era obligatorie (alin.6). Această normă cuprinsă de Ordin excede cadrului legal reglementat de OUG nr.150/2002 modificată.
Această susținere este conformă regulilor de interpretare stabilite în doctrină astfel:
- în interpretarea sistematică a Ordonanței se lămurește prin art.53 alin.4 o situație juridică care este perfect determinată. Aceasta are caracterul unei norme speciale care derogă de la norma generală, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
- art.18 alin.5 și 6 din ordin adaugă la lege deoarece Ordonanța nu reglementează situațiile pe care le prevăd aceste norme. Acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, potrivit principiului ubi lex non distringuit, nec nos distringuere debemus.
În concret, deși în cuprinsul Ordonanței nu se reglementează și nu se distinge în art.53, alin.4 între persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, Ordinul face această distincție în cazurile mai sus amintite. Această greșeală este însușită și în considerentele hotărârii criticate.
Raportat la speță, în cauză s-a demonstrat că dobândirea calității de asigurat a fost făcută de către recurent pe baza exemplarului completat la Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B intitulat Declarație și înregistrat la intimată cu nr.664/12.05.2006. Anterior acestei declarații nu a mai existat decât efectuarea unei plăți voluntare de 14.829 lei în contul fondului, cu nr.13/11.05.2006. De la momentul în care, prin completarea declarației, recurentul a devenit persoana asigurată, și-a îndeplinit acest criteriu în baza art.53 alin.4 din Ordonanța pentru viitor încep să curgă toate obligațiile pe care legea le prevede privind plata contribuției în raport de veniturile efectiv realizate. Neavând calitatea de persoană asigurată, controlul efectuat de către consilieri pe perioada anterioară dobândirii acestei calități, nu își găsește suportul legal.
Din conținutul Raportului de expertiză rezultă că după dobândirea calității de asigurat recurentul și-a îndeplinit toate obligațiile privind plata contribuției la fond, astfel că acesta nu mai datorează nici o sumă, dimpotrivă, are și un excedent ce poate fi compensat cu obligațiile viitoare.
- 28.05.2006 - 31.08.2007. La 28.05.2006 a intrat în vigoare Titlul VIII din Legea nr.95/2006 publicat în nr.372/28.04.2006 și s-a abrogat OUG nr.150/2002 cu toate modificările sale, inclusiv Ordinele emise în baza acesteia (art.863, lit.b).
În cuprinsul acestei legi, se mențin aceleași reguli cu privire la dobândirea calității de persoană asigurată, obligativitatea plății contribuțiilor și riscurile la care se expus în cazul în care nu se achită aceste contribuții( art.257, alin.1 și 2 lit.b, art.258, alin.3 și art.290). În art.259, alin.4, se reia un text din Legea nr.145/1997(art.54 alin.2), prin care persoanele care nu sunt salariate dar care au obligația să-și asigure sănătatea, sunt obligate să comunice direct Caselor de Asigurări, veniturile pe baza contractului de asigurare.
Ca și în precedentele actelor normative se reglementează situația persoanelor care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției. De această dată legiuitorul a reglementat într-o primă variantă că aceste persoane, pentru a obține calitatea de asigurat, trebuie să achite o contribuție legală lunar pe ultimii 5 ani începând cu data primei solicitări de acordare serviciilor medicale, calculate la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, sau de la data ultimei plăți a contribuției respectiv de la data când contribuției era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani(art.59, alin.7). Pentru persoanele care realizau venituri impozabile, calitatea de asigurat se obține dacă se plătește contribuția în raport de veniturile impozabile, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale ( art.259 alin.8). Aceste situații juridice au fost menținute până la 30.07.2007, când Legea nr.95/2006 a fost modificată prin Legea nr.264/2007.
Astfel, art.259 alin.7, are următorul cuprins: Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției, sunt obligate pentru a obține această calitate(art.259 alin.7 lit.b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, contribuția lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plata prevăzută de Codul d e proc.fiscală.
La momentul efectuării controlului de către consilierii intimatei, acesta era textul de lege în baza căruia puteau să se facă aprecieri privind cuantumul contribuției datorate. Sigur că dispozițiile legale citate se aplicau numai pentru viitor. Aceasta explică de asemenea de ce în conținutul Notei de Constatare se arată că perioada controlată este 15.09.2002 - 31.08.2007, iar în Anexa 1, calculul contribuției se mărește cu peste 2 ani.
Conform legii, controlul nu putea fi făcut decât în urmă cu 5 ani și în mod corespunzător trebuia făcut calculul și la sumele datorate, dacă acestea se încadrau sau erau în concordanță cu normele juridice specifice perioadei luate spre verificare.
Aplicând aceste ultime reglementări, organul de control trebuia să stabilească momentul în care recurentul a devenit asigurat și dacă de la acel moment și până când se finalizează controlul, obligațiile de plată privind contribuțiile la fond, au fost sau nu îndeplinite. S-ar fi observat cu această ocazie că aceste obligații au fost îndeplinite în totalitate.
Deși s-a ridicat excepția prescripției sumelor în contestație, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. S- arătat în contestație la punctul 4 că această prescripție a operat deoarece nu se putea lua în calcul toate sumele menționate în Anexa 1 în Nota de control. Conform textelor de lege evocate, prescripția obligațiilor fiscale se reduce la o perioadă de 5 ani. Deoarece obținerea calității de asigurat a avut loc la momentul în care recurentul a căpătat calitate de persoană asigurată potrivit declarației din 12.05.2006, obligațiile au fost îndeplinite în totalitate de către recurent.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative respective, cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumelor menționate în aceste acte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamantul CABINET DE AVOCAT " ", cu sediul în B, Bd.-.-,.104,.parter, județul B, împotriva sentinței nr. 187 din 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.187 din 03.06.2008 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Avocat " " și dispune anularea deciziei nr.98/2.11.2007, a notei de constatare nr.10969/7.09.2007 și a titlului executoriu nr.224/26.09.2007 emise de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B și exonerează reclamanta de la plata sumei de 6.086 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, PT.JUDECĂTOR,
cf.art.261
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.DV/10.03.2009
Tehno ZE/19.03.2009
ex.2
Fond:.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Baban
