Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 398/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Claudia Idriceanu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva Sentinței civile nr. 2568 din 2 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei intimate, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este formulat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata.
Se constată că la data de 5 ianuarie 2010 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea reclamantei intimate, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Nefiind alte cereri sau excepții Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței civile atacate ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată în recurs. Susține întâmpinarea depusă arătând că în mod corect instanța de fond a respins excepțiile prescripției, tardivității și inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2568 din 2 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-au respins excepțiile prescripției, tardivității și inadmisibilității acțiunii.
S-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun.C-N, și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 2.989 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda prevăzută de art.124 pr.fiscală precum și la cheltuieli de judecată de 2039,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta. C-N obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.989 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda fiscală până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a fost obligată să achite, în mod ilegal, suma solicitată a fi restituită, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar cererea sa a fost respinsă
Consideră reclamanta că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită. Aceste dispoziții legale încalcă prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu, întrucât din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Mai arată reclamanta că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice, în condițiile în care factorul vechimii nu este cel mai potrivit în contextul protecției mediului. Întrucât nu țin seama în mod adecvat de deprecierea reală a autoturismelor, normele românești privind aplicarea taxei conduc negreșit la o situație în care, în multe cazuri, taxa aplicată unui vehicul second-hand importat este mai mare decât taxa reziduală inclusă în valoarea unui autoturism uzat național similar.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate, invocând tardivitatea, prescrip ția și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate ca fiind nefondată deoarece reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un stat al comunității europene.
În motivarea excep ț iei de tardivitate a arătat pârâta că cererea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 30.06.2009, iar taxa a fost achitată de reclamant la data de 05.03.2008, astfel încât ac iunea este tardivă raportat la dispozi țiile art.11 din Legea 554/2004.
Pârâta consideră acțiunea reclamantei ca fiind și prescrisă raportat la faptul că reclamantului i s-a adus la cuno ș tin ță faptul că suma solicitată nu poate fi restituită prin Decizia de restituire nr.29858/16.09.2008 care i-a fost comunicată reclamantului la data de 18.09.2008. Raportat la această dată pârâta apreciază că acțiunea introdusă de reclamant este prescrisă fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea 554/2004.
În privința inadmisibilității acțiunii pârâta susține că reclamantul trebuie să uzeze de calea prevăzută de art.11 din OUG 50/2008, astfel încât acțiunea în contencios administrativ formulată este inadmisibilă.
Mai invocă pârâta în apărare și dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Mai arată pârâta că OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în domeniu și ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată în parte, din următoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii invocata de pârâta CNi nstanța a respins aceasta exceptie, deoarece obiectul prezentei actiuni este restituirea unei sume apreciate ca fiind nedatorate si nu anularea unui act administrativ individual, astfel incat actiunea formulata este in termen. Nu are importanță data efectuării plății cu titlu de taxă de primă înmatriculare deoarece termenul pentru formularea acțiunii curge de la data la care petentul a luat la cunoștință de faptul că suma achitată este nedatorată și a putut cunoaște întinderea pagubei, iar acest termen poate fi considerat 01.07.2008, data intrării în vigoare a OUG 50/2008, ca atare vă solicit excepția invocată de este neîntemeiată.
În privința excepției prescripției instanța a respins ca neîntemeiată și această excepție deoarece actul prin care i s-a adus la cunoștință reclamantei faptul că nu i se restituie diferența de 2.989 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare este adresa prin care s-a răspuns plângerii prealabile, și în nici un caz Decizia de restituire de care face vorbire pârâta, iar acțiunea este formulată în termenul de 6 luni, astfel încât excepția invocată este vădit neîntemeiată.
În ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate invocata, instanța a respins și această excepție ca fiind neîntemeiată. Reclamanta nu a exercitat calea de atac a contestației prevăzută de art.205 și următoarele din OG nr.92/2003 republicată și modificată împotriva Deciziei de restituire nr.29858/16.09.2008 deoarece nu avea interesul să atace acea decizie pe cale administrativă, deoarece i s-a restituit exact suma solicitată. Obiectul prezentei cauze este restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma restituită parțial, sumă încasată nelegal și nerestituită de către pârâtă, astfel încât se impune respingerea excepției de inadmisibilitate a acțiunii. De asemenea sunt total greșite susținerile pârâtei cu privire la faptul că suma solicitată a fi restituită de către reclamantă reprezintă taxă de poluare, iar acest lucru nu contravine dreptului comunitar, câtă vreme suma ce se solicită a fi restituită a fost achitată de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare, întreaga sumă fiind achitată în mod nelegal și se impune a fi restituită în întregime. Este cert că OG 50/2008 nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii, ca atare și sub acest aspect este nefondată critica pârâtei.
Reclamanta a achiziționat din Belgia autoturismul marca Volkswagen Golf, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismelor, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 5.464 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun.C- Din această sumă pârâta a restituit parțial suma de 2.475 ron în temeiul art.11 din OUG nr.50/2008. Considerând nelegală perceperea întregii taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, însă cererea i-a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea reclamantei privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare.
În ceea ce privește cererea reclamantei de acordare a dobânzilor instan ț a a re ținut că în contencios fiscal, sunt aplicabile dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Adminstratia Finantelor Publice a Municipiului C-N solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii exceptiilor tardivitatii, prescriptiei si inadmisibilitatii actiunii, respingerii actiunii formulate de si neobligarii la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului recurenta a arătat că actiunea reclamantului trebuia respinsa ca tardiva de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj cu depasirea termenului de un an de zile prevazut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care, și a inceput sa curga la data la care a fost efectuata plata taxei speciale de prima inmatriculare (Chitanta nr.-/05.03.2008).
Astfel, taxa de prima inmatriculare a fost achitata de catre reclamantă la data de 05.03.2008, in timp ce actiunea in contencios administrativ a fost inregistrata la Tribunalul Cluj doar la data de 30.06.2009, termenul de un an de zile pentru depunerea actiunii prevazut, sub sanctiunea decaderii, de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 fiind depasit cu peste doua luni de zile.
Art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede foarte clar si expres data de la care incepe sa curga termenul de un an pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, avand urmatorul cuprins:
"Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Este evident faptul ca reclamanta a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare, documentul de plata (chitantalordin de plata) constituind titlu de creanta (act juridic si conventie, instrument de declarare a obligatiei fiscale, in conf. cu: art. art.1092 - 1121 Cod civil, art. V din Ordinul nr. 1521/2005 cu modificarile si completarile ulterioare ).
S-a arătat că prima instanta nu a motivat in nici un fel de ce termenul de un an prevazut de art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu ar fi inceput sa curga la data efectuarii platii taxei speciale de prima inmatriculare.
Respingerea exceptiei tardivitatii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 alin.2 din Legea nr. 554/2004 si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit actele aflate la dosar (documentul de plata - chitanta).
Într-un caz absolut identic, Tribunalul M, prin Sentinta nr. /2009 (Anexa 1), a considerat ca termenul de un an prevazut de arte 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a inceput sa curga de la data platii taxei speciale de prima inmatriculare si a respins ca tardiva cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul din acel dosar.
In al doilea rand, exceptia prescriptiei a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, deoarece:
Asa cum s-a aratat in intampinarea depusa la dosarul primei instante, actul prin care reclamantei i s-a adus la cunostinta faptul ca taxa in suma de 2.989 lei nu poate fi restituita de catre pârâtă a fost Decizia de restituire nr.29858/16.09.2008 (depusa de catre aceasta la dosarul primei instante) care I-a fost comunicata reclamantei la data de 18.09.2008 (sub semnatura de primire).
Raportat la data comunicarii catre reclamantă a deciziei de restituire mentionate mai sus, dreptul reclamantei la actiune s-a prescris deoarece actiunea in contencios administrativa fost inregistrata la Tribunalul Cluj la data de 30.06.2009, termenul de 6 luni pentru depunerea actiunii, prevazut de art. 11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, fiind depasit cu peste 3 luni de zile. Respingerea exceptiei prescriptiei s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si faptului ca prima instant a interpretat in mod gresit actele aflate la dosar si nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanta.
De asemenea, si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost in mod gresit respinsa de catre prima instanta, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum s-a aratat mai sus, actul prin care s-a stabilit ca taxa in suma de 2.989 lei este datorata de catre reclamantă este Decizia de restituire nr. 29858/16.09.2008 care a fost emisa de catre pârâtă in conf. cu art. 11 din nr.OUG50/2008, urmare cererii depuse de catre reclamantă.
Împotriva deciziei de restituire mai sus-mentionate, reclamanta nu a exercitat calea administrativa de atac prevazuta de art. 205 si urm. din nr.OG92/2003 republicata si modificata, desi avea o astfel de posibilitate.
În conf. cu art. 218 alin.2 din nr.OG92/2003, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ ar fi fost decizia prin care Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C ar fi solutionat contestatia formulata de catre reclamantă, in cazul in care reclamantul ar fi exercitat o astfel de cale de atac si ca, atata timp cat decizia de restituire nu a fost desfiintata, nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea pârâtei.
Actiunea formulata de catre reclamantă este inadmisibila si datorita faptului ca, procedura pe care reclamanta avea posibilitatea sa o urmeze este cea prevazuta de art. 11 din nr.OUG 50/2008 si de normele metodologice de aplicare.
La solutionarea prezentei cauze s-a solicitat să se aibă in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009 ( Of. nr.341/21.05.2009) prin care a fost respinsa ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 din nr.OUG 50/2008 cu motivarea ca "textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă" si ca, "critica potrivit căreia dispozițiile arte 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 ar retroactiva nu poate fi reținută".
Deci, reclamanta nu are deschisa calea actiunii in contencios administrativ pentru a obtine plata unei sume de bani mai mari decat îi permite legea, ci trebuie mai intai sa parcurga procedura prevazuta de art.11 din nr.OUG50/2008 si doar daca organul fiscal nu ar respecta aceste prevederi legale s-ar putea adresa instantei de contencios administrativ competente.
Respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 205 si 218 alin. 2 din nr.OG92/2003 si a prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 si faptului ca prima instanta a interpretat in mod gresit decizia de restituire si nu a observat ca aceasta decizie constituie titlu de creanta.
In al patrulea rand, actiunea formulata de catre reclamant este neintemeiată si in mod gresit a fost admisa de catre prima instanta, pentru urmatoarele motive:
Conform Deciziei de restituire nr. 29858/16.09.2008, suma de 2.989 lei este datorata de catre reclamant cu titlu de taxa pe poluare prevazuta de nr.OUG50/2008, despre care reclamanta nu a sustinut ca ar contraveni normelor de drept comunitar.
Asa cum se retine in Decizia Curtii Constitutionale nr.499/2009, chiar si taxa instituita prin art. 214 indice 1- arte 214 indice 3 din Legea nr.571/2003 "avea un pronuntat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind întărită de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, Legea nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul de stat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protectie a mediului".
Prin urmare, conform Deciziei Curtii Curtii Constitutionale nr.499/2009, taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Legea nr. 571/2003 este o taxa de poluare instituita pentru protectia mediului si nu contravine normelor de drept comunitar.
In plus, reclamanta nu a depus la dosar nici un act din care sa rezulte ca autovehiculul pentru care a achitat taxa special ar fi fost inmatriculat anterior intr-un stat membru al Uniunii Europene iar autovehiculul pentru care a fost achitata taxa a fost cumparat de catre reclamant de la o persoana fizica din Romania, astfel incat art. 90 din Tratatul CE nu este aplicabil in speta.
Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobanzii prevazute de art. 124 din OG nr.92/2003, trebuia respinsa ca neintemeiata si nelegala de catre prima instanta deoarece acest text de lege nu este aplicabil in speta de fata.
Astfel, prin cererea inregistrata la Administratia Finantelor Publice a municipiului C-N, reclamanta nu a solicitat restituirea sumei ce face obiectul cauzei in temeiul prevederilor art.117 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, situatie in care s-ar fi aplicat prevederile art.124 din OG nr.92/2003.
Asadar, in cazul in care pârâta ar fi refuzat restituirea sumei solicitate, desi reclamanta se afla intr-una din situatiile de la art.117 alin.1 OG. nr.92/2003, doar in acest caz ar fi indreptatită reclamanta la plata dobanzilor prevazute de art.124 Cod procedura fiscala.
In ceea ce priveste data de la care pârâta ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi, s-a considerat ca dobanda nu poate fi datorata de catre pârâtă decat incepand din data de 10.08.2009, cand a expirat termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din nr.OG92/2003 republicata si modificata, calculat de la data la care reclamanta a depus cererea de restituire.
In ceea ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata (2.039,3 lei), s-a arătat că este lipsita de temei legal deoarece pârâta nu s-a aflat in culpa procesuala intrucat plata taxei s-a facut voluntar si in conformitate cu prevederile legale in vigoare, iar, pe de alta parte, prima instanta trebuia sa faca aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila si sa reduca onorariul avocatial tinand cont de valoarea obiectului litigiului (2.989 lei) si de munca efectiv prestata de catre avocat.
Solutia de admitere a actiunii formulate de catre reclamantă s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, a art. 117 si 124 din OG nr. 92/2003, art. 274 alin. 3 Cod procedura civila si art. 90 din Tratatul
Examinând recursul declarat de către pârâta C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantă, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
De asemenea, vizează obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Cât privește fondul litigiului dintre părți, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului CNs uma totală de 5464 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto.
Prin cererea înregistrată ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice CNa emis înștințarea de restituire și decizia de restutuire nr. 29858/16.09.2008, prin care au fost restituiți reclamantei doar 2475 lei, reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozitiilor art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data achitării ( 5.03.2008 ) și până la restituirea integrală a sumei achitate, neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru justificând angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual.
Acesta este de altfel și motivul pentru care recursul recurentei a fost admis.
Curtea apreciază că temeiul legal al daunelor interese nu poate fi art. 124 Cod proced. fiscală ( speța dedusă judecății nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de acest articol al actului normativ ) ci doar art. 3 alin 3 din OG 9/2000, așa cum de altfel recunoaște și intimata reclamantă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva Sentinței civile nr. 2568 din 2 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și în consecință va obliga pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N la plata dobânzii legale prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 5 martie 2008 și până la restituirea efectivă a sumei de 2989 lei reprezentând diferență taxa de primă înmatriculare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva Sentinței civile nr. 2568 din 2 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și în consecință obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N la plata dobânzii legale prevăzută de art. 3 alin. 3 din OG 9/2000 începând cu data de 5 martie 2008 și până la restituirea efectivă a sumei de 2989 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
---
RED.MH/MB
18.02.2010/
jud.fond.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Maria Hrudei, Claudia Idriceanu
