Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.407
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.922/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul lipsă avocat -, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului și în principal a excepțiilor invocate, în recurs, de către pârâta T, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.922/14.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T la plata către reclamant a sumei de 1210 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 22.11.2007 și până la data plății efective și a obligat pârâta la plata către reclamant, a sumei de 1.004,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare, instanța a reținut că reclamanta cu chitanța seria - nr. -, a achitat pentru autoturismul mai sus identificat suma de 1.210 lei reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare. Reclamantul a mai menționat că la data de 20.02.2008 s-a adresat T cu cererea de restituire înregistrată sub numărul 72887 prin care a solicitat să i se restituie taxa, iar prin adresa nr. 72887 din 27.02.2008, i-a fost comunicat că taxa a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prima instanță a făcut referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și se conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
În ceea ce privește susținerea pârâtelor în sensul aplicării procedurii de recalculare a taxei, conform OUG nr. 50/2008, tribunalul a reținut că în acord cu dispozițiile art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
În consecință s-a admis acțiunea și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1004,3 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare recurenta critică prima instanță pentru soluția dată deși acțiunea este nemotivată în fapt, că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Codul d e procedură fiscală, că acțiunea nu a fost motivată în fapt, că este prematură urmare la nefinalizarea procedurii prealabile, că acțiunea trebuie admisă numai în parte, cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 1.210 lei achitată de contribuabil la data de 22.11.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru autoturismul în cauză.
De asemenea se învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din această ordonanță:
"ART.14 1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de abrogă art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările,ulterioare".
Se învederează instanței faptul că dispozițiile OUG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
De asemenea s-a criticat acordarea de dobânzi fără temei legal pentru că potrivit art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația fiscală este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii:
"Art. 2 În cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Or, în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nu este putătoare de dobânzi legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, această taxă nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În practică, această taxă se achită de către contribuabili la odată la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterală de voință, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plată sau dată a scadenței inexistente, după cum s-a arătat.
Recurenta mai solicită reducerea onorariului de avocat de la suma de 1000 lei la 300 lei, în condițiile art.274 Cod procedură civilă, pentru că este prea mare față de munca îndeplinită de avocat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se va admite împotriva sentinței civile nr. 922/14.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică în parte sentința în sensul că admite cererea reclamantului, pentru dobânzi, față de pârâta Administrația finanțelor publice T în condițiile art.124 Cod procedură fiscală și menține în rest sentința, pentru că:
Privitor la critica legată de acordarea dobânzilor către reclamant, art.124 Cod procedură fiscală, referitor la " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget", prevede la alin.1 că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabili au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
Art.124 alin.2 Cod procedură fiscală, prevede că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod.
Deci, legislația fiscală conține o reglementare specială în materia dobânzilor aferente sumelor de restituit sau rambursat de la buget, și care se aplică prioritar față de reglementarea generală cuprinsă în legislația civilă.
Cum sentința s-a pronunțat fără respectarea dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală, recursul este fondat sub acest aspect și se admite așa cum s-a menționat anterior
În rest recursul se respinge ca nefondat pentru că acțiunea este motivată în fapt, cu respectarea prevederilor art.112 Cod procedură civilă, și reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă solicitând restituirea sumei în litigiu de la pârâta și cum aceasta i-a fost refuzată, nu se impunea contestarea în condițiile art.218 Cod procedură fiscală, fiind vorba de un refuz vătămător.
Este nelegală și solicitarea pârâtei legată de admiterea în parte a acțiunii, urmare la promulgarea OUG nr. 50/2008 pentru că, potrivit legii, actul administrativ se analizează prin raportare la dispozițiile legale în temeiul cărora acesta a fost emis și nu a celor care intră în vigoare ulterior acelui moment, astfel că este irelevantă intervenția ordonanței care se aplică actelor juridice emise după intrarea sa în vigoare; art. 11 din aceasta neputând fi aplicat în interpretarea dată de recurentă.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată pentru că argumentele invocate în recurs nu sunt de natură să evidențieze disproporția dintre prestația avocatului și onorariul solicitat.
În consecință, recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrața finanțelor publice T împotriva sentinței civile nr.922/14.XI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea reclamantului, pentru dobânzi, față de pârâta Administrația finanțelor publice T în condițiile art.124 Cod procedură fiscală.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 18.III.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red.- 20.03.2009
tehnored. - 30.03.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
