Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 409/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu
JUDECĂTORI: Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții - PRO R SA, - SA, - SA, - SA, - SI SA, - AB SA, - SA, - R SA, - SA, - SA, - TRANS SA împotriva sentinței civile nr. 149/CA din 11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 2 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea cauzei la data de 5 iunie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 149/CA/ 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și s-a respins acțiunea formulată de reclamantele - PRO R SA, - SA, - SA, - SA, - SI SA, - AB SA, - SA, - R SA, - SA, - SA, - TRANS SA, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B și Direcția Fiscală B.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al mun. B și a unit cu fondul excepția inadmisibilității acțiunii pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință din data de 28.01.2009.
Prin prezenta acțiune de drept comun, reclamantele invocând art. 111 Cod procedură civilă au solicitat să se constate că reclamanta 1 Pro R A în calitate de administrator al,Parcului Industrial Pro R,deține titlul de Parc Industrial de la data de 25 octombrie 2004,că reclamantele 2-11 își desfășoară activitatea în cadrul,Parcului Industrial Pro R, că pârâta 1 nu este în drept să stabilească taxe și impozite care se constituie venit la bugetul local,asupra imobilelor terenuri și clădiri din cadrul Parcului Industrial Pro R,proprietatea reclamantelor, pârâta 2 nu este în drept să calculeze și să pretindă taxe și impozite care se constituie venit la bugetul local,asupra imobilelor terenuri și clădiri din cadrul Parcului Industrial Pro R, proprietatea reclamantelor.
S-a reținut că potrivit art. 111 Cod procedură civilă se poate cere doar constatarea unei stări de drept relativ la existența sau inexistența unui drept și nicidecum a unei stări de fapt cum solicită reclamanta în ceea ce privește conținutul declarațiilor de impunere deduse judecății.
O altă condiție de admisibilitate a unei acțiuni în constatare întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă, este cea prevăzută în teza finală a textului de lege constând în aceea că o astfel de cerere nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
În speță,reclamantele nu au deschisă acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei de impunere în condițiile Codului d e procedură fiscală,întrucât pentru anul 2005 nu s-au emis decizii pentru stabilirea impozitului pe clădiri și pe teren astfel că excepția este neîntemeiată și va fi respinsă.
Reclamantele au completat declarații fiscale în temeiul art. 80 din OG nr. 92/2003, care potrivit art. 84 alin. 4 din ordonanță este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva verificării de către organul fiscal, având efectul juridic al înștiințării de plată de la data depunerii ei.
În accepțiunea art. 83 din ordonanță o asemenea declarație fiscală ca și decizia de impunere constituie acte administrative fiscale de individualizare și stabilire a sumelor datorate la bugetul de stat ( reprezentând impozite, taxe, contribuții sau alte obligații ).
Aceste acte în conformitate cu art. 108 alin. 2 și 3 din OG nr. 92/2003 se constituie în titlurile de creanță sau executorii, după caz, ce stau la baza colectării creanțelor fiscale de către organul fiscal.
Prin art. 175 din OG nr. 92/2003 ( în forma de la data declarațiilor ) se prevede posibilitatea contestării titlurilor de creanță sau a oricărui act administrativ fiscal pe cale administrativă,însă în speță reclamanta nu avea nici un interes în a ataca declarațiile de impunere pe anul 2005 care au fost completate cu mențiunea "scutit conform Legii nr. 571/2001 - art. 250 pct. 9 și nr. 1255/2004
Pe fondul dreptului relativ la existența scutirii de la plata impozitului, instanța a reținut că potrivit art. 172 din OG nr.92/2003 se recunoaște persoanelor interesate și posibilitatea contestării pe calea contestației la executare a titlului executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea,potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă,în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească,se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu,dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Astfel,în cadrul contestației la executare societățile reclamante aveau posibilitatea de a se prevala de scutirile de la plata impozitului pe clădiri și teren instituite de lege pentru parcurile industriale.
De altfel, din înscrisurile de la dosar rezultă că reclamantele au uzat atât de acțiunea în contencios administrativ împotriva actelor administrativ fiscale de impunere Deciziile de cu număr unic 13238,cât și de excepția de nelegalitate a acestor acte în condițiile art. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, s-a reținut că legea specială prevede căi de apărare a dreptului contribuabilului așa încât nu este întemeiată acțiunea de drept comun în constatare prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă,astfel că instanța respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele - PRO R SA, - SA, - SA, - SA, - SI SA, - AB SA, - SA, - R SA, - SA, - SA, - TRANS SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a ține seama de faptul că acțiunea în constatare este admisibilă chiar dacă reclamantul are la îndemână contestația la executare. Contestația la executare este privită ca o cale de atac specială pentru înlăturarea unor acte procesuale îndeplinite în mod nelegal de organele de executare.
Menționează că și Tribunalul Suprem prin Decizia nr. 867/1953 s-a pronunțat în sensul că acțiunea în constatare este admisibilă având un caracter preventiv. A introdus acțiunea pentru a evita un șir de executări silite pornite abuziv de către Direcția Fiscală B împotriva sa.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
La dosar a depus întâmpinare Direcția Fiscală B, solicitând respingerea recursului. Potrivit art. 111 Cod procedură civilă, cererea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, iar pe fond analizând situația încadrării ca parc industrial, beneficiile solicitate de către aceasta privind scutirea de la plata impozitelor reprezintă ajutor de stat care sunt interzise potrivit Tratatului Comunității Europene, ele neputând fi acordate decât după notificare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantele - PRO R SA, - SA, - SA, - SA, - SI SA, - AB SA, - SA, - R SA, - SA, - SA, - TRANS SA au formulat o cerere în constatarea faptului că reclamanta - Pro R SA deține titlul de parc industrial iar celelalte reclamante își desfășoară activitatea în cadrul acestui parc, iar pârâta 1 nu este în drept să stabilească taxe și impozite care se constituie venit la bugetul local asupra imobilelor terenuri și clădiri proprietatea reclamantelor, iar pârâta 2 nu este în drept să calculeze și să pretindă taxe și impozite aferente acestor imobile.
În drept și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Considerându-se că această cerere este o acțiune în contencios administrativ fiscal, cererea s-a judecat ca urmare a declinării competenței materiale la Tribunalul Brașov.
Prin sentința civilă nr. 149/CA/11.02.2009 cererea a fost respinsă. S-a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Temeiul de drept invocat de către parte în cererea sa inițială au fost prevederile art. 111 Cod procedură civilă. Conform acestui articol "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Cererea de față vizează pe de o parte constatarea unei stări de fapt și nu existența sau neexistența unui drept, iar pe de altă parte reclamantul are calea realizării dreptului care în speță se materializează prin incidența dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, Titlul IX soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, Cap. I dreptul de contestație, art. 205 posibilitatea de contestare. De asemenea, reclamantul are posibilitatea ca în baza art. 172 din Codul d e procedură fiscală să introducă contestație la executarea silită, în cazul în care Direcția Fiscală B pornește executarea silită împotriva sa, neluând în considerare apărările sale privind calitatea specială pe care o are de parc industrial.
Având în vedere că există posibilitatea realizării dreptului, corect a reținut prima instanță că acțiunea în constatare formulată de reclamantă nu este admisibilă.
Constatând că acțiunea în constatare formulată nu este admisibilă este de prisos analizarea chestiunilor de fond privind scutirea de la plata impozitelor, atât cele invocate de reclamantă cât și cele invocate de pârâtă.
Pentru motivele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat, și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele - PRO R SA, - SA, - SA, - SA, - SI SA, - AB SA, - SA, - R SA, - SA, - SA, - TRANS SA, împotriva Sentinței civile nr. 149/CA/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu Marcela
- - - - - - -
Grefier
Red. /18.06.2009
Dact./18.06.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Silviu Gabriel Barbu Marcela
