Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 423/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în F,-,.14, jud. V, împotriva sentinței nr. 539 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE V prin consilier juridic, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei consilier juridic, apreciază că recursul este nefondat, iar hotărârea pronunțată de Tribunalul Vrancea este legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea. Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.539/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.3225/2008, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în F, bd. -, nr.14,.14,.3, pentru anularea în parte a Deciziei nr. 534/2008, emisă de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,- bis, JUD. V, ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 1468/C+C/2008 și după abținerea completului, înregistrată sub nr-, reclamantul, în temeiul Legii contenciosului administrativ, în contradictoriu cu Casa De Asigurări De Sănătate V, a solicitat revocarea în parte a Deciziei nr. 534/2008 emisă de pârâtă și suspendarea executării aceluiași act administrativ.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.95/2006, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, iar potrivit prevederilor OUG nr. 150/2002( art.7,8) și Ordinului nr.221/2005 contribuția datorată de persoanele fizice ce exercită profesii liberale se plătește trimestrial.
Față de situația că reclamantul are calitatea de persoană fizică autorizată și că nu a făcut dovada că ar fi exceptat de plata contribuției la asigurările de sănătate, raportat și la reglementările legale susmenționate, instanța va constata că reclamantul nu s-a supus legii în ce privește obligația declarării veniturilor impozabile și nici în ce privește plata la termen a contribuției.
Faptul că nu a fost înștiințat de către CJAS V cu obligațiile ce-i reveneau nu este imputabil pârâtei.
De altfel însuși reclamantul recunoaște că nu a îndeplinit cerințele legale fiindcă nu le-a cunoscut. Nici această împrejurare nu este de natură să conducă la revocarea actului administrativ, necunoașterea legii neconstituind apărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul cu următoarea motivare:
Prima instanță nu a ținut cont că CJAS V trebuia să respecte principiile generale de conduită, prevăzute de OG nr.205/2003 art.7(3) privind Codul d e procedură fiscală și de legile din domeniul sănătății, respectiv obligația privind îndrumarea contribuabililor pentru depunerea declarațiilor. Se încurajează astfel cultul autorității și disprețul societății față de om.
Instanța s-a bazat pe afirmațiile eronate din întâmpinarea și apărarea CJAS Intimata a schimbat natura venitului din deciziile de impunere și declarațiile de venit, pe anii 2003-2007, din venit cedarea folosinței de bunuri, în venit din activități independente.
Conform Legii nr.95/2006 art.257(b,e), contribuția pentru venituri din cedarea folosinței de bunuri, se plătește anual și nu trimestrial precum veniturile din activități independente. Astfel, majorările și penalitățile pretinse de CJAS V, sunt greșit calculate, rezultând o sumă foarte mare.
Curtea analizând actele dosarului constată că instanța de fond a promovat o hotărâre temeinică și legală atunci când a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Astfel, art.51 alin.2 din OUG nr.150/2002, stipulează: (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra: veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția; veniturilor din agricultură și sivicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoane fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează; indemnizațiilor de șomaj și alocațiilor de sprijin; veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care se realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a,
Aceste prevederi au fost reiterate și prin Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu precizarea că art.257 lit.e prevede în acest caz, obligația plății contribuției de sănătate la nivelul a cel puțin 12 salarii de bază minime brute pe țară.
În conformitate cu art.12 alin.3 din Ordinul nr.221/2005, respectiv Ordinul nr.617/2007 "Contribuția pentru veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor se achită anual, până la data de 25 ianuarie a anului următor celui pentru care se face plata, dată de la care se calculează majorări și penalități de întârziere în cazul nerespectării termenului scadent.
Instanța de fond în mod întemeiat a reținut prin sentința recurată "necunoașterea legii, nu poate fi invocată în apărare, binecunoscut fiind principiul de drept, potrivit căruia nici o persoană nu se poate apăra de necunoașterea lefii, reclamantul recunoscând de altfel că nu a îndeplinit cerințele legale fiindcă nu le-a cunoscut.
În concluzie pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în F,-,.14, jud. V, împotriva sentinței nr. 539 din 22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VS/03.07.2009
Tehno /03.07.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
