Contestație act administrativ fiscal. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 361/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Focșani,-, jud. V împotriva sentinței nr.590 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, personal și asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 106/2009, pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului, avocat, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, pentru considerentele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Menționează că la domiciliul intimatului s-a prezentat o comisie pentru a percheziționa casa, legitimați în calitate de comisari în cadrul Gărzii Financiare În urma controlului a fost întocmită Nota de constatare,motivată de faptul că intimatul nu avea autorizație pentru cantitatea de 2000 litri de Ť. reținând în mod nereal și abuziv că acesta se ocupă de comercializarea alcoolului etilic, respectiv Ť. care este veche de 12-13 ani. Este lesne de reținut că intimatul nu deține o instalație de produs alcool, cantitate de Ť. era pentru consumul propriu, iar țuica nu era destinată comercializării.
Consideră că organul de soluționare a contestațiilor DGFP V nu a soluționat contestația ci a copiat pur și simplu nota de constatare,fără a ține cont de motivele arătate.
Prin urmare solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând a se avea în vedere și concluziile raportului de expertiză fila 64 și 72 și Rezoluția Parchetului din 17.06.2008, depusă în copie xerox la dosar.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURT EA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.590/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vranceas -a admis contestația formulată de reclamantul, domiciliat în com. Bolotești, jud.V, în contradictoriu cu pârâta DGFP VN, cu sediul în Focșani,-, jud.V, prin reprezentanți legali, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și în consecință:
A anulat Decizia nr.49/18.08.2008 și Decizia de impunere nr.501/25.03.2008, emise de către DGFP V și a exonerat reclamantul de obligația fiscală stabilită în sarcina sa.
Pentru a pronunța această sentința instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15.09.2008 reclamantul a formulat contestație, în temeiul art.218 din OG nr.92/2003, împotriva Deciziei nr.49/18.08.2008 emisă de pârâta DGFP
Din actele încheiate de către pârâtă a rezultat că la domiciliul reclamantului au fost descoperite două recipiente conținând Ť. în cantitate de 2000 litri, precizându-se declarația acestuia(necontestată de organul de control) că a cumpărat-o în vederea consumului propriu.
Potrivit art.162 Cod fiscal această taxă specială de consum se datorează bugetului de stat pentru produsele enumerate la lit.a-h din acest articol provenită din producția internă sau de import. Printre produsele enumerate la lit.e este prevăzut alcool etilic.
La lit.b din art.163 cod fiscal definește producția de produse accizabile, respectiv orice operațiune prin care aceste produse (prevăzute la art.162) sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă.
Art. 168 al.2 din același act normativ interzice producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, iar art.165 stabilește momentul în care această acciză devine exigibilă, respectiv momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
Cum în cauza dedusă judecății nu sa reținut în sarcina reclamantului că țuica descoperită la control ar fi produsă în gospodăria proprie în vederea comercializării și se reține declarația acestuia că a fost cumpărată pentru consum, se apreciază că reclamantului nu-i sunt aplicabile disp.art.178 al.4 cod fiscal raportat la disp.art.1 al.1 lit.c din HG nr.44/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta V, cu următoarea motivare:
În cauză a fost admisă proba cu expertiză contabilă, solicită de contestatoare, având ca obiectiv calcularea accizei în raport de disp.art.178 alin.1 și 2 din HG nr.44/2004, reținându-se faptul că reclamantul contestator nu este producător de produse accizabile și că acesta doar deținea cantitatea de alcool în vederea consumului propriu.
Împotriva acestui raport de expertiză a formulat obiecțiuni arătând faptul că expertiza este părtinitoare în condițiile în care calculul accizei s-a făcut în raport de art.178 alin.1 și 2 din HG nr.44/2004 și nu au fost avute în vedere și disp.art.178 alin.4 din Codul fiscal care sancționează "deținerea"produsului în afara antrepozitului fiscal nu numai producerea acestuia.
Prin răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză s-a menționat că reclamantul nu datorează acciza întrucât a cumpărat produsul pentru consum propriu și că dispozițiile art.178 alin.4 nu se aplică întrucât acesta nu este destinat în vederea comercializării.
Instanța de fond trebuia să stabilească dacă deținerea peste 50 de litri de alcool în afara antrepozitului fiscal este sau nu supusă accizării.
Faptul că reclamantul deținea produsul în vederea consumului propriu sau în vederea comercializării nu prezintă relevanță.
Dispozițiile art.178 alin.4 din Codul fiscal sunt destul de clare, întrucât se referă strict la deținere, fără a face nici o distincție în vederea comercializării. Mai mult decât atât, această argumentație este întărită și de înserarea în textul de lege a faptului că petentul poate deține pentru consum propriu o cantitate de 50 litri de alcool pur, ce depășește urmând a fi impozitat cu titlu de accize.
Acest lucru a făcut și organul fiscal, a calculat acciza la ce s-a depășit cantitatea de 50 de litri.
Mai mult decât atât, dispozițiile art.168 din Legea nr.571/2003, privind codul fiscal, potrivit cărora legea interzice deținerea unui produs accizabil în fața antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
Curtea analizând actele dosarului, constată:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, admițând acțiunea reclamantului.
Soluția instanței de fond este dată în baza unei probe științifice cum este raportul de expertiză efectuat în cauză.
Contrar celor susținute de recurentă, în conformitate cu disp.art.163, 178 și 296 din Codul fiscal, dacă persoana care nu este producător de produse accizabile nu datorează evident accize către stat.
Recurenta invocând disp.art. 178 alin.4 din Codul fiscal a luat din context o normă juridică care se referă la producătorii de produse accizabile și nu la persoanele care dețin pur și simplu, pentru uzul personal diverse produse printre care și cantitatea de 2.000 litri alcool cum este cazul intimatului.
Pentru aceste motive și având în vedere și disp.art.312 Cod proc.civilă urmează a respinge ca nefondat recursul autorității administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Focșani,-, jud. V împotriva sentinței nr.590 din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.SV/01.07.2009
Tehno /01.07.2008
ex.2
Fond.S-
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
