Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 4403/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4403
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustina Carmina Mitru JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora
-- - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Publică De Venituri Tg.J, împotriva sentinței nr. 708 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Publică De Venituri Tg.J, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Publică De Venituri Tg.J solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 708 din data de 6 martie 2009, Tribunalul a admis contestația formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Publică de Venituri Tg.
A anulat dispoziția Primăriei Municipiului Tg.J nr.595/26.01.2009 privind respingerea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere.
A modificat decizia de impunere nr.68282 din 04 decembrie 2008 și a constatat taxa de regularizare ca nedatorată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin emiterea deciziei de impunere nr. 68.282 din 4 dec. 2008 s-a făcut o interpretare exhaustivă și excesivă a Legii nr. 50/1991 cu referire la art, 7 al. 5, încălcându-se principiul general și anume, că acolo unde legea nu distinge nici cel care o interpretează sau o aplică, nu poate adăuga.
De asemenea s-a dat o interpretare eronată în ceea ce privește termenul de clădire finalizată, precum și în ceea ce privește aplicarea taxei de regularizare.
Conform dispozițiilor art. 32 al. 2 din Legea nr. 453/2001, clădire finalizată reprezintă clădirea care are condițiile minime de locuit pentru a putea fi recepționată și intabulată, per a contrario fiind o clădire nefinalizată, respectiv o construcție ce se află într-un anumit stadiu de execuție
S-a apreciat că întreaga legislație privind aplicarea impozitelor și taxelor vizează imobilele ce pot fi folosite și utilizate de către proprietari pentru a putea fi impuse în favoarea bugetului statului, în caz contrar autoritatea publică locală sau centrală încălcând normele de aplicare fiscală.
Potrivit prevederilor art.249 al. 1 din Legea nr. 571/2003, orice persoană care are în proprietate o clădire finalizată, are obligația de a plăti impozit anual, astfel că intimata în mod arbitrar și abuziv a calculat o taxă de regularizare ce nu este datorată de către reclamantă, în condițiile în care construcția nu a fost finalizată conform disp. art. 37 din Legea nr. 50/1991, din care rezultă că doar la terminarea lucrărilor de construcție beneficiarul autorizației de construire are obligația să regularizeze taxa pentru autorizația de construire.
S-a constatat de tribunal că intimata nu a făcut dovada finalizării acestor lucrări de construire, care conform dispozițiilor art. 32 al. 2 din Legea nr. 453/2001 se realizează printr-un proces verbal de recepție menționându-se totodată că, construcțiile care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor nu pot fi intabulate în cartea funciară.
S-a mai reținut că din toate aceste aspecte a rezultat faptul că la finalizarea lucrărilor de construcție se încheie un proces verbal de recepție de către beneficiarul autorizației de construire împreună cu reprezentanții autorității locale din domeniu și care profită atât beneficiarului care are posibilitatea să-și intabuleze imobilul, devenind proprietar erga omnes asupra construcției, cât și autorității locale, moment la care se va regulariza taxa pentru autorizația de construire și se va realiza declarația de impunere în vederea achitării impozitului anual aferent.
A concluzionat prima instanță că decizia de impunere este nelegală în raport de disp. Legii nr. 50/1991 precum și în raport de normele metodologice de aplicare a acestei legi, având în vedere faptul că Direcția Publică de Venituri a Municipiului Tg-J a făcut o regularizare a taxei cu încălcarea disp. art. 7, art. 32, art. 37 din Legea nr. 50/1991 și art. 51 și art. 70 din Ordinul 1943/2001, dispoziții care nu au fost avute în vedere atât la emiterea deciziei de impunere cât și la calcularea taxei pentru eliberarea autorizației de construire, făcându-se doar o interpretare excesivă a disp. Legii 571/2003 și a disp. OG nr. 92/2003 care nu fac referire la faptul că persoanele fizice ar datora o astfel de taxă decât în cazul în care persoana fizică ar putea fi asimilată cu investitorul în conformitate cu disp. art. 562 din Legea nr. 453/2001 și care se referă la autorizațiile de construire în care s-au stabilit termene de execuție și care în cauza de față nu au aplicabilitate.
Astfel interpretarea dată de intimată termenului de clădire finalizată în sensul că este de ajuns ca o astfel de construcție să servească la adăpostirea de intemperii să aibă elementele structurale de bază, respectiv pereți și acoperiș, s-a apreciat că este eronată în raport și de dispozițiile legii fundamentale ale constituției, precum și cu condițiile minime pe care trebuie să le îndeplinească o clădire finalizată în sensul că aceasta trebuie să fie funcțională și totodată cu instalații și nu doar existenta unor pereți și acoperiș întrucât s-ar încălca autorizația de construire eliberată de Primarul Municipiului Tg-J, precum și proiectul tehnic care a stat la baza emiterii acestei autorizații.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Publică de Venituri Tg J,invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că în conformitate cu prevederile art.37 alin.1 din Legea 50/1991 R și actualizată, persoanele fizice și juridice care realizează lucrări de construcții în condițiile acestei legi au obligația să le execute integral până la termenul prevăzut în autorizație.
De asemenea, mai au obligația să declare construcțiile proprietate particulară în vederea impunerii la organele financiare teritoriale sau la unitățile subordonate acestora, iar data dobândirii clădirii în vederea acestei impuneri se stabilește în conformitate cu pct.62 din Capitolul II din HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, data dobândirii clădirii se consideră pentru acele clădiri ale căror lucrări de construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilității autorizației, data expirării acestui termen și numai pentru suprafața construită desfășurată, care are elemente structurale de bază ale unei clădiri, adică pereți și acoperiș.
Procesul verbal de recepție se întocmește la data expirării termenului prevăzut în autorizația de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor și suprafața construită în raport de care se stabilește impozitul pe clădiri.
A mai susținut că în conformitate cu art.37 alin.3 din Legea 50/1991 R, la terminarea lucrărilor beneficiarul autorizațiilor de construire are obligația să regularizeze taxa pentru autorizația de construire potrivit legii.
Dispozițiile art.72 alin.2 lit.a din Ordinul nr.1430/2005, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991, prevăd expres că în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcții, odată cu efectuarea recepției la terminarea lucrărilor, solicitantul are obligația de a regulariza taxele și cotele legale, mai precis are obligația de a declara la emitentul autorizației valoarea finalizată a lucrărilor - se pot prezenta documente doveditoare necesare.
A precizat recurenta că potrivit alin.15 al art.267 din Legea 571/2008 privind Codul fiscal, în cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoare reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art.251.
Cum în speță, reclamantul nu a depus o declarație privind valoarea reală a lucrărilor de construcție, taxa de regularizare a fost calculată în funcție de valoarea impozabilă a clădirii.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru urătoarele considerente:
În speță, se contestă decizia de impunere nr.68282 din 4 decembrie 2008, prin care, în urma regularizării taxei autorizației de construire, s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală în cuantum de 831 lei.
Din actele depuse la dosar rezultă că la 15.09.2004, Primăria Municipiului Tg Jae liberat reclamantei o autorizație de construire pentru construirea unei locuințe.
Perioada de valabilitate a acestei autorizații este de cel mult 12 luni de la data emiterii, timp în care beneficiarul trebuie să înceapă lucrările, situație în care valabilitatea autorizației se extinde pe toată durata de execuție a acestora prevăzută prin autorizație, în conformitate cu proiectul tehnic.
Se mai reține că potrivit art.37 al.2 din Legea 50/1991 R, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate, dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
Obligația de regularizare a taxei pentru autorizația de construire revine beneficiarului autorizației, doarla terminarea lucrărilor,conform art.37 al.3 din același act normativ.
De asemenea dispozițiile art.71 din Ordinul nr.1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, prevăd obligațiile pe care le are beneficiarul autorizației de construire, între care și aceea privind regularizarea taxelor și cotelor legale, operațiune în vederea căreia acesta are obligația ca în cel mult 15 zilede la finalizarea lucrărilor de construcții, o dată cu efectuarea recepției la terminarea lucrărilor,să declare la emitentul autorizației valoarea finală a acestora.
Codul fiscal, prin art.267 al.14 prevede că stabilirea taxelor și impozitelor pentru construcții se face în raport de valoarea finală a acestora, obligația de a declara această valoare revenind beneficiarului construcției.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, rezultă că regularizarea taxei de construire nu se poate face înaintede finalizarea lucrărilor de construcții și efectuarea unei recepții, urmate de depunerea declarației privind valoarea finală a construcției executate.
Din însăși verificările făcute de pârâtă, rezultă că intimata reclamantă nu a finalizat lucrarea pentru care a fost emisă autorizația de construire, astfel că în mod greșit s-a procedat la regularizarea taxei aferente prin decizia de impunere contestată.
Este adevărat că dispozițiile art.267 alin.15 Cod fiscal prevăd că în cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art.251 Cod fiscal, dispoziții legale pe care pârâta le-a avut în vedere la regularizarea taxei pentru autorizația de construire, dar și în această situație trebuie să se țină seama existența unei construcții finalizate și a unei recepții finale.
În consecință, regularizarea taxei de construire se poate face numai pentru o clădire finalizată, adică o clădire funcțională, și nu doar pentru o lucrare parțială, compusă din pereți și acoperiș.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că sunt nefondate toate motivele invocate, astfel că în temeiul art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Publică de Venituri Tg.J, împotriva sentinței nr. 708 din data de 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/24.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Augustina Carmina MitruJudecători:Augustina Carmina Mitru, Magdalena Fănuță, Teodora
