Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 446/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 446/2010
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva Sentinței nr.914 din 8 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE VIȘEU DE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite- taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 21,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar cererea apărătorului ales al reclamantului, avocat prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, fiind anexate cererii, chitanțele ce atestă plata taxei judiciare de timbru, onorariul avocațial în valoare de 700 RON și împuternicirea avocațială.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.914 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-au respins excepțiile formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice Vișeu de.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin Administrația Finanțelor Publice Vișeu de.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut referitor la excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - Filiala M, că Filiala BMa primit un mandat public și expres de reprezentare prin comunicatele de presă din 11.12.2007, respectiv 24.01.2008, totodată fiind asistată de avocat.
nu a oferit consultanță juridică, ci a creat posibilitatea pentru membrii săi, persoanele fizice aflate într-o situație juridică similară, să se adreseze instanței de judecată într-un cadru organizat, punându-le la dispoziție informații juridice utile prin intermediul unui profesionist.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 7 indice 1 din Legea nr. 54/2004, potrivit cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Răspunsul dat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Vișeu de urmare cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală dat fiind faptul că este emis de un organ fiscal în aplicarea legislației fiscale referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul normelor cuprinse în art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității nu poate fi primită de instanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestație la care nu i s-a dat răspuns, astfel că acesta s-a adresat instanței în sensul celor cuprinse în art. 205 al. 1 Cod pr. fiscală.
Analizând acțiunea prin prisma celor invocate de reclamant, instanța a reținut că în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf Variantz pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 3667.20 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. - din 25.06.2007.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispoziților art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și pct. 31 indice 1 - 34 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art. 148 din Constituția României.
Din perspectiva celor arătate și având în vedere împrejurarea că nu s-a probat faptul că autoturismul pentru care reclamantul solicită restituirea taxei de primă înmatriculare provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv că a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii, reclamantul nu se poate prevala cu succes de dispozițiile comunitare menționate anterior.
În contextul celor de mai, acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, în sensul restituirii sumei de 3667,20 lei achitată la Trezoreria Vișeu de cu chitanța - nr. -/25.06.2007.
În motivarea recursului arată că hotărârea este nelegală și este dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii.
Referitor la motivarea sentinței în sensul neprobării unui aspect esențial al cauzei, arată că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
În cazul de față, faptul că autovehiculul pentru care se solicită restituirea taxei de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene și că provine dintr-un astfel de stat se putea probe printr-o adresă făcută Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor M, care ar fi comunicat instanței datele solicitate.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată, invederează dispozițiile ar.124 din proc.civ. care arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 după caz. Conform art.120 alin.7 proc.fiscală nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, prin întâmpinare (1011 a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea la legală și temeinică a sentinței atacate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art.3041proc.civ. Curtea de Apel constată următoarele:
În legătură cu criticele incidente fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Recurentul G susține că în mod neîntemeiat prima instanță i-a respins acțiunea, deși acesta a făcut cu prisosință dovada faptului că acesta a probat împrejurarea că autoturismul pentru care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare privind dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv că a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii pentru a se putea prevala cu succes de dispozițiile comunitare invocate în acțiunea introductivă. Astfel,prin adresa nr. 100 din 13.03.2009 a Ministerului Administrației și Internelor - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor rezultă fără dubiu că autoturismul VW Golf cu nr. de înmatriculare - a fost înmatriculat în România la data de 26.06.2007 în proprietatea reclamantului G, țara de origine fiind Germania iar data primei înmatriculări 30.01.2004 (fila 88 dosar fond).
Prin urmare, în cauza de față Curtea urmează a reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978, însă nu a dat eficiența acestor dispoziții legale din perspectiva faptului că reclamantul nu a dovedit că autoturismul său fusese anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Cum cu ocazia recursului se constată îndeplinită această cerință urmează ca pe cale de consecință, Curtea constată că în speță se impune admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii reclamantului.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul recurent are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în cuantum de 3667,2 ron, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 24.11.2008 și până la achitarea efectivă.
În ceea ce privește acordarea dobânzii, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi de la data efectuării plății.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantul G ca fiind întemeiat astfel încât în raport cu dispozițiile art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 proc.civ. îl va admite cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de G împotriva sentinței civile nr. 914/08.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că obligă pârâtele la plata sumei de 3667,2 RON încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală calculată la această sumă începând cu data de 24.11.2008 și până la achitarea efectivă.
Obligă pârâtele la plata sumei de 700 RON cheltuieli de judecată în prima instanță și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.CI
Dact./4ex.
25.02.2010
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
