Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 448/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 448/2010
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 3174/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite- taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după două strigări ale cauzei se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este legal timbrat prin achitare taxei de timbru în valoare de 21,5 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinarea pârâtei DGFP prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMi ar la data de 19 februarie 2010, s-a înregistrat cererea apărătorului recurentului pentru judecarea cauzei în lipsă, fiind anexate cererii, împuternicirea avocațială, chitanțele ce atestă plata taxei judiciare de timbru și onorariu avocațial.
Curtea, în urma deliberării, în lipsa vreunei cereri prealabile, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3.174 din data de 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureșa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B
Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, în primul rând, instanța de fond,în rejudecare, analizând excepțiile de prematuritate și lipsa recursului prealabil precum și cea a prescripție procedurii prealabile, formulate de pârâtele M și B M le-a respins având în vedere următoarele:
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, instanța a constatat că procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne, și sunt aplicate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri care ar conduce la soluții diferite. Or, incident litigiului dedus judecății, textul Tratatului european invocat în apărare de către reclamant, este foarte clar și fără echivoc sub aspectul interdicției de stabilire a unor taxe noi peste cele prevăzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
În ceea ce privește excepția absolută a prescripției procedurii prealabile, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 71din Legea nr. 554/2004 deoarece vizează un act administrativ normativ care s-a constatat a fi nelegal, astfel că plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este inprescriptibilă.
Astfel, a arătat instanța, răspunsul dat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice BMu rmare cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dat fiind faptul că este emis de un organ fiscal în aplicarea legislației fiscale referitoare la stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, respectiv un act administrativ în înțelesul normelor cuprinse în art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel că excepția inadmisibilității nu a fost primită de instanță, cu atât mai mult cu cât reclamantul a formulat contestație la care nu i s-a dat răspuns, astfel că acesta s-a adresat instanței în sensul celor cuprinse în art. 205 al. 1 Cod pr. fiscală.
În rejudecare, pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra care a fost înmatriculat în România la 27.03.2008 data primei înmatriculări fiind 01.06.2000, aspect ce rezultă din informațiile furnizate de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, iar din chitanța seria - nr. - emisă de Trezoreria Municipiului BMr eiese că reclamantul a achitat suma de 4.859 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate, prin nr.OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător. În acest context, instanța a precizat că taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este asimilată cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone.
Din această perspectivă, instanța a apreciat că nr.OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare, iar potrivit Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.344/2008 și nr. 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
Pe de altă parte, a mai precizat instanța, reclamantul nu a contestat decizia de restituire a taxei de primă înmatriculare în sensul art. 205 și următoarele din nr.OG 92/2003 prin care i s-a restituit suma de 2.827 lei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a apreciat acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și a respins-o ca atare, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale, cu consecința constatării ca nelegală a încasării la bugetul de stat a sumei de 4.859 lei achitată la Trezoreria mun. B M și obligarea pârâtei B M să-i restituie întreaga sumă achitată, respectiv și diferența de 2.032 lei rămasă neachitată la momentul actual, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit art. 124, art. 120 alin. 7 și art. 70.pr.fiscală, precum și obligarea pârâtelor la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul afirmă că în cursul anului 2008 achiziționat un autovehicul marca OPEL ASTRA dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească suma de 4.859 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule prev. de art. 2141-3Cod fiscal.
De asemenea, reclamantul a subliniat că prezenta acțiune a trecut prin mai multe faze procesuale, iar prin prezentul recurs solicită a se constata că atât taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită cât și taxa de poluare, în vigoare în momentul de față contravin reglementărilor comunitare, respectiv art. 25, 28 și 90 parag. 1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispoziții art. 148 alin. 2 din Constituția României cât și cele ale Tratatului
În privința nr.OUG 50/2008, reclamantul a învederat că aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008, dar ambele taxesunt discriminatorii.
De asemenea, reclamantul apreciază că are dreptul la scutirea plății taxei de primă înmatriculare, deoarece nu se încadrează în nici una din situațiile legal stabilite ca fiind situații generatoare a obligației de plată a taxei respective.
Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului.
Invocând dispozițiile Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană, reglementări precum interpretările Curții Europene de Justiție, reclamantul susține că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar.
În final, reclamantul susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală, rap. la art. 120 alin. 7 din același act normativ.
Pârâta M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
A arătat pârâta că reclamantul a obținut restituirea de către organul fiscal a sumei de 2.827 lei reprezentând diferența dintre taxa de înmatriculare și taxa pe poluare conform prev. art. 11 din nr.OUG 50/2008.
În continuare, pârâta a relevat că prin Decizia nr. 499/2009 Curtea Constituțională a statuat că taxa specială de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3Cod fiscal, în temeiul cărora reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare avea un pronunțat caracter de taxă de poluare, având în vedere și anexa nr. 4 din Legea nr. 343/2006.
Pârâta a arătat că actul administrativ-fiscal, respectiv documentul conținând calculul taxei de înmatriculare, a fost emis potrivit Ordinului nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calcul taxei speciale și nu a fost contestat de reclamant care a plătit voluntar taxa specială de înmatriculare. Cu privire la dispozitiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat că reclamantul are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa pe poluare, iar această normă de procedură dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai M în raport, cu cea datorată să-și recupereze suma plătită în plus.
A mai susținut pârâta că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, a fost definită drept taxă de poluare, dar aceasta nu poate acredita ideea că se instituie taxa de poluare pentru trecut prin restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa de poluare. Cu privire la dobânda legală, pârâta a arătat că cererea reclamantului este nefondată, deoarece organul fiscal a încasat taxa legal, având în vedere deciziile Curții Constituționale. Pe de altă parte, a solicitat ca în situația în care cererea reclamantului va fi apreciată ca fondată, să se aibă în vedere data de la care reclamantul-recurent a solicitat acordarea dobânzilor, respectiv 14.07.2008 și doar pentru diferența de restituit.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 110 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituireaintegralăa taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate respinge recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului, iar din aceasta perspectiva sentinta de prima instanta este nelegala, fiind pronuntata cu nesocotirea normelor comunitare incidente si fara a sesiza incompatibilitatea reglementarilor interne in vigoare la data achitarii taxei cu dreptul comunitar.
În privința solicitării reclamantului de restituire a întregii sume achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de recurs formulată, recurentul a solicitat modificarea sentintei recurate in sensul restituirii în totalitate a taxei de primă înmatriculare.
În realitate însă, așa cum rezulta si din înscrisul depus în probatiune de către intimată la dosarul primei instante, recurentul a obtinut restituirea unei părti din taxa de primă înmatriculare, urmând procedura administrativa reglementata de dispozitiile OUG50/2008, în concret suma de 2.827 Ron (16, dosar nr- Tribunalul Maramureș ).
În această situație, beneficiind de restituirea parțială anterioară, reclamantul avea obligația de a solicita doar restituirea diferenței. In lipsa acestei precizări, în ciuda modificării sentintei recurate, cererea de chemare în judecată va fi admisă doar în parte si se va dispune restituirea diferentei rămasă neachitată.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 304 punctul 9 si 312. recursul declarat va fi admis, sentinta va fi modificată în sensul că se va admite în parte cererea de chemare în judecată și se va dispune restituirea sumei de 2.032 RON taxă de primă înmatriculare. De asemenea, instanta va obliga pârâtele, conform solicitării reclamantului si cu respectarea principiului disponibilității la plata dobânzii legale a sumei enuntate, începând cu data de 25 august 2008 (data introducerii cererii de chemare in judecată) până la achitarea efectiva a sumei.
În baza art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâtele-intimate vor fi obligate să achite reclamantului - sumă de 500 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță si recurs, in aceeasi proportie in care a fost admisa cererea de chemare in judecata fata de ansamblul solicitarilor deduse judecatii. De asemenea, prin prisma dispozitiilor art. 274 alin. 3. instanta va proceda la reducerea cuantumului onorariului de avocat (in cuantum aproape egal cu al taxei a carei restituire s-a dispus de catre instanta), avand in vedere faptul ca solicitarea de obligare a paratelor intimate la plata sumei de 2000 Ron cheltuieli de judecata este excesiva raportat la gradul de complexitate al cauzei, la volumul de munca presupus de solutionarea dosarului si avand in vedere faptul ca problema de drept dedusa judecatii se bucura de o solutionare previzibila si unitara la nivelul Curtii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul -, cu domiciliul procesual ales în B M, Bulevardul, nr. 18,. 72, jud. M împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr. 3.174 din 07 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâtele-intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,-, jud. M si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, cu sediul in B M,-, jud. M pe care o modifică în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâtele la plata sumei de 2.032 RON diferență taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data introducerii cererii 25.08.2008 până la restituirea efectivă a taxei.
Obligă pârâtele la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată în primă instanță si recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./6 ex./15.03.2010
jud.fond.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
