Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 45/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 ianuarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 889/CA din21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, a chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și a intimatului reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursurile formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, sunt declarate în termen legali și scutite de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură, notă de ședință din partea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, note ce au fost comunicate părților conform dovezilor de comunicare existente la dosar. De asemenea se constată depuse la dosar notă de ședință din partea intimatului reclamant.
Instanța, față de actele și lucrările dosarelor, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civile nr. 889/CA din21.10.2009, Tribunalul Brașov - secția comercială de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice A Municipiului F; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, și în consecință;
A dispus restituirea de către intimată a sumei de 5979 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant cu chitanța nr. -/03.03.2009, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data formulării cererii de restituire 17.03.2009 și până la data plății efective; a obligat chemata în garanței Administrația Fondului pentru Mediu să restituie intimatei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș suma de 5979 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant cu chitanța nr. -/03.03.2009; a obligat intimata să plătească reclamantei suma de 989 lei cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, și nici pentru autoturismele noi cu capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România sau pentru autovehiculele noi cu o capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 paragraf 1 din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, acțiunea sa fiind admisă, fiind totodată anulat actul contestat. De asemenea, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma plătită cu titlu de taxă de poluare,
Instanța a avut in vedere și faptul că, în astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a avut in vedere data la care reclamantul a solicitat restituirea sumei. Dobânda fiind calculată până la data plății efective
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă in parte cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 5979 lei (sumă solicitată de pârâtă).
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și la plata cheltuielilor de judecată constând in onorariu avocat de 800 lei, cheltuieli de deplasare avocat 149,71 lei, taxa judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș a invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9, art. 304 indice 1 din Cod procedură civilă coroborate cu prevederile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței civile nr. 838/.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta pârâtă a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție aplicând greșit legea, în speță incidența art.90 par.1 din Tratatul Comunității Europene. Se invocă dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, art. 117 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 din care rezultă că legiuitorul nu a stabilit restituirea taxei pe poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi, sens în care consideră că cererea reclamantului este neîntemeiată. De altfel, se menționează că organele fiscale au pus în mod corect și legal în practică dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, act normativ care nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia. Recurenta pârâtă consideră că nu se poate critica atitudinea organelor fiscale de a încasa această taxă, întrucât această activitate face parte din atribuțiile stabilite de către actele normative de organizare și funcționare a acestora. În speța de față este vorba de acte normative cu caracter special în materie fiscală care se aplică cu precădere față de actele normative invocate de reclamant. Potrivit atribuțiilor ce le revin, organele fiscale au obligația de a respecta prevederile din legislația internă, care în cauza de față reglementează încasarea taxei pe poluare în condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule precum și a normelor legale privind soluționarea pe cale administrativă a solicitării de restituire. Se mai arată că reclamantul nu a fost lipsit în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxă pe poluare, întrucât aceasta este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamantul efectuând o plată în mod benevol. Or faptul că nu au fost declanșate nici un fel de proceduri împotriva României privitor la taxa pe poluare, iar formula de calcul a acestei taxe instituită prin nr.OUG 50/2008 a fost acceptată de către Comisia Europeană, aspect față de care soluția pronunțată de tribunal este nelegală și netemeinică, această instanță reținând că taxa a fost încasată cu încălcarea art.90 par.1 din Tratatul Comunității Europene. Dezlegarea pricinii de către instanța de fond este greșită prin pronunțarea unei astfel de soluții, depășindu-și atribuțiile și asumându-și atribuții ale instituțiilor abilitate ale Comunității Europene.
Recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a invocat în motivele de recurs că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, care avea caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Codului fiscal art. 214/1 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunea Europeană. Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, consideră că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29 ianuarie 2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, un autoturism marca; în 3.03.2009 reclamantul a plătit suma de 5979 lei reprezentând taxă pe poluare auto, conform chitanței nr nr -.
Organele fiscale au procedat conform legii naționale atunci când au stabilit și încasat taxa de poluare. Ele nu fac interpretări cu privire la aplicarea sau nu a dreptului comunitar și, în realitate, este imputabil legiuitorului faptul că nu pune de acord legislația internă cu dreptul comunitar.
Instanța este sesizată să observe că în speță se încalcă dreptul comunitar și constată că organele fiscale au calitate procesuală întrucât ele sunt cele care au stabilit și încasat taxa și pot fi obligate la restituirea ei.
Se pune în discuție însăși norma de drept național aplicată de organele fiscale și instanța este învestită cu examinarea conformității ei cu dreptul comunitar.
Pe fondul cauzei se constată că principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului - Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar" ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța a analizat condițiile efectivității și echivalenței și a decis că norma de drept națională în cazul taxei de poluare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Conform art.4 lit. a din OUG nr. 50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înmatriculării a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara ei sau pentru autoturismele noi și cele second hand. Taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație.
Scopul legii astfel cum este prezentat și în expunerea de motive ce o însoțește este de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Pentru autoturisme produse în România sau în alte state membre UE nu se percepe taxă de poluare la prima înmatriculare sau la o nouă înmatriculare dacă anterior a fost înmatriculată tot în România.
Față de criticile aduse în recurs, instanța constată că instanța de fond nu și-a depășit atribuțiile date prin lege, ci, dimpotrivă, a aplicat conform legea, incidente în cauză fiind dispozițiile art.148 din Constituția României, și art.90 paragraf 1 și 2 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, care stabilește că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Aceste dispoziții se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. De asemenea, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importat; trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În concluzie, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare
Faptul că se protejează producția internă reiese explicit și din OUG nr.208/2008, nr.218/2008 și nr 7/2009, care modifică OUG nr 50/2008.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Pentru acest motiv, dispozițiile nr.OUG 50/2008 sunt incompatibile cu art. 90 din Tratatul CE, astfel încât încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsită de temei legal (deoarece o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei).
În expunerea de motive a OUG nr. 50/2008 rezultă că scopul legii este asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic potrivit principiului " poluatorul plătește".
Principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară.
Deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 1.07.2008 plătesc o taxă considerată de legiuitor drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 1.07.2008, care poluează și nu plătesc taxă de poluareșideținătorii de autoturisme înmatriculate după data de 1.07.2008, care poluează în egală măsură și plătesc taxă de poluare.
Curtea Europeană de Justiție a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
Recurenta a susținut faptul că prevederile OUG nr 50/2008 nu au fost declarate contrare conform normelor comunitare.
Instanța constată că însă că instituirea acestei taxe trebuie să se conformeze dreptului comunitar, iar în cazul în care aceasta încalcă dispozițiile comunitare este înlăturată de drept.
Restituirea taxei încasate nelegal nu se realizează ca urmare a aplicării art.117 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală ci ca urmare a încasării unei sume de bani fără a exista temei juridic în acest sens, față de considerentele expuse.
Recursurile se constată fondate pentru alte considerente, ce vor fi examinate pentru că nu agravează situația lor procesuală.
Instanța de fond a calificat în dispozitiv taxa ca fiind de poluare, dar aceasta are natura juridică a taxei de primă înmatriculare având în vedere data achitării ei. De altfel instanța de fond a analizat ca temei juridic OUG nr 50/2008, dar a numit eronat această taxă.
Restul dispozițiilor vor fi menținute ca legale și temeinice.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B, împotriva Sentinței civile nr.889/CA/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că precizează natura juridică a taxei ca fiind taxă de poluare în loc de taxă de primă înmatriculare.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red MR/15.02.2010
Dact RP 15.02.201o 5 ex
Jud fond A
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
