Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 47/ Dosar Nr-
Sedința publică din 19 ianuarie 2010
de judecată format din
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - JUDECĂTOR 3: Marcela
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.925/CA din 27.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constată că recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice este declarat în termen legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar. De asemenea, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare din partea intimatului reclamant, întâmpinare ce a fost comunicată recurentei pârâte conform dovezii de comunicare existente la dosar.
Intimatul reclamant, întrebat fiind de instanță, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentinței civile nr.925/CA din 27.10.2009, Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2479,00 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata inflației începând cu data de 11.03.2008 și până la data plății efective și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Bas olicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei B pentru a obține restituirea taxei plătire, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar susindicat, refuz ce poate fi sancționat potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ astfel că excepția inadmisibilității invocată de pârâtă este nefondată.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamantul neputând folosi un bun personal în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se va face cu dobânda legală, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ( și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamant, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pretențiile reclamantului nu sunt fondate și a fost calificată în mod eronat taxa ca fiind de poluare, ea fiind de primă înmatriculare. Restituirile de sume se pot face numai în baza art. 117 din OG nr 92/2003. Invocarea prevederilor art. 148 alin 2 Constituție și art. 90 Tratat de aderare a României la CE nu au relevanță în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special. Organele fiscale au obligația de a respecta prevederile legale naționale altfel acestea ar avea doar caracter permisiv nu imperativ. Instanța trebuie să se raporteze și la prevederile OUG nr 50/2008, iar reclamantului i s-a emis decizia nr 515/2.09.2008 pentru restituirea taxei rezultate ca diferență, urmare aplicării noii prevederi. Taxa de primă înmatriculare nu a fost eliminată de Comisia Europeană, ci s-a solicitat României stabilirea unei alte modalități de calcul. Nu se datorează suma reprezentând dobândă întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 Cod civil.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, autoturismul marca BMW, înmatriculat pentru prima dată în Germania, și l-a adus în țară unde i s-a solicitat de către Ministerul d e Finanțe prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, plata taxei de primă înmatriculare de 5972 lei, sumă ce a fost plătită prin chitanța seria - nr -/11.03.2008.
Ulterior, Administrația Finanțelor Publice a emis, în urma cererii reclamantului, decizia nr. 515/2.09.2008 prin care s-a aprobat restituirea sumei de 3493 lei reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pe autovehicule, apreciind suma de 2479 lei ca datorată conform deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Este real faptul că în conținutul hotărârii taxa de primă înmatriculare a fost calificată drept taxă de poluare, iar acesta urmează a fi un motiv de modificare a hotărârii.
Taxa de primă înmatriculare nu a fost plătită benevol întrucât reclamantul nu a avut de ales între aop lăti sau a nu o plăti. Plata acestei taxe este, în legislația internă, o obligație fiscală ce nu poate fi omisă, obligatorie pentru înmatricularea autoturismului.
Faptul că reclamantul a plătit taxa pentru înmatricularea autoturismului importat nu conduce în mod automat la concluzia că taxa este legală, mai ales că acesta contestă acest fapt, iar instanța este investită în a se pronunța asupra acesteia.
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic faptul că în speță cadrul legal nu este reprezentat doar de OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, abrogată prin OUG nr 218/2008, <LLNK 12008 50180 301 0 46>OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 571/2003, art. 1082, 1084 Cod civil, ci acesta se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu Tratatul Instituind Comunitatea Europeană, ratificat prin Legea Nr. 157/2005 - art. 90 par. 1 și art. 33 din a Șasea Directivă 77/388/CEE din 17.05.1997 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozite.
Recurenta face o apreciere nefondată atunci când afirmă faptul că prevederile art. 148 alin 2 Constituție și art. 90 Tratat de aderare a României la CE nu au relevanță în cauză întrucât taxa de primă înmatriculare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului - Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar" ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Instanța analizează condițiile efectivității și echivalenței atunci când decide că norma de drept națională în cazul taxei de primă înmatriculare subminează exercitarea unui drept comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Există așadar un regim juridic fiscal discriminatoriu între taxa aplicată autovehiculelor aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării acestora in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, și cea aplicată pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, pentru care nu se percepe taxă de reînmatriculare. Se încalcă art. 90 par 1 din Tratat care prevăd că "nici un stat membru al Comunității Europene nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Conform OUG 50/2008, a cărei aplicare se solicită a se analiza de recurentă, pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Conform jurisprudenței europene, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Curtea a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente.
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective și pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului, criteriu care nu mai este obiectiv. Taxa de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
În concluzie, judecătorul național este obligat să aplice direct normele comunitare, dacă normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, însă instanța constată că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 Constituție.
Se constată că normele comunitare interzic orice formă de protecție din partea statului, care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din țările membre.
Astfel, în ce privește susținerea intimatei pârâte că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr 50/2008 se constată că cele două taxe, de primă înmatriculare și de poluare, au naturi juridice distincte. Faptul că legiuitorul a apreciat că taxele încasate legal se compensează nu conduce la concluzia că înseși taxele sunt legale, aceasta fiind o situație care este examinată în speță de instanță.
Este obligatorie restituirea taxei achitate, dar nedatorate conform dreptului comunitar. Întrucât s-a restituit parțial taxa încasată, urmează a fi obligată pârâta a restitui taxa integral, conform prezentei.
În ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că acesta nu curge de drept, că organele fiscale au aplicat legea națională și nu le este imputabil acest fapt, că dreptul la dobândă curge de la data cererii de restituire, de la care se constată a exista paguba în patrimoniul reclamantului, astfel că recursul se dovedește a fi fondat și va fi admis, potrivit art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, pentru aceste considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice B împotriva Sentinței civile nr. 925/CA/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că suma a fost achitată cu titlul de taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală începând cu data de 05.03.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red MR/15.02.2010
Dact RP/15.02.2010 4 ex
Jud fond I
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Marcela
