Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 450/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.450/R-
Ședința publică din 18 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu Ioana
Judecători: - -
-
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în H,-, jud.V, împotriva sentinței nr.119 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Comercială și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat și intimata pârâtă reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei potrivit chitanței nr.6140/18.03.2008 din dosar și cu timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar o decizie, ca practică judiciară, cu privire la suspendarea soluționării contestației până la soluționarea irevocabilă a cercetării penale.
Apărătorul recurentei reclamante apreciază că această decizie nu are relevanță în soluționarea prezentei cauze și se opune depunerii ei la dosar.
Instanța restituie acest înscris reprezentantei intimatei pârâte, apreciind că nu are legătură cu cauza și având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante - SRL susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, casarea sentinței tribunalului și pe fond obligarea intimatei pârâte de a soluționa contestația reclamantei. Nu solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă V, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, arătând că dispozițiile art.13 lit.e din nr.519/2005, sunt incidente în cauză. De asemenea, consideră că trecerea căii de atac în procesul verbal de control este o eroare organului fiscal.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 10.08.2007, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta DGFP V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună desființarea Deciziei nr.1 din 12.02.2007 emisă de aceasta și obligarea de a soluționa pe fond contestația înaintată împotriva procesului verbal de control din 25.09.2006.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în data de 25.09.2006, organele fiscale au efectuat un control în baza căruia au încheiat un proces verbal prin care au reținut, între altele, suma de 164.638 RON TVA suplimentar, suma de 98.610 RON dobânzi întârziere aferente și 15.900 RON, penalități întârziere, în total suma de 279.148 RON, cu titlu de debite către stat.
În contestația înregistrată la 20.11.2006 reclamanta a adus la cunoștința organelor în drept că, până la acel moment, nu s-a emis și comunicat societății Decizia de impunere pentru sumele stabilite suplimentar, contrar prevederilor art.84 și art.107 din nr.OG92/2003
S-a mai arătat că, deși, prin adresa nr.59017/19.10.2006 același organ fiscal precizează că procesul verbal nu constituie titlu de creanță, totuși la finalul acestui proces verbal este consemnată atacarea acestuia în instanță, în termen de 30 de zile.
Decizia nr.1/12.02.2007, îi respinge, însă, contestația ca prematur formulată, ceea ce este o contradicție între înscrisurile emanate de la același organ fiscal, deoarece reclamanta a contestat procesul-verbal de control în termenul prevăzut de art.177 alin.1 Cod pr.fiscală care a stat la baza întocmirii plângerii penale înaintate Parchetului de pe lângă Tribunalul Horezu.
În fine, s-a mai învederat că numai constatările organului de control ce țin de aspectul penal au fost contestate prin plângere, or decizia de impunere nr.398/4.12.2006 și raportul de inspecție fiscală nr.60581/28.11.2006 i-au fost comunicate, ulterior, cu adresele nr.60814 și 60818/5.12.2006, acte ce conțin aceleași sume stabilite definitiv prin procesul-verbal din 25.09.2006, ceea ce face ca respingerea plângerii ca prematură să fie nelegală.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ -fiscal, prin sentința nr.119/29.01.2008, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut că, potrivit art.109 alin.1 și 2 Cod pr.fiscală, rezultatul inspecției fiscale se consemnează într-un raport scris, care stă la baza emiterii deciziei de impunere, în cadrul căreia se înscriu diferențele în plus sau în minus față de creanța la momentul începerii inspecției fiscale.
Conform art.85 litera b) Cod pr.fiscală, impozitele, taxele și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie de impunere emisă de organul fiscal.
Ca atare, decizia de impunere constituie titlu de creanță.
Art.175 alin.1 și 3 Cod pr.fiscală, stipulează ca împotriva titlului de creanță se poate formula contestație, precum și că baza de impunere, impozitul, taxa, contribuția stabilite prin decizia de impunere, se contestă numai împreună cu aceasta.
În consecință, procesul-verbal este un act premergător și nu un titlu de creanță, care la data înregistrării contestației nu era emis.
Prin urmare, instanța de fond a conchis că, în mod corect, organul fiscal a respins contestația reclamantei ca prematur introdusă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe următoarele considerente:
- în mod nelegal, instanța de fond a considerat că soluția organului fiscal este corectă, atâta vreme cât prin procesul verbal atacat au fost stabilite în mod definitiv sumele reprezentând obligații fiscale suplimentare.
- nu s-a observat că a atât Raportul de inspecție fiscală nr.60581/28.11.2006, cât și Decizia de impunere nr.398/4.12.2006 au fost emise ulterior datei la care s-a formulat contestația împotriva procesului-verbal, care oricum nu o împiedica pe intimata-pârâtă să mai emisă actele administrative ulterioare și să execute societatea în temeiul procesului-verbal.
- respingerea contestației pe acel motiv este un subterfugiu folosit de intimata-pârâtă în încercarea de a eluda soluționarea contestației împotriva unor acte emise nelegal de aceasta.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea acțiunii sale.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, pe care instanța le-a încadrat în temeiul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, într-adevăr, instanța de fond a dat dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestită, apreciind că actul administrativ atacat, respectiv procesul-verbal de control încheiat la 25.09.2006 de către inspectorii fiscali, nu constituie titlu de creanță, în sensul dispozițiilor nr.OG92/2003.
Potrivit reglementării cuprinse la cap.II al nr.OG92/2003 - realizarea inspecției fiscale, respectiv art.109, rezultatul inspecției fiscale se consemnează într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecției din punct de vedere faptic și legal.
La finalizarea acesteia, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde și diferențe în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției.
Coroborând această dispoziție cu cele de la art.85 alin.1 lit.b), art.86 alin.6 și 110 din același act normativ se concluzionează că titlul de creanță, îl reprezintă decizia de impunere, emisă ca urmare a modificării bazei de impunere, precum și cea prin care se individualizează creanțele fiscale ce cuprind obligații accesorii.
Procesul-verbal de control stă la baza emiterii acestei decizii, el neputând constitui, de sine stătător, un titlu de creanță.
Că este așa, rezultă și din desfășurarea ulterioară a cursului controlului, în sensul că organul fiscal a procedat la înlocuirea documentelor pe care, recurenta putea să le atace în instanță.
Faptul că la finalul procesului-verbal de control s-a menționat modalitatea și temeiul de contestare a acestuia, nu poate constitui un motiv de a considera acest înscris act administrativ, în afara deciziei de impunere, așa cum s-a mai arătat.
Susținerea ultimei critici vizând încercarea organului fiscal de a nu-i rezolva contestația nu poate fi primită față de dispozițiile legale, ce reglementează procedura contestației în materie fiscală, în raport de care, desigur, organul fiscal nu putea să analizeze conținutul actului premergător, în lipsa actului propriu-zis ce permitea recurentei dreptul de a-l ataca.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea sentinței atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în H,-, jud.V, împotriva sentinței nr.119 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.17, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/6.05.2008.
.fond;.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ioana Bătrînu Ioana
