Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 459/ DOSAR nr-
Ședința publică din 8 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mijoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.132/AF din 23 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 1 iulie 2008, potrivit încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.146 și art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 8 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.132/AF/23.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Controlului Fiscal
A fost anulată în parte decizia nr.167/28.08.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, respectiv punctul 2 prin care s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată pentru suma de 73.573 lei RON (735.730.111 ROL) reprezentând, dobânzi și penalități aferente, precum și impozit pe profit, dobânzi și penalități aferente impozitului pe profit.
S-a dispus anularea procesului - verbal de verificare nr.9936/ 13.12.2004 și a deciziei de impunere nr.26/15.12.2004 privind obligații fiscale suplimentare, emise de pârâta Direcția Controlului Fiscal
Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.404,30 lei RON.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză judiciară contabilă efectuată în cauză, facturile pentru care pârâtele au calculat diferențe de, impozit pe profit suplimentar precum și penalități și dobânzi aferente, au calitatea de document justificativ fiind emise cu respectarea prevederilor art.29 lit.b din Legea nr.345/2002, având în vedere că datele despre furnizor sunt conținute în ștampila dreptunghiulară, care sunt identice cu datele din ștampila aplicată în partea jos a facturilor, iar restul rubricilor au fost completate conform prevederilor legale.
Faptul că facturile au ajuns în posesia furnizorilor de la firmele cărora le-au fost atribuite serii și numere din baza de date transmisă de nu este culpa reclamantei, care în calitate de cumpărător a fost de bună - credință, având în vedere că facturile erau înseriate și numerotate.
Drept urmare, instanța a reținut că reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile art.6 din nr.HG831/1997 deoarece aceste prevederi se aplică furnizorilor care procură și utilizează formulare tipizate cu regim special din alte surse decât cele autorizate și nu cumpărătorilor, în speță reclamantei.
Astfel, reclamantei nu îi sunt aplicabile prevederile nr.HG401/2000 de aplicare a nr.OUG1/2000 art.19, deoarece bunurile achiziționate cu facturile în litigiu sunt proprietatea reclamantei și sunt destinate nevoilor acesteia iar documentele, respectiv facturile, au fost legal întocmite cu privire la realitatea achiziției bunurilor și a prețului acestora.
Instanța constată că la data efectuării controlului fiscal, 2.12.2004, erau prescrise obligațiile fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 1999 având în vedere prevederile art.88 (devenit art.91) din Codul d e procedură fiscală care stabilește un termen de prescripție de 5 ani, al cărui mod de calcul este "suis generis ", respectiv curge de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. În consecință, termenul se împlinește după 5 ani, tot în data de 1 ianuarie.
Ca urmare, organele de control - respectiv pârâtele - erau îndrituite să stabilească obligațiile fiscale ale reclamantei și pentru anul 1999, motiv pentru care expertiza efectuată nu are relevanță deoarece nu a avut în vedere și anul fiscal 1999. In consecință instanța a reținut că reclamanta datorează obligațiile fiscale aferente anului 1999 în sumă de 148.670.663 lei ROL, deoarece prin expertiza efectuată nu a făcut dovada contrară, având în total de plată obligații fiscale reprezentând, impozit pe profit, dobânzi și penalități aferente în sumă totală de 344.548.662 lei ROL.
In consecință instanța a anulat în parte actele administrativ fiscale atacate pentru suma de 735.730.111 ROL și a reținut că reclamanta datorează, dobânzi și penalități aferente, precum și impozit pe profit, dobânzi și penalități aferente impozitului pe profit în sumă totală de 344.548.662 lei.
Reținând culpa procesuală a pârâtelor instanța le-a obligat în solidar la cheltuieli de judecată în sumă de 2.404,30 lei RON, reprezentând onorariul expertului, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece contravine deciziei pronunțate de în soluționarea recursului în interesul legii nr.V/15.01.2007, actele depuse de reclamantă nu îndeplinesc calitatea de document justificativ și nu furnizează toate informațiile prevăzute de lege.
La dosar a depus întâmpinare reclamanta prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Din analiza sentinței atacate cu recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B rezultă că prima instanță a anulat în parte decizia nr.167/28.08.2006 emisă de către pârâtă prin care s-a respins contestația reclamantei pentru suma de 73.573 lei reprezentând, dobânzi și penalități aferente, precum și impozit pe profit, dobânzi și penalități aferente impozitului pe profit. De asemenea, a anulat în acest sens și procesul-verbal de verificare nr.9936/13.12.2004 și decizia de impunere nr.26/15.12.2004.
Sentința instanței de fond, sub acest aspect, este nelegală și netemeinică, deoarece contravine dispozițiilor nr.HG831/1997.
Din actele depuse la dosar rezultă că facturile cu care reclamanta s-a aprovizionat cu marfă în perioada ianuarie 1999 - 31 august 2003 au o valoare totală de 124.549 lei (RON), din care suma de 20.108 lei (RON) reprezintă Facturile în cauză nu au avut serii de numerotare alocate de distribuitorii autorizați pentru emiterea de documente cu regim special, neaparținând furnizorilor care au fost înscriși pe aceste facturi. Ca atare, facturile sunt apreciate ca fiind fictive și nu îndeplinesc astfel condițiile de document justificativ pentru a putea atrage deducerea Această situație rezultă din dispozițiile art.6 ale nr.HG 831/1997, care prevăd că procurarea și utilizarea de formulare tipizate cu regim special de înscriere și numerotare din alte surse decât cele prevăzute în prezenta hotărâre, sunt interzise. De asemenea, textul prevede că operațiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înregistrate în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective sunt considerate fără documente legale de proveniență.
Dispozițiile art.6 din nr.HG831/1997 nu vizează numai pe furnizorii de marfă, cum greșit a apreciat prima instanță, ci și pe beneficiarii operațiunilor respective, deoarece textul hotărârii se referă nu numai la procurarea dar și la utilizarea formularelor tipizate cu regim special de înscriere și numerotare, or utilizarea acestor facturi se realizează și de beneficiar. Mai mult, textul articolului 6 din nr.HG831/1997 se referă și la bunurile care fac obiectul tranzacțiilor respective, fiind considerate fără documente legale de proveniență, efect care se răsfrânge și asupra beneficiarului ca parte contractantă în formă simplificată.
Deci, se poate reține că reclamanta nu poate beneficia de deducerea pentru suma de 124.549 lei, deoarece conform art.6 din nr.HG831/1997 facturile în cauză nu pot constitui documente justificative, astfel că, indiferent de buna-credință a reclamantei, acestea nu puteau să facă obiectul unor operațiuni contabile legale.
Întrucât reclamanta nu putea să deducă și nici nu putea să beneficieze de diminuarea bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit, aceasta datorează și dobânzile și penalitățile aferente calculate de organul fiscal.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursul pârâtei, iar în baza art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.132/AF/23.10.2007, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea comercială B, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Controlului Fiscal B, pentru anularea deciziei nr.167/28.08.2006, a procesului-verbal de verificare nr.9936/13.12.2004 și a deciziei de impunere nr.26/15.12.2004 emise de pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8.07.2008.
Președinte Judecător Judecător
pentru - - - - - pentru - -
aflată în concediu, semnează aflată în concediu, semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Grefier
Red./8.07.2008
Dact.LD/23.07.2008/3 ex.
Jud.fond. -
Președinte:Georgeta Bejinaru MijocJudecători:Georgeta Bejinaru Mijoc, Silviu Gabriel Barbu
