Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 463/
Ședința publică din 08 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
JUDECĂTORI: Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
- -
GREFIER -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, - împotriva sentinței civile nr.278/CA/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul -, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 1 iunie 2008, când instanța a rămas în pronunțare asupra actelor și lucrărilor dosarului, încheierea care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în vederea deliberării a fost amânată pronunțarea la 08.07.2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 278/CA/11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, și in consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților -, in contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, in consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române este nefondată, fiind respinsă, întrucât, față de dispozițiile. 218/2002, acesta este ordonator secundar de credite, Inspectoratul de Poliție al Județului B, in cadrul căruia își desfășoară activitatea reclamanții fiind ordonator terțiar, în subordinea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române.
Instanța de fond a apreciat că, având in vedere modalitatea in care reclamanții au înțeles să cheme in judecată pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitarea acestora de a-l obliga pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata sumelor reprezentând diferența cu care a fost diminuat sporul pentru misiuni speciale in anul 2004 ( și nu la alocarea unor fonduri către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, necesare in ipoteza admiterii prezentei acțiuni), la modificarea salariilor și faptul că între reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu există un raport de serviciu, reclamanții nefiind angajați în cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, astfel că a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamanți in contradictoriu cu acest pârât.
Este fondată însă excepția prescripției dreptului material la acțiune având in vedere dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează termenul de formulare a acțiunii, respectiv de 3 ani, data introducerii acțiunii, 06.02.2008 și data de la care se solicită drepturile salariale ( de la 1.01.2004 până la data de 31.12.2004 ) și, in consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului și Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind prescrisă. În cauză nu este incident nici una din situațiile reglementate de art. 16 din Decr. 167/1958, referitoare la întreruperea cursului prescripției.
Și dispozițiile nr.OG 137/2000 prevăd același termen de prescripție de 3 ani, care curge, conform dispozițiilor art. 21 al. 2, de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei. Or, este evident că reclamanții au avut cunoștință despre diminuarea sporului de 25% cu 10 procente încă din luna februarie 2004, data intrării in vigoare a nr.OG 8/2004 publicată in Nr. 78 din 30 ianuarie 2004 ( 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, conform art. 3 ) și de la acea dată a început curgerea termenului de prescripție, expirând in luna februarie 2007. Cunoașterea situației pretins discriminatorii nu poate fi negată de reclamanți, având in vedere că nu poate fi invocată necunoașterea legii, respectiv a nr.OG 8/2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Aceștia au susținut că potrivit art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000, termenul pentru introducerea cererii de chemare în judecată curge de la data la care persoanele interesate puteau să ia cunoștință de săvârșirea unei fapte discriminatorii. În acest sens au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru a comunica un punct de vedere, întrucât termenul de trei ani curge de la data când vor lua cunoștință de catalogarea acestei împrejurări ca discriminatorie sau nu.
Pe fond recurenții au invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și au arătat că prin Legea nr. 123/2004 s-a stabilit că agenții de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, beneficiază de un spor de 25% din salariu, în funcție dacă își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar sumele necesare acordării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor se asigură prin diminuarea în anul 2004, cu 10 puncte procentuale a sporului pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii conform art. 21 din nr.OG 38/2003.
Trebuie remarcată în acest sens discriminarea evidentă practicată de legiuitor în dauna ofițerilor de poliție, întrucât agenții "cu studii liceale sau postliceale cu diplomă" la care face referire art. 14 din Legea nr. 360/2002 și care reprezintă un procent covârșitor din structura de personal a poliției române nu au avut parte în anul 2004 de același "tratament salarial" ca și ofițerii, împrejurare ce a creat paradoxuri precum acela că unii agenți au încasat salarii de funcție mai mari decât ofițerii.
Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Acesta a arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere perioada vizată, anul 2004 și dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată. În acest sens a invocat prevederile art. 1 alin. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 166 alin. 1 din Codul muncii și art. 27 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Intimatul a arătat că susținerile recurenților cu privire la faptul că nu au luat cunoștință despre existența unei fapte de discriminare sunt nefondate, deoarece aceasta nu presupune calificarea ei ca atare de către un organism cum este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ci pur și simplu luarea la cunoștință de anumite împrejurări de fapt dau de drept care constituie, în opinia celor vizați, fapte de discriminare.
De altfel, și sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este precedată de luarea la cunoștință de către petent, a săvârșirii unei fapte de discriminare, urmând ca Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se pronunțe asupra existenței unei discriminări tocmai în baza sesizării persoanei discriminate.
Invocarea faptului că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu s-a pronunțat cu privire la existența unei situații discriminatorii, reprezintă nu numai o invocare a nerecunoașterii legii de către recurenții - reclamanți, ci și o invocare în apărare a propriei culpe sau incapacității de a sesiza existența unei discriminări.
Pe fond intimatul a precizat că prin ordin al ministerului se stabilesc categoriile de polițiști care beneficiază de sporul de pericol și cuantumul acestuia.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 3011Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 278/CA/11.04.2008 a Tribunului B este nefondat.
În mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, constatând că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și de art. 27 alin. 1 și 2 din nr.OG 137/2000 s-a împlinit, având în vedere perioada pentru care se solicită acele drepturi, anul 2004, și data promovării acțiunii 6 februarie 2008.
Susținerile recurenților potrivit cărora termenul de prescripție nu a început să curgă, ci aceasta se calculează de la data constatării de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a existenței unei situații discriminatorii sunt nefondate având în vedere prevederile art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 potrivit cărora "termenul pentru introducerea cererii de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Or, data la care recurenții au luat la cunoștință de această modificare a sporului de pericol prevăzut de art. 21 din nr.OG 38/2003 este data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG 8/22.01.2004 pentru modificarea și completarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor întrucât prin acest act normativ s-a prevăzut măsura diminuării sporului solicitat de recurenți.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs sunt nefondate, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenții, și; împotriva sentinței civile nr. 278/CA/11 aprilie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții, cu domiciliul în B,-, bloc 1,. IV,.15;, cu domiciliul în B str. -. -, nr.11,. 206,. A,. 6;, cu domiciliul în B, str. -, nr.9,.3,. A,.9 și, cu domiciliul în B, bd. -.-, nr.8,.5,.3; împotriva sentinței civile nr. 278/CA/11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.07.2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- --- - - - pt. - -
aflată în concediu de odihnă
semnează:
Vicepreședinte instanță
Grefier
Red. C/11.07.2008
Dact. /17.07.2008
Jud. fond: -
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu Gabriel Barbu
