Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 459/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 459
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 1417 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU A MUNICIPIULUI C și avocat pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă consilier juridic pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 1417 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis, în parte, contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții DGFP D-SERVICIUL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C - SERVICIUL CONTROL FISCAL PERSOANE FIZICE.
S-a anulat, în parte, decizia nr. 12/23.02.2007 emisă de D, decizia de impunere nr. 57463/17.10.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 57463/17.10.2006 emise de C - cu privire la suma de 54.626 reprezentând
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că este întemeiată în parte contestația formulată, numai pentru suma de 54.626 lei reprezentând, deoarece astfel cum rezultă din înscrisurile existente la filele 104-114 din dosar, reclamantul, având calitatea de notar public, s-a asociat cu notarul public Mondea, constituind o societate civilă cu denumirea " Notar Public " pe perioada 01.01.2003-30.09.2003, iar începând cu 01.10.2003 până la 01.12.2003 a fost asociat cu notar public. Asocierea a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, conform art.18 din Legea nr.36/1995, dar nu și la Administrația Financiară Totodată, pe perioada asocierii, activitatea Biroului Notarului Public Individual a fost suspendată S-a stabilit prin contractul de asociere și actul adițional ca părțile să vină în asociere cu cote de participare egale, suportând beneficiile și pierderile în proporție de 50% fiecare.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, pe perioada asocierii, 01.01.2003-30.11.2003, veniturile realizate de societatea civilă " Notar Public " au fost însumă de 3.529.994.566 lei, cota ce a revenit reclamantului fiind de 1.682.701.905 lei, situându-se sub limita de 1,7 miliarde lei prevăzută de art.9 alin.4 din Legea nr.345/2002 privind și deci, pentru această perioadă, reclamantul nu datorează, așa cum, în mod greșit, au apreciat organele fiscale.
În luna decembrie 2003, reclamantul a realizat venituri în cuantum de 164.590.810 lei, depășind limita lunară calculată la suma de 1,7 miliarde lei, situație în care acesta datorează. în cuantum de 31.272.244 lei ROL (164.590.810 lei X 19%).
Instanța a apreciat că contestația este neîntemeiată în ce privește cheltuielile efectuate cu ratele aferente achiziționării în leasing a unui autoturism în anul 2004, precum și în ce privește cheltuielile efectuate cu achiziționare unui telefon mobil, acestea nefiind deductibile fiscal. Așa cum a concluzionat expertul desemnat în cauză, aceste cheltuieli se capitalizează și se includ pe cheltuieli lunar prin amortizare pe perioada de funcționare, iar dobânda, asigurarea și diferența de curs, în cazul leasingului, sunt cheltuieli deductibile și au fost luate în calcul de către organul de control. De altfel, cu privire la aceste cheltuieli, precum și cu privire la cheltuielile de protocol aferente anilor 2002 și 2003, prin concluziile scrise depuse la dosar (fila 22), reclamantul a solicitat menținerea deciziei de impunere ce face obiectul prezentei contestații.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta P D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicei.
În motivare, recurenta a susținut că instanța de fond admis acțiunea cu privire la taxa pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de organele de control pe perioada ianuarie - noiembrie 2003 cu motivarea că în această perioadă BNP a fost suspendat, activitatea desfășurându-se în asociere cu notar Mondea, veniturile cuvenite fiind sub plafonul legal.
Instanța a preluat întocmai susținerile reclamantului și concluziile raportului de expertiză, fără să arate motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat apărările pârâtei.
Astfel, referitor la taxa pe valoare adăugată instanța a reținut că nu este datorată întrucât în anul 2003 reclamantul a fost suspendat în calitate de notar public individual desfășurând activitate în asociere cu Mondea.
Pentru a fi recunoscută din punct de vedere fiscal, asocierea reclamantului cu notarul public Mondea și cu notarul public a trebuia înregistrată la organele fiscale în termen de 15 zile de la data întocmirii acestuia, De asemenea, tot în termenul de 15 zile de la data încetării activității, reclamantul trebuia să solicite scoaterea din evidență ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.
Pe baza dovezii de înregistrare fiscală eliberată de D, asociația avea dreptul de a ridica formularele cu regim special, care era ulterior folosite pentru înregistrarea veniturilor în contabilitate. Deoarece asociația a utilizat formulare cu regim special eliberate pe numele reclamantului și nu au fost efectuate formalitățile de scoatere din evidență ca plătitor de TVA, instanța trebuia să constate că măsura dispusă de organul de control a fost corectă.
Deși instanța a reținut aspectul că asociația nu a fost înregistrată din punct de vedere fiscal, nu s-a pronunțat asupra efectelor acestei neînregistrări.
Referitor la TVA, expertiza contabilă a concluzionat că nu datorează TVA deoarece veniturile obținute din asociere nu depășesc plafonul impus de lege, însă pe anul 2003, organele de control au considerat venituri brute suma de 3.529.994.556 lei(pag.8 din raportul de inspecție fiscală), aspect necontestat de reclamant. De asemenea, expertul contabil a calculat cheltuielile de protocol deductibile fiscal prin raportare la acest venit brut. potrivit raportului de inspecție fiscală necontestat de reclamant.
Cheltuielile acceptate ca deductibile au fost de 1.947.612.929 lei rezultând un venit net de 1.582.381.637 lei.
De asemenea, prin declarația specială din activitățile independente nr. 39212/19.05.2005 depusă de reclamant la C, s-a declarat un venit net din profesii liberale de 2.245.487.114 lei.
Prin urmare, interpretarea bazei de calcul pentru TVA ca fiind doar J din venitul brut este lipsită de bază logică și de temei juridic, atâta timp cât reclamantul a efectuat cheltuieli mai mari decât venitul constatat de expert și impozitul pe venit calculat la această bază nu a fost contestat.
La dosarul cauzei s-a depus raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 13.10.2006 și declarația specială privind veniturile din activități independente-profesii liberale - pentru anul 2003.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele existente la dosarul cauzei, și în temeiul dispozițiilor art. 3041.pr.civ. instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Criticile vizează în esență modul de interpretare a materialului probator administrat în cauză și aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță referitoare la calculul obligațiilor fiscale datorate de intimat.
Din ansamblul actelor și lucrărilor cauzei, instanța reține că la data de 13.10.2006 s-a încheiat raportul de inspecție fiscală, în urma verificării modului cum au fost stabilite veniturile și cheltuielile declarate de contribuabilul, precum și a modului cum au fost îndeplinite de acesta obligațiile fiscale față de bugetul de stat în perioada 01.01.2001 - 31.12.2004.
Pe baza constatărilor acestui raport, s-a emis decizia de impunere nr. 57463/17.10.2006 de către DGFP D, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale în cuantum total de 249.516 lei.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale s-a formulat de către reclamant contestația nr. 65344/17.11.2006 la DGFP D, privind: suma de 44.824 lei reprezentând diferențe impozit pe venit aferent anului 2001; suma de 81.500 lei diferențe de impozit pe venit aferente anului 2002; suma de 10.168 lei diferențe impozit pe venit aferent anului 2004; suma de 57.753 lei diferențe TVA; suma de 46.553 lei majorări aferente TVA și suma de 8718 lei penalități aferente TVA.
În soluționarea acestei contestații a fost emisă Decizia nr. 12/23.02.2007 prin care a fost admisă în parte contestația, au fost desființate parțial raportul de inspecție fiscală nr. 57463/17.10.2006 și decizia de impunere nr. 57463/17.10.2006 pentru: suma de 800.000 lei reprezentând cheltuieli cu achiziția imobilului situat în str. - nr. 46; suma de 4475 lei reprezentând taxă timbru și suma de 9546 lei reprezentând comisioane bancare, ca fiind cheltuieli accesorii achiziționării imobilului și pentru suma de 1961 lei reprezentând cheltuieli de protocol efectuate în anul 2001. Prin aceeași decizie a fost respinsă contestația pentru: suma de 2843 lei reprezentând cheltuieli cu achiziționarea unui telefon mobil; suma de 22.927 lei reprezentând cheltuieli cu ratele de leasing financiar înregistrate în anul 2004; suma de 999 lei reprezentând cheltuieli de protocol pentru anul 2002; suma de 705 lei reprezentând cheltuieli de protocol pentru anul 2003; suma de 57.753 lei reprezentând TVA; suma de 46.553 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA și suma de 8.718 lei penalități aferente TVA și s-a dispus ca C- Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice să încheie un nou act administrativ care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
Prin contestația formulată în instanță și precizată la 31.05.2007, reclamantul a contestat decizia de impunere nr. 57463/2006, raportul de inspecție fiscală cu același număr și decizia nr. 12/23.02.2007 emisă de DGFP D, susținând în esență că în mod greșit a fost respinsă contestația sa în ce privește deducerea cheltuielilor de protocol aferente anilor 2002 și 2003 și deducerea cheltuielilor de achiziționare a telefonului mobil; în mod greșit s-a apreciat că datorează TVA pentru perioada 01.01.2003- 31.12.2003 deoarece a fost suspendat ca notar public individual desfășurându-și activitatea în asociere cu notarul public Mondea conform contractului de asociere din data de 01.01.2003; nu au fost analizate toate celelalte cheltuieli nedeductibile care au fost reținute de organul fiscal referitor la ratele auto leasing și nu au fost deduse dobânda și amortizarea acestora.
Față de cele reținute și având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța apreciază că este nefondată contestația formulată de reclamant.
Astfel, în ce privește cheltuielile de protocol potrivit art. 16 alin. 4 lit.d și alin5 din OG nr. 73/2001, " nu sunt deductibile cheltuielile de protocol care depășesc limita de 0,25% aplicată asupra bazei de calcul determinată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, exclusiv a celor pentru care se face calculul plafonului.Cheltuielile aferente anului 2001, în sumă de 1961 lei acestea nu fac obiectul contestației, dat fiind că, prin decizia nr. 12/2007 emisă de DGFP D, s-a constatat că modul de calcul a cheltuielilor deductibile este eronat și s-a dispus desființarea parțială a raportului de inspecție fiscală și refacerea lui pentru acest capăt de cerere. Cu privire la cheltuielile de protocol pentru anul 2002 în sumă de 999 lei și pentru anul 2003 în sumă de 705 lei, contestate de reclamant, instanța constată că este nefondată solicitarea acestuia de deducere în totalitate având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, precum și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de exp. contabil, din care rezultă că suma deductibilă pentru anul 2002 este de 831 lei, iar pentru anul 2003 este de 396,59 lei, diferența depășind limita prevăzută de lege.
Referitor la cheltuielile de achiziționare telefon mobil, în valoare de 2843 lei, instanța constată de asemenea că este nefondată cererea de deducere a valorii acestuia. Astfel, potrivit art. 16 alin.4 lit.g din OG nr. 7/2001 nu sunt cheltuieli deductibile cele de achiziționare sau de fabricare a bunurilor și a drepturilor amortizabile din registrul de inventar, iar potrivit art. 24 din Legea nr. 571/2003 " cheltuielile aferente achiziționării mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării". Prin urmare, se constată că în mod corect organele fiscale au exceptat de la deducere cheltuielile de achiziționare a mijlocului fix telefon mobil, acceptând numai deducerea amortizării în valoare de: 474 lei în anul 2002, 948 lei în anul 2003 și 948 lei în anul 2004. Aceeași concluzie rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză de exp..
Cât privește susținerea reclamantului în sensul că nu datorează TVA în sumă de 57.753 lei și accesoriile aferente, respectiv penalități în valoare de 8718 lei și majorări în valoare de 46.553 lei deoarece în perioada 01.01.2003- 31.12.2003 a fost suspendat în calitate de notar public individual și și-a desfășurat activitate în asociere cu notarul public Mondea, potrivit contractului de asociere din 01.01.2003, instanța constată că este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 53 din OG nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, "contractul de asociere se înregistrează la organul fiscal teritorial în raza căruia își are sediul asociația, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia.
De asemenea, potrivit HG nr.54/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de a aplicare a OG nr-, "(1)Sunt supuse obligației de încheiere și înregistrare a unui contract de asociere atât asociațiile fără personalitate juridică, ale căror constituire și funcționare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociații familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate civilă medicală, cabinete asociate de avocați, societate civilă profesională de avocați, notari publici asociați, asociații în participațiune constituite potrivit legii, precum și orice asociere fără personalitate juridică constituită în baza Codului civil. (2) desemnat conform prevederilor art. 53 alin. (1) lit. e) din ordonanță are și următoarele obligații- să înregistreze contractul de asociere, precum și orice modificare a acestuia la organul fiscal teritorial în a cărui rază își are sediul asociația, în termen de 15 zile de la data încheierii acestuia-".
În speță, deși s-a încheiat un contract de asociere notarului public cu notarul public Mondea ( fila 104) în perioada 01.01.2003- 01.10.2003 și potrivit actului adițional nr. 209/2003 cu notarul public Constatina în perioada 01.10.2003 - 01.12.2003, sub numele " Notar Public ", acest contract, precum și actele adiționale modificatoare nu a fost înregistrate la organul fiscal potrivit dispozițiilor legale menționate și prin urmare nu putea fi avut în vedere de către organele de control fiscal la stabilirea obligațiilor fiscale. În aceste împrejurări, este lipsit de relevanță, din punct de vedere fiscal, faptul că acest contract de asociere și actele adiționale au fost înregistrate în registrul special al Curții de Apel Craiova, atâta timp cât ele nu au fost înregistrate la organul fiscal teritorial în a cărui rază își avea sediul asociația. Într-adevăr, neîndeplinirea formalităților de înregistrare fiscală atrage sancționarea contravențională a contribuabilului, însă nu îl scutește pe acesta de plata obligațiilor fiscale.
De asemenea, potrivit art. 29 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată, în vigoare în perioada vizată de organele de control fiscal, "Persoanele impozabile care realizează operațiuni taxabile și/sau operațiuni scutite cu drept de deducere au următoarele obligații: Cu privire la înregistrarea la organele fiscale: a) la începerea activității, precum și în cazurile și în condițiile stabilite prin prezenta lege, persoanele impozabile sunt obligate să se înregistreze ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, urmând procedurile privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite și taxe; b) să solicite organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în caz de încetare a activității, în termen de 15 zile de la data actului legal în care se consemnează situația respectivă".
Ori, în cauza de față, fiind plătitor de TVA, reclamantul, după asocierea cu notarul Mondea și notarul a, nu a solicitat organului fiscal scoaterea din evidență ca plătitor de TVA, fiind în continuare plătitor de TVA, astfel cum s-a stabilit și prin expertiza efectuată de exp.. Într-adevăr, expertul a apreciat că poate fi recunoscută din punct de vedere fiscal,asocierea încheiată între reclamant și cei doi notari, însă această apreciere nu are nici un suport legal.
Prin urmare, pentru anul de 2003, veniturile brute realizate de reclamant au fost în sumă de 3.529.994 556 lei ROL potrivit raportului de expertiză fiscală necontestat sub acest aspect de către contribuabil. La acest venituri s-a raportat și expertul contabil la calcularea cheltuielilor deductibile, care au fost în valoare de 1.947.612.929 lei ROL, rezultând un venit net de 1.582.381.637 lei ROL. Mai mult decât atât, în declarația specială privind veniturile din activități independente - profesii liberale - pe anul 2003 ( fila 19), completată de către reclamant în nume propriu, ci nu ca asociat în cadrul asociației menționate, au fost înscrise venituri brute în valoare de 4.552.916.789 lei ROL, cheltuieli deductibile 2.307.429.675 lei ROL și venituri nete de 2.245.487.114 lei ROL. Această declarație a fost corect avută în vedere de organele de control la calcularea TVA. Prin urmare, se constată că este nefondată susținerea reclamantului în sensul că nu ar datora TVA și accesorii aferente sumei calculate cu acest titlu de organele fiscale, și că a fost corect luată măsura de impunere a sumei de 57.753 lei TVA, la care s-au calculat majorări în valoare de 46.553 lei și penalități în sumă de 8718 lei.
Referitor la deductibilitatea sumei de 22.972 lei reprezentând rate leasing financiar înregistrate în anul 2004, instanța constată că este nefondată cererea formulată de reclamant.
Astfel, potrivit art. 49 alin.5 lit.l, din Legea nr. 571/2003, în forma aplicabilă în perioada respectivă, sunt deductibile limitat "cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing - în cazul contractelor de leasing operațional, respectiv cheltuielile cu amortizarea și dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operațiunile de leasing și societățile de leasing", iar potrivit art. 25 din același act normativ,"(1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate. bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24. (2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing)".
În speță, fiind vorba de leasing financiar, reclamatul, în calitate de utilizator, are dreptul numai la deducerea cheltuielilor cu dobânda și amortizarea mijlocului fix, ci nu a ratelor aferente achiziționării în leasing a autoturismului, așa cum s-a stabilit și prin expertiza efectuată în cauză (fila 101).
Prin urmare, instanța constată nefondată contestația formulată de reclamant, fiind corectă măsura de deducere a dobânzii la ratele de leasing și a amortizării mijlocului fix, dispusă de organul de inspecție fiscală și măsura de respingere a contestației sub acest aspect, dispuse prin raportul de inspecție fiscală și respectiv prin decizia nr. 12/2007 de DGFP
În concluzie, față de considerentele expuse, instanța constată că prima instanță a soluționat greșit contestația formulată de reclamant referitor la suma reținută de organele fiscale cu titlu de TVA și accesorii aferente acesteia, datorate de acesta în calitate de contribuabil, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie, urmând ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să admită recursul declarat de DGFP D și să modifice sentința atacată, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulată de acesta, astfel cum a fost precizată la 31.05.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU A MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 1417 din 12 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Daniela Vijloi, Laura Chimoiu, Gabriela Carneluti
