Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 462/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 462
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M împotriva Sentinței civile nr. 3312 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 18 februarie 2010 s-au înregistrat la dosar concluzii din partea reclamantei intimate -, pe care solicită instanței a le avea în vedere la pronunțarea hotărârii și a dispune respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs și, totodată, judecarea cauzei în lipsă, anexând chitanța privind onorariul avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales, avocat -..
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3312/12.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-au respins excepțiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta - împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și, în consecință, s-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 6061 lei, reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța - nr. -/30.07.2007.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 6061 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1004,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta, reprezentată de avocat a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M ca prin hotărârea pronunțată, să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, în cuantum de 6.061 lei, achitată la Trezoreria municipiului B M cu - nr. - din 30.07.2007; să fie obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie părții reclamante suma de 6.061 lei, cu dobândă de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată cu începere de la de la data înregistrării acțiunii la instanță, până la achitarea integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că, în cursul anului 2007 partea reclamantă a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism FORD fabricat în anul 2001, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal.
Această taxă, a fost achitată la Trezoreria B M, în cuantumul și cu chitanța menționate în petit.
Se menționează că urmează să constate în primul rând că partea reclamantă invocă nelegalitatea dispozițiilor art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, atacându-se în contencios administrativ un act normativ, susținând că acesta contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Se susține că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, partea reclamantă s-a adresa Administrației Finanțelor Publice, solicitând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate în temeiul art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal.
Se menționează că în situația de față prin perceperea acestei taxe s-a creat o diferență de tratament, din punctul de vedere al taxelor aplicate autoturismelor autohtone față de cele aplicate autoturismelor provenind din statele comunitare, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În ceea ce privește dobânda solicitată se arată că aceasta este la nivelul majorărilor de întârziere de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere (art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală) și urmează a fi calculată potrivit art. 124 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Se arată că orice restituire a diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, încasată în temeiul art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal și taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 este nelegală.
În drept s-au invocat, dispozițiile OG92/2003, Legea nr. 554/2004.
Pârâta a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a Filiala M, excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș, excepția autorității de lucru judecat.
Cauza se află în rejudecare, după casare cu trimitere dispusă prin Decizia civilă nr.1775/2009 pronunțată în dosarul cu nr-.
Cauza a fost reînregistrată sub dosarul nr- pe rolul Tribunalului Maramureș.
Urmare relațiilor comunicate autoturismul reclamantului marca Ford a fost înmatriculat prima dată la data de 01.06.2001, țara de origine fiind Franța.
La dosar s-a depus un nou contract de asistență juridică semnat personal de reclamant, prin care a angajat același avocat pentru susținerea cauzei. Mandatul acordat personal avocatului care a semnat inițial acțiunea introductivă, dar a angajat prin intermediul - Filiala M - Agenția BMa fost astfel confirmat ulterior prin manifestarea de voință a reclamantului.
Persoana fizică dobândește astfel calitatea de reclamant, în nume propriu, fără a mai fii reprezentată de un terț, stabilind în mod direct contractul de asistență juridică cu apărătorul ales, îndeplinindu-se astfel condițiile esențiale de promovare a unei acțiuni în justiție.
demersului judiciar inițial determină instanța să considere excepția invocată de către pârâta Administrația Finanțelor publice cu privire la lipsa capacității procesuale de folosință și de exercițiu a - Filiala M ca fiind fără obiect la acest moment, apreciind că nu se mai impune analizarea acesteia.
Asupra cauzei de față tribunalul constată că aceasta este întemeiată și o va admite pentru următoarele considerente:
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma totală de 6.061 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/30.07.2007, pentru autoturismul marca Ford înmatriculat pentru prima dată în Franța la data de 01.06.2001.
Prin cererea înregistrată la B M, reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar că B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.
Pe de altă parte s-a constatat că OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de inmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG 50/2008.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială, aceasta a fost respinsă în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să invoce o excepție de neconstituționalitate a vreunei norme legale ci s-a invocat neconcordanța existente între legislația națională și legislația comunitară privind aplicarea și perceperea taxei speciale de înmatriculare.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost respinsă în condițiile în care în situația de față nu este îndeplinită condiția privind existența triplei identități de părți, obiect și cauză, astfel încât în prezentul dosar spre deosebire de Dosar nr- a Judecătoriei Baia Mare, figurează ca și parte și Administrația Finanțelor Publice B
Pentru aceste motive acțiunea reclamantei a fi admisă conform dispozitivului.
Cât privește dobânda legală aceasta este justificată în baza art.3 din OG 9/2000 și urmează să fie calculată de la data efectuării plății și până la restituirea sumei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că uand in considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei Europene, Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei specia le de inmatriculare redefinind-o ca o taxa pe poluare prin nr.OUG 50 / 21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Prin urmare, la data judecarii cauzei de catre instanta de fond nu mai erau in vigoare dispozitiile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal referitoare la taxa speciala de inmatriculare.
Prin urmare, la data solutionarii cauzei sunt in vigoare prevederile nr.OUG 50 / 2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, iar reclamantul are dreptul la restituirea diferentei dintre taxa de inmatriculare si taxa pe poluare, acest drept putand sa si-I exercite printr-o procedura necontencioasa prevazute de Normele metodologice emise in aplicarea nr.OUG 50/2008.
Problema juridica care a aparut cu ocazia aplicarii noului act normativa fost reglementarea situatiei anterioare datei de 1 iulie 2008 si deci in ce masura efectul retroactiv al noului act normativ incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii.
Cu privire la efectul retroactiv al nr.OUG 50 / 2008, Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 499 / 07.04.2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 341 / 21.05.2009 si nr. 802 din 19 mai 2009 publicata in Monitorul Oficial nr. 428 din 23 iunie 2009 reține că "redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale (decizii de impunere), care, la momentul contestării lor, fuseseră aduse la îndeplinire prin plată voluntară, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus de contribuabil față de cuantumul datorat nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat.
Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei, iar aplicarea art. 11 din nr.OUG 50 / 2008 dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai M în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă.
In jurispreudenta sa, prin solutia oferita in cazul de ( 120 / 78 ) Curtea Europeana de Justitie a promovat o noua directie in procesul creerii pietei comune si al armonizarii legislatiei in materia liberei circulatii a marfurilor. a impus doctrina "cerintelor obligatorii", normele si standardele nationale putand creea obstacole doar atunci cand este necesar sa satisfaca cerinte obligatorii cum ar fi sanatatea publica, protectia consumatorilor, iar in cazul 240 / 83 dHulies, a fost adaugata si protectia mediului. precum Comisia vs. Italia ( ) au condus in fapt la derogari de la prevederile referitoare la taxele aplicabile marfurilor importate. In aceste cazuri s-a permis statelor membre sa aplice taxe diferite in scopul implementarii unor politici sociale, - de mediu. etc - cu conditia ca acestea sa nu aibe caracter protectionist ( Drept economic si social european - prof.univ.dr. ) in speta, taxa pe poluare aplicandu-se si produselor de provenienta interna care se inmatriculeaza pentru prima data pe teritoriul Romaniei nu are caracter protectionist.
Cu privire la dobanda legala, acordarea acesteia este neintemeiata, organul fiscal a incasat o taxa legala, avand in vedere deciziile Curtii Constitutionale. In cazul in care instanta de recurs considera intemeiata cererea de acordare a dobanzii in virtutea principiului disponibilitatii solicită sa aiba in vedere atat prelungirea procesului care nu poate fi imputata organului fiscal cat si data de la care reclamantul recurent a solicitat acordarea acestora, respectiv data inregistrarii actiunii si nu de la data achitarii taxei de prima inmatriculare, astfel cum a fost acordata de instanta de fond.
Cu privire la cheltuielile de judecata, s-a solicitat sa respinga cererea reclamantului, avand in vedere ca atat cererea introductiva cat si recursul sunt identice cu inca alte sute de cauze, iar probatiunea privind caracterul de bun comunitar al autovehiculului pentru care s-a achitat taxa de prima inmatriculare s-a facut de catre instanta de fond, dupa cum nerespectarea dispozitiilor procedurale privind reprezentarea de catre reprezentantul juridic al reclamantului a antrenat prelungirea demersului juridic si cheltuieli materiale pentru toate partile implicate in solutionarea dosarului.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că prin actiunea introductivă și prin concluziile formulate în cadrul primului ciclu procesual al cauzei de față a detaliat argumentarea faptului că răspunsul dat de organele fiscale cererii plătitorului de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, plătită nelegal, constituie un act administrativ fiscal în întelesul art 41 din pr.fisc.
În privința criticii că sentința trebuia dată în considerarea reglementărilor OUG nr. 50/2008, s-a arătat că n cursul anului 2001 Comisia Europeană a atras atenția României asupra faptului că taxa instituită de dispozițiile art. 214 ind, 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (Încheiat la, la 25 martie 1957), întrucât prin ea se percepe la reînmatricularea - pentru prima dată în România - a autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, o taxă care nu se percepe și în cazul reînmatriculării în România a autovehiculelor înmatriculate înainte de achizitie în această tară.
În concret, art.90 ( fostul articol 95 ), paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare."
De la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit dispozițiilor art. 148 alineatul (2) din Constituția României" ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fată de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Urmare a încălcării de către Statul Român a dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Comisia Europeană, în exercitarea prerogativelor pe care le are potrivit art. 226 din același tratat, a declanșat împotriva României procedura nfringementului, în primele sale două etape.
Art. 226 din Tratat prevede că " n cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligatiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observatile.
În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie".
În situatia creată, Guvernul României a adoptat nr.OUG 50/2008, cu intrare în vigoare la 1 iulie 2008, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Codul fiscal. La această ordonantă i-au fost aduse mai multe modificării însă, Comisia Europeană a criticat cu fermitate si aceste reglementări ulterioare.
S-a mai invederat că taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 este la fel de discriminatorie ca si cea pe care o inlocuieste, tocmai pentru că perceperea taxei pe poluare este legată de prima înmatriculare a autovehiculului în România.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 lit. a din OUG nr. 50/2008 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România ".
Mai mult decât atât "taxa de poluare" contravine dispozițiilor art. 25, 28 si 90 paragraful 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Pentru a argumenta această susținere, s-a arătat că, în "expunerea de motive" la OUG nr. 50/2008, secțiunea a 2-a pct. 1. "Descrierea situației actuale" se menționează în mod expres: "În această situație, dacă nu s-ar fi intreprins măsuri corespunzătoare prin introducerea unei taxe ecologice, consecințele directe și imediate ar fi fost: - facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand.etc."
n secțiunea a 3-a pct. 2 "Impactul asupra mediului de afaceri" se menționează expres: "Existența acestei taxe și consecințele aplicării ei conduc la intinerirea parcului auto și stimulează producția autohtonă de autoturisme:
Apoi, în preambulul (identic, de altfel,) al nr.OUG 208/2008 și al nr.OUG 218/2008 se menționează în mod limpede motivele instituirii taxei pe poluare la nivelele determinate potrivit acestor reglementări: "Având in vedere: - concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice in luna octombrie 2008, care relevă o scădere importantă a auto si a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională, - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigură păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar un loc de muncă in industria constructoare sunt patru locuri de muncă in industria furnizoare, ținând cont. "
, cele două scopuri majore urmărite prin instituirea taxei pe poluare au fost, pe de o parte, stoparea intrării în Romania a unui număr foarte M de autovehicule second hand provenind din țările membre ale Uniunii Europene și pe de altă parte stimularea productiei autohtone de automobile.
Numai că acestea, amândouă, contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a Comunității Europene.
Astfel, art. 25 ( fostul 12) din Tratatul de instituire a Comunității europene se prevede în mod expres: "Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdictie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal."
Este adevărat că după intrarea în Uniunea Europeană, România a desființat taxele vamale la importul de autovehicule din țările membre ale Uniunii, dar a avut grijă să instituie, în locul acestora, o taxă cu efect echivalent respectiv taxa pe poluare.
Apoi, art. 28 (fostul articol 30) din Tratat prevede că:"Între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu caracter echivalent" - or, taxa de poluare este, în mod declarat, tocmai o măsură de restricționare a importurilor de autovehicule second band provenind din statele membre ale Uniunii Euro.
După aceea, art. 90 paragraful 2 din Tratat prevede că: " De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de productie" - ar, taxa pe poluare este o taxă internă menită tocmai să protejeze roducția p. internă de automobile.
Aceste considerente au determinat Comisia Europeană să transmită României la sfârșitul lunii iunie 2009, o nouă "scrisoarea de somare" prin care solicită țării noastre să modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme, declanșând, pentru a doua procedura infringementului împotriva României, pentru taxele percepute la înmatricularea autovehiculelor în Romania, de data aceasta pentru taxa pe poluare.
În concluzie, având în vedere faptul că taxa de poluare este percepută de către Statul Român cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 25, art. 28 si art. 90 paragraful 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene intimata consideră că, pretenția recurentelor de a se aprecia soluția pronunțată în cauză în funcție de dispozițiile OUG nr. 50/2008 i criticile aduse sentinței Tribunalului Maramureș sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată s-a învederat și instanței de recurs dispozițiile art. 124 din Codul d e procedură fiscală: "
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de pIătitori".
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 120 alin. [7] din Codul d e procedură fiscală "ivelul majorării de întârziere este de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale".
După aceea, art. 70 alin. [1] din Codul d e procedură fiscală dispune: "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Cheluielile de judecată acordate de instanță sunt justificate:
Astfel, art. 274 alin. (1) pr.civ. prevede: " Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. "
În cazul de față, refuzul organelor fiscale de a restitui, la cererea plătitorului, taxa achitată nelegal a declanșat litigiul, a determinat promovarea acțiunii precum și desfășurarea procesului.
În aceasta constă culpa procesuală a pârâtelor recurente.
Trebuie avut în vedere și faptul că pricina a urmat două cicluri procesuale, din motive neimputabile reclamatului sau avocatului acestuia, iar onorariul avocațial și cheltuielile de deplasare la instanța de recurs au fost solicitate (și acordate de instanța de fond) ca și cum ar fi existat doar un singur ciclu procesual.
Prin urmare critica adusă sentintei din acest punct de vedere nu este întemeiată.
În ce privește solicitarea recurentelor de a se analiza cauza sub aspectele politicii europene în privința mediului și a transportului durabil, a Protocolului de la și a Rezoluției Parlamantului European din 11 martie 2008, intimata consideră că trimiterea la aceste acte nu este pertinentă cauzei, în speță fiind vorba despre "taxa specială pentru autoturisme și autovehicule " care nu are nimic de-a face cu poluarea după cum nici OUG nr. 50/2008 nu are nimic de-a face cu poluarea așa cum și-a exprimat punctul de vedere prin observațiile referitoare la acest act normativ de la pct.
În concluzie, niciuna dintre criticile formulate la adresa sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș nu este întemeiată.
Examinând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 pct. 6 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca având obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă, urmare a solicitărilor instanței de recurs exprimate cu prilejul soluționării altor dosare similare relevă faptul că ulterior, reclamanta a încheiat personal contractul de asistență juridică cu mandatarul său, excluzând participarea M; de asemenea, urmare a acelorași demersuri ale instanței de recurs, reclamanta a depus înscrisuri care atestă că anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE.
In mod judicios a reținut instanța de fond faptul că este nefondată susținerea pârâtei potrivit căreia soluționarea prezentului litigiu nu este de competența instanțelor judecătorești întrucât demersul judiciar al reclamantei vizează constatarea nulității unui act administrativ fiscal al pârâtei încheiat urmare a cererii de restituire a unei taxe achitate de către contribuabili, taxă apreciată ca fiind nelegală.
Cât privește fondul litigiului dintre părți, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei municipiului B- suma totală de 6061 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/30.07.2007.
Prin cererea înregistrată ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal.
Împotriva mențiunilor din adresa emisă de pârâtă, reclamantul a formulat contestație care a fost soluționată în aceeași manieră. Soluționarea contestației formulate de către reclamant este nelegală, nefiind circumscrisă nici unei reguli procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală sau de Legea contenciosului administrativ, pârâta depășindu-și competența, situație în care actul administrativ emis de pârâtă prin adresa nr. 23600/10.07.2008 este nelegal și urmează a fi anulat.
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data solicitării ( 10.11.2008 ) și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Acesta este de altfel și motivul pentru care recursul recurentei a fost admis, instanța pronunțându-se plus petita.
Astfel, deși reclamanta a solicitat obligarea la plata dobânzii de la data de 10.11.2008, instanța a acordat daunele interese moratorii de la data achitării taxei respectiv 30.07.2007.
În acest fel a fost încălcat principiul disponibilității, tribunalul acordând reclamantei mai mult decât a cerut.
În privința incidentei OG 9/2000, Curtea apreciază că invocarea acesteia ca temei al daunelor interese este întemeiată, lecturarea art. 124 Cod proced. fiscală evidențiind faptul că speța dedusă judecății nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de acest articol al actului normativ.
Având în vedere soluția de admitere a recursului, Curtea nu a putut face aplicarea art. 274 Cod proced. civilă în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M împotriva sentinței civile nr. 3312 din 12.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M să achite dobânda legală, prevăzută de art. 3 alin.3 din OG9/2000 începând cu data de 10.11.2008 și până la restituirea efectivă. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER
-
red.MH/MB
25.02.2010/
jud.fond:
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei, Floarea
