Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 464/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 464
Ședința publică din 24 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 2668 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C-N - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 22 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare din partea pârâtei intimate Primăria municipiului C-N, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului, în principal pe cale de excepție, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
La aceeași dată 22 decembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o întâmpinare și din partea pârâtului intimat Consiliul Local al municipiului C-N, prin intermediul căreia solicită de asemenea respingerea recursului, în principal pe cale de excepție, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2668 din 9 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei municipiului C N și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului C
S-a admis excepția lipsei de obiect.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului C N, Direcția de Taxe și Impozite Locale și Consiliul Local al municipiului C
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului C N și Consiliul Local al municipiului C N, solicitând anularea deciziei de impunere - menționată la poziția 3 în actul intitulat înștiințare de plată, cuprinzând suma de 1563, 31 lei și obligarea intimatei la stabilirea și calcularea impozitului corect, la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că deși s-a calculat impozitul de la data emiterii dispoziției de restituire 2498/2204 nici până în prezent nu este pusă în posesie.
Primăria municipiului CNa depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, ca urmare a excepției lipsei capacității procesuale de folosință, arătând că nu are calitate procesuală pasivă și pe excepția lipsei de obiect a petitului 2 și caracterul nefondat al solicitării de daune cominatorii pentru că termenul de soluționare a cererii în domeniul fiscal este de 45 de zile.
Consiliul Local a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive conform art. 17 Cod procedură fiscală și excepția lipsei de obiect al petitului 2 și caracterul nefundat al cererii privind daunele cominatorii.
Asupra excepțiilor Tribunalul va reține următoarele:
Primăria municipiului CNe ste conform art. 77 din Legea 215/2001 o simplă structură funcțională, menită să asigure funcționarea eficientă a administrației publice locale și având în frunte pe primar.
Calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice executivă sau deliberativă, respectiv primarul sau consiliul local care sunt organe ale persoanei juridice Municipiul C
Referitor la Consiliul Local al municipiului C N, acesta conform organigramei stabilite de această autoritate deliberativă are în subordine și Serviciul de Taxe și Impozite, astfel ca va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Reclamantul a formulat cererea sa cu nr. 37532/491/23.02.2009 expediat la 26.02.2009 și având termen de soluționare conform art. 68 și 70 Cod procedură fiscală, la 02.04.2009 data limită de soluționare a cererii, termenul fiind de 45 de zile de la înregistrare.
Așa fiind, capătul 2 de cerere este lipsit de obiect, pentru că pârâta Consiliul Local al municipiului C N, era în termenul de soluționare a cererii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând, în principal, casarea hotărârii atacate și retrimiterea cauzei la aceeasi instanta în vederea rejudecarii iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentintei și retinand cauza spre judecare să se admită în întregime contestatia formulată de reclamantul-recurent.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că prin cererea adresata Primariei Municipiului C-N - Consiliului Local C - Directia de Taxe și Impozite, a solicitatat să i se indice ce reprezinta sumele mentionate în înstiintarea de plată cu titlu de impozite teren, modalitatea de calcul și perioada pentru care au fost calculate aceste debite fată de persoana subsemnatului.
Până la data de 16.04.2009, dată la care a înregistrat contestatia la Tribunalul Cluj, nu a primit nici un raspuns din partea intimatelor, motiv pentru care a fost obligat să înainteze contestatia si sa solicite si daune cominatorii pentru lipsa raspunsului.
Instanta de fond nu numai că nu a analizat în nici un mod contestatia reclamantului si nu s-a pronuntat asupra probelor solicitate de acesta prin Notele de Sedinta din data de 02.07.2009, dar nici nu si-a motivat hotarârea pentru a-i da posibilitatea să critice hotarârea prin motivele de recurs.
Obiectul principal al contestatiei sale se referea la anularea Deciziei de impunere pe care reclamantul nu o detine nici în prezent, a facut referire la numărul acesteia din cuprinsul înscrisului înstiintare de plată, asadar nici în prezent nu stiu ce reprezinta suma totală de 1563,31 lei și pentru ce perioada i-a fost calculat acest impozit.
Asa după cum reclamantul a dedus, impozitul stabilit se referea la suprafata de teren de 381 mp pe care a dobandit-o ca efect al Legii nr. 10/2001.
Instanta de fond cu privire la solicitarea sa de a anula Decizia de și stabilire a impozitului a facut doar trimitere la dispozitiile art. 205 și 218 din Codul d e Procedura Fiscală, încalcand astfel principiul disponibilitatii părtilor in proces, încalcand principiul dreptului la aparare al partilor, motiv de recurs prevazut in dispozitiile art. 304 pct. 5 proc. civilă.
Prin faptul că instanta de judecată nu si-a motivat solutia în nici un fel, a facut doar trimitere la aceste texte de lege mi-a produs o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea actului - hotarârea instantei de fond - cu consecinta trimiterii cauzei în vederea rejudecării și a administraii probatiunii pe care reclamantul a solicitat-o, precum si a exemplificarii argumentelor ce au format convingerea instantei pentru a pronunta o solutie în cauză.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Primăria municipiul C-N, s-a solicitat respingerea recursului formulat de recurent în principal pe cale de excepție iar în subsidiar ca neîntemeiat.
Conform art. 41 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată", iar "asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere". Ca atare, pentru a fi parte în procesul civil, pârâtul - ca de altfel și reclamantul - trebuie să îndeplinească, printre altele, și condiția existenței capacității procesuale, lipsa, acesteia conducând la respingerea acțiunii.
În asemenea condiții, raportat la prevederile art.35 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, potrivit cărora numai persoana juridică are capacitate procesuală, respectiv exercițiul drepturilor procedurale s-a apreciat că pârâta nu are capacitate procesuală de folosință, și, pe cale de consecință, nu poate sta în judecată, ca parte.
Cu privire la excepția lipsei de obiect al petitului referitor la plata de daune cominatorii și caracterul nefondat al solicitării de daune s-a arătat că cererea la care se face referire a fost soluționată în termen legal, răspunsul formulat în acest sens sub nr.37532/491/23.02.2009, fiind expediat la data de 26.02.2009.
S-a arătat că termenul de soluționare a cererii, raportat la prev.art.68 coroborat cu art.70 pr.civ. este de 45 zile de la înregistrare, cererea fiind astfel soluționată cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a mai arătat că cererea de daune cominatorii este nefondată și inadmisibilă raportat la prev.art.580/3 alin.5 pr.civ. care prevede că "pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii".
Pe fond, intimata a mai arătat că potrivit art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forță probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliare".
Raportat la aceste prevederi solicitarea reclamantului privind anularea deciziei de impunere, este nefondată.
S-a arătat că dobândirea dreptului de proprietate în baza legii nr.10/2001 are loc în momentul emiterii deciziei de restituire. Înscrierea dreptului nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar rolul de a asigura opozabilitatea dobândirii dreptului de proprietate în raport cu terții. În acest sens dispune și legea nr.7/1996, republicată, prin art.25.
Potrivit art.256 alin.1 fiscal "orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual,
Atâta vreme cât legiuitorul cu ocazia stabilirii criteriului impozabil, a avut în vedere dreptul de proprietate în ansamblul său, intimata apreciază că raportat la prev.art.13 pr.fiscală, nu pot fi stabilite excepții, derivând din existența/lipsa tuturor celor trei atribute ale acestuia - posesia, folosința și dispoziția.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Consiliul Local al municipiului C-N, s-a solicitat respingerea recursului, în principal pe cale de excepție, iar în subsidiar ca neîntemeiat.
În susținerea poziției procesuale aceasta a invocat aceleași motive arătate de intimata Primăria mun.C
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispoz. art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată Primăria Mun. C-N -DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE solicitând solicitând anularea deciziei de impunere - menționată la poziția 3 în actul intitulat înștiințare de plată, cuprinzând suma de 1563, 31 lei și obligarea intimatei la stabilirea și calcularea impozitului corect, la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi întârziere și la cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 3.07.2009, prin înscrisul intitulat, precizare a contestației, reclamantul și-a extins acțiunea și față de Consiliul Local
Potrivit art. 21 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu".
De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Din coroborarea celor două texte exprese mai sus citate și în lipsa unor prevederi legale în sens contrar, se poate conchide că unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele și, pe cale, de consecință, numai acestea sunt persoane juridice de drept public și au capacitatea juridică deplină și patrimoniu propriu.
Totodată potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 "în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", sensul strict al noțiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit prin dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Primăria este, pe de altă parte, prin prisma prevederilor art.77 din Legea nr. 215/2001, o simplă structură funcțională cu activitatea permanentă, alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, orașului sau municipiului și din aparatul propriu de specialitate al consiliului local, Nici vechea lege a administrației publice locale nr.61/1991, nici actuala reglementare nu au clarificat primăria ca și persoană juridică, deoarece pe de o parte, este definită drept o structură funcțională, deci internă a unității administrativ teritoriale, iar pe de altă parte, nu întrunește elementele constitutive ale unei persoane juridice respectiv nu are un buget propriu și un patrimoniu propriu.
În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că, potrivit organigramei stabilite de Consiliul Local, această autoritate deliberativă are în subordine și Serviciul de Taxe și Impozite în condițiile în care unitatea administrativ teritorială, în speță Municipiul are calitatea juridică de persoană de drept public, fiind reprezentată în instanță prin primar.
Cu alte cuvinte, Directia de Taxe și Impozite Locale se constituie ca un serviciu în structura Municipiului, reprezentat prin primar iar calitatea procesuală pasivă revine, în speță, acestuia.
Astfel, potrivit art. 17 Cod proced. fiscală, stabilirea și impunerea creanțelor fiscale datorate la bugetul local este de competența unității administrativ teritoriale. Acesta are calitatea de subiect de drept în cadrul raporturilor juridice de drept fiscal
Pe bună dreptate, reclamantul a fost indus în eroare, urmare a comunicării înștiințării de plată, cu privire la persoana de drept public împotriva căreia trebuie să se îndrepte prin contestarea în instanță a actelor administrative întrucât din antetul acesteia rezultă faptul că emitent este Primăria C-
Această împrejurare nu îi poate fi imputabilă reclamantului în condițiile în care chiar Primăria recunoaște faptul că nu are capacitate de folosință.
Pe de altă parte, reclamantul a atacat dispoziția de restituire nr. 2948/14.06.2004, emisă de primarul mun. C-N iar instanța, în temeiul rolului său activ, trebuia să pună în discuția părților o eventuală extindere a acțiunii reclamantului față de acesta.
Nu în ultimul rând, instanța de fond nu a verificat susținerile reclamantului cu privire la necomunicarea deciziei de impunere și nici nu a pus în discuția părților cererile în probațiune formulate de acesta prin notele de ședință înregistrate la dosar în 2.07.2009.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 rap. la art. 304 pct. 5 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 2668/09.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va casa și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecare, tribunalul va pune în discuția părților necesitatea unei eventuale precizări a cadrului procesual ( sub aspectul persoanelor care au calitate procesuala pasivă și care ar trebui împrocesuate ) soluționând eventualele excepții invocate și va proceda, la administrarea probatoriului necesar pentru o justă soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 2668/09.10.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - - - -
GREFIER
-
red.MH/MB
25.02.2010/
jud.fond:
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei, Floarea
