Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 466/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.466/R/CA-. Dosar nr.2505/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 16 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.204/CA din data de 25 februarie 2009, la cererea de completare dispozitiv, precum și a recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.648/CA din 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursurilor în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când părțile au lipsit, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2009.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 648/CA din 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și în consecință, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B să restituie reclamantului suma de 698 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - 4 nr. -/31 ianuarie 2008 și s-a anulat adresa nr. 1044/26 februarie 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și au fost respinse restul pretențiilor.
Prin Sentința civilă nr.204/CA din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar, s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr.648/CA/01.10.2008 a Tribunalului Brașov formulată de reclamantul .
Pentru a pronunța sentința nr.648/CA/01.10.2008, Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.214 ind.1 - art.214 ind.3 din Legea nr.571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
Instanța de fond a mai reținut că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, tribunalul a apreciat că față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamantul are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Instanța de fond nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008,pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare,astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Mai mult,reclamantul a promovat acțiunea la data de 07.04.2008,anterior intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 și în aceste condiții nu i se poate impune taxa de poluare cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens și a anulat adresa nr.1044/26.02.2008 ce reprezintă actul administrativ prin care s-a respins de către pârâtă contestația administrativă.
Cu privire la pretenția reclamantului la dobânda legală, tribunalul a respins-o, având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008, neputându-se reține în aceste condiții nici culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată.
Relativ la anularea actelor emise de P B, instanța de fond a reținut că acestea nu se circumscriu actelor administrative în definiția dată de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, astfel că a respins aceste pretenții.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța sentința nr. 204/CA din 25.02.2009, Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 648/CA/1 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B să-i restituie suma de 698 lei taxă de primă înmatriculare, respingând restul pretențiilor.
Instanța a reținut în considerente că încasarea taxei de primă înmatriculare a avut ca temei Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și în atare condiții nu se poate reține culpa procesuală a intimatei potrivit art. 174 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, instanța nu a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată de judecată ci le-a respins pentru considerentele mai sus expuse.
Împotriva Sentinței civile nr.648/CA/01.10.2008 a Tribunalului Brașov, a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a considerat adresa emisă de Administrația Finanțelor Publice B ca un refuz nejustificat. Prin acest răspuns formulat la cererea de restituire, s-au menționat textele de lege aplicabile, precizându-se că nu se poate proceda la restituirea sumelor pentru că nu există reglementare legală în acest sens.
Pe fond, recurenta a arătat că plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ, în vigoare la momentul plății, astfel că nu se poate dispune restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
Recurenta a susținut că și prin noul act normativ, nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, achitarea taxei are un caracter imperativ, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Recurenta a precizat că taxa de primă înmatriculare prevăzută de Codul fiscal, se aplică atât autovehiculelor noi, achiziționate din România, cât și celor achiziționate din celelalte state comunitare, fiind datorată cu ocazia primei înmatriculări în România.
Recurenta a mai arătat că taxa a fost achitată benevol, la recomandarea - serviciul de înmatriculări a autovehiculelor.
Recurenta a invocat că dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Actul normativ prin care s-a stabilit obligația achitării acestei taxe, are un caracter imperativ, iar nu permisiv.
Recurenta a mai susținut că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG50/2008, care prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlul de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Recurentul a solicitat prin recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.204/CA/2009, admiterea recursului, modificarea acestei sentințe, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539 lei, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale de la data încasării taxei nedatorate și până la data restituirii efective.
Recurentul a susținut că, în mod greșit nu a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, deoarece aceasta a refuzat restituirea taxei, astfel încât se poate reține culpa procesuală a acesteia, potrivit art.274 Cod procedură civilă.
Recurentul a mai arătat că a fost lipsit în mod nelegal de suma de 698 lei, motiv pentru care pârâtul datorează și dobânzi legale de la data plății și până la data restituirii efective.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.648/CA/01.10.2008 este nefondat, iar că recursul formulat împotriva Sentinței civile nr.204/CA/25.02.2009 este întemeiat.
În mod corect instanța de fond a dispus anularea adresei nr.1044/26.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice B, deoarece prin aceasta pârâta a comunicat refuzul de a restitui de bunăvoie taxa achitată în temeiul art.2141din Codul fiscal.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, percepute anterior.
Referitor la recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.204/CA/25.02.2009, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Prin această hotărâre judecătorească, s-a respins cererea de completare a sentinței civile nr.648/CA/01.10.2008, prin care s-a solicitat instanței de fond să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, în cuantum de 539 lei.
Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a respins această cerere, deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, privind culpa procesuală a pârâtei Administrația Finanțelor Publice
Pe cale de consecință, existând culpa procesuală a pârâtei, aceasta are obligația legală de achita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Referitor la solicitarea recurentului, cu privire la obligarea intimatei la plata dobânzii legale de la data încasării plății taxei nedatorate și până la data restituirii efective, Curtea constată că această cerere nu a făcut obiectul cererii de completare a sentinței civile nr.648/CA/01.10.2008, ori, potrivit art.316 coroborate cu art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în recurs nu se pot face alte cereri noi.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 140/AF/20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și va admite recursul declarat de recurentul, împotriva Sentinței civile nr.204/CA/25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
.//.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul ( cu domiciliul ales la avocat, în B,-, -.A,.5, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.204/CA/25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite cererea de completare a Sentinței civile nr.648/CA/1 octombrie 2008.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice B să plătească reclamantului suma de 539 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația FInanțelor Publice B ( cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.648/CA/1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
- - - - - -
Grefier,
Red.:-/22.06.2009
Dact.:-/3 ex./22.06.2009
Jud.fond:-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
Dosar nr.2505/62/R/CA-./2008
.:-22.06.2009
Către,
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
Vă trimitem alăturat, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare, un exemplar al Deciziei civile nr.466/R/CA-./16.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul cu numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul declarat de recurentul ( cu domiciliul ales la avocat, în B,-, -.A,.5, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.204/CA/25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
- - Grefier,
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
