Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 467/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 467/ DOSAR nr-
Ședința publică din 8 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mijoc președinte de secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B - DIRECȚIA FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 36/AF din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 1 iulie 2008, potrivit încheierii ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.146 și art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 8 iulie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.36/AF/25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B - DIRECȚIA FISCALĂ, s-a anulat dispoziția nr. 38/18.02.2008 și decizia de imputare nr.-/24.10.2007 emise de pârâtă privind obligarea reclamanților la plata impozitului pe teren și construcții pe perioada 15.03.2002 - 31.12.2007 și a majorărilor de întârziere aferente. De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1004,30 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanții au redobândit imobilul situat în B,- în proprietate prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 11989/16.10.1997, dreptul de proprietate fiind înscris în nr. 10985
Ulterior anulării contractelor de vânzare - cumpărare între Statul Român și foștii chiriași, aceștia din urmă, în baza nr.OUG 40/1999, au încheiat contract de închiriere pe o perioadă de 5 ani, respectiv 1.01.2003 - 1.01.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 34 din nr.OUG 40/1999 " Proprietarii ale căror locuințe sunt ocupate de chiriașii prevăzuți la art. 32 alin.1 care plătesc o chirie mai mică decât chiria calculată potrivit art. 26 - 30 sunt scutiți de impozitul pe clădire, teren și chirie pe toată durata contractului de închiriere respectiv."
Conform art. 85 lit. r din OG 7/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.493/2002 prevederile referitoare la scutirea de impozit pe chirie de la art. 34 din nr.OUG49/1999 se abrogă.
În consecință dispozițiile art. 34 din nr.OUG40/1999 referitoare la scutirea proprietarilor ale căror locuințe sunt ocupate de chiriașii prevăzuți la art. 32 alin.1, relativ la impozitul pe clădire și teren au rămas în vigoare (fiind abrogată doar dispoziția referitoare la scutirea impozitului pe chirie).
Instanța de fond a apreciat că nr.OUG 40/1999 este un act normativ, cu condiții speciale care se aplică cu prioritate față de dispozițiile codului fiscal, care are caracterul unor norme generale.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, și în consecință a dispus anularea deciziei de imputare nr. -/24 octombrie 2007 și a deciziei nr. 38/18.02.2008 de soluționare a contestației împotriva obligațiilor de plată a impozitului pe clădire și teren.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1004,30 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Fiscală B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nr.OUG40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe reprezintă un act normativ, cu condiții speciale, care se aplică cu prioritate față de dispozițiile Codului fiscal, care are caracterul unor norme generale. Astfel cum rezultă din dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, actualizată, "în materie fscală dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal". Deci, în materie fiscală, dispozițiile Codului fiscal (care include și regimul scutirilor de la plata impozitelor și taxelor) sunt de strictă interpretare și aplicare.
Stabilirea impozitului pe clădire și terenul aferent imobilului situat în B,-, a fost determinată ca urmare a depunerii de către reclamanți a declarației de impunere înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr. -/24.10.2007, a declarației speciale de impunere înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr.-/24.10.2007, și a înscrisurilor anexate (copia sentinței civile nr.11989/19.10.1997 și copia certificatului de moștenitor nr.15/15.03.2004).
Reclamanții au redobândit imobilul situat în B-, cu privire la care a fost emisă decizia de impunere atacată, prin sentința civilă nr.11989/16.10.1997, dreptul lor fiind înscris în CF nr.10985.
Astfel, având în vedere data la care reclamanții au redobândit dreptul de proprietate asupra clădirii, respectiv 16.10.1997, compartimentul de specialitate al Direcției Fiscale Bap rocedat potrivit art.91 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat, cu modificările ulterioare, la stabilirea cu 5 ani anteriori declarării, a impozitului pe clădire / teren ținând seama de legislația aplicabilă în materie.
Recurenta a invocat, în susținerea legitimității impozitului pe clădire și teren stabilit în sarcina intimaților, prevederile Legii nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale, respectiv art.4, art.13, art.46, art.50, precum și art.54 alin.1 din nr.OG36/2002 și art.66 alin.1, art.70 și art.212 din nr.HG44/2004.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.36/AF/25 aprilie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimații sunt scutiți de plata impozitului pe clădire și teren, în temeiul art.34 din nr.OUG40/1999. Aceste prevederi au caracter special în raport cu normele instituite de Codul fiscal și potrivit principiului "specialia generalibus derogant" (normele speciale derogă de la norma generală) se aplică cu prioritate.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor art.1 alin.3 din Codul fiscal nu poate să ducă la o altă aplicare și interpretare în materia impozitului pe clădire și teren, deoarece aceste prevederi se aplică în situația actelor normative în materie fiscală. Or OUG nr.40/1999 este un act normativ cu caracter special emis în materia retrocedării imobilelor foștilor proprietari și a protecției civile a chiriașilor care ocupă aceste imobile.
Pe de altă parte, această scutire prevăzută de art.34 din UG. nr.40/1999 operează "ope legis".
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 36/AF din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Fiscală B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței civile nr. 36/AF/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2008.
Președinte Judecător Judecător
pentru - - - - - pentru - -
aflată în concediu, semnează aflată în concediu, semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Grefier
Red. CEC/11.07.2008
Dact.LD/23.07.2008/3 ex.
Jud.fond. C
Președinte:Georgeta Bejinaru MijocJudecători:Georgeta Bejinaru Mijoc, Silviu Gabriel Barbu
