Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 467/CA/2009
Ședința public de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
Judector - -
Judector - -
Grefier
Pe rol se afl soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 519/CA/02 10 2008 pronunțat de Tribunalul Sibiu -Secția Comercial și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal fcut în cauz se prezint avocat pentru reclamanta recurent SRL, lips fiind restul prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei, dup care avocata reclamantei recurente învedereaz instanței c nu au fost comunicate cu intimatele înscrisurile depuse la termenul anterior, motiv pentru care solicit acordarea unui nou termen de judecat.
Instanța constat c înscrisurile au fost comunicate cu intimatele și las cauza la a doua strigare faț de lipsa pârâtei recurente și a pârâtei intimate.
Dup reluarea cauzei, instanța respinge cererea de inițiere a procedurii obținerii unei hotrâri preliminare pronunțat de și nemaifiind alte cereri de formulat, acord cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocata reclamantei recurente solicit admiterea recursului așa cum a fost formulat. Susține c greșit instanța de fond a reținut incidența art.128 alin.4 lit.d Cod fiscal, întrucât lipsa din gestiune a mrfurilor a fost soluționat prin obligarea inculpatului la plata despgubirilor ctre societate prin sentinț penal. În acest context devin incidente prevederile art.137 alin.3 lit.b Cod fiscal, reclamanta recurent nedatorând TVA aferent despgubirii stabilit prin sentința penal. Solicit cheltuieli de judecat reprezentând taxa de timbru.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de faț:
Din actele și lucrrile dosarului, constat urmtoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la ribunalul Sibiu sub nr- reclamanta SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGFP Sibiu și, anularea deciziei nr. 12/28.03.2006, a raportului de inspecție fiscal nr. 1536/27.02.2007, a deciziei de impunere nr. 319/27.02.2007, a deciziei privind remodificarea bazei de impunere nr. 320/27.02.2007, toate emise de pârâta DGFP Sibiu, precum și anularea titlurilor executorii emise de pârâta în dosarul fiscal nr. 6857/2007.
În motivarea acțiunii reclamanta arat c DGFP Sibiu, în urma constatrilor din raportul de inspecție fiscal a stabilit prin decizia de impunere nr. 319/27.02.2007 obligații fiscale dup cum urmeaz: 993 lei impozit pe profit; 602 lei majorri de întârziere aferente impozitului pe profit; 1095 lei impozit pe venituri; 730 lei majorri de întârziere aferente impozitului pe venitul; 11655 lei TVA trimestrial; 5407 lei majorri de întârziere aferente TVA.
Obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite apreciindu-se un pretins venit al societții tras din obligația condamnatului de a restitui suma de 73.001,5 lei care a fost încasat îns de societate.
Aceste obligații fiscale au fost menținute prin decizia nr. 320/27.02.2007 privind remodificarea bazei de impunere, precum și prin decizia nr. 12/2007, prin care a fost soluționat contestația împotriva actelor administrativ-fiscale.
La data de 9.03.2007, a emis titluri executorii, în aplicarea deciziei nr. 319/27.02.2007.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercial și de Contencios Administrativ, prin sentința civil nr. 519/CA/2.10.2008 a admis în parte acțiunea formulat de reclamanta SRL și a anulat în parte raportul de inspecție fiscal nr. 1536/27.02.2007, Decizia nr. 320/27.02.2007 și Decizia nr. 12/28.03.2007 pentru suma de 1095 lei impozit pe venit microintreprinderi și accesorii aferente acestei sume și le menține pentru sumele de 993 lei impozit pe profit; 11.655 lei tax pe valoarea adugat și accesoriile acestor sume:
A obligat pârâtele la plata sumei de 90 lei, cheltuieli de judecat ctre reclamant.
Prin încheierea dat în Camera de Consiliu din 17 2008, s-a admis cererea formulat de pârâta DGFP Sibiu și s-a îndreptat eroarea material din sentința civil nr. 519/CA/02.10.2008 în sensul c s-a dispus anularea în parte a raportului de inspecție fiscal nr. 1536/27.02.2007; Decizia de impunere nr. 319/27.02.2007, Decizia nr. 320/27.02.2007, Decizia nr. 20/23.05.2007 și Decizia nr. 12/28.03.2007 pentru suma de 920 lei - impozit pe veniturile microintreprinderilor, în loc de 1095 lei și de menținere pentru sumele de 993 lei impozit pe profit, 11.655 lei tax pe valoarea adugat, 175 lei pe veniturile microintreprinderilor și accesoriile acestor sume.
Pentru a pronunța astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Din analiza cererilor reclamantei, instanța a constatat c acestea sunt întemeiate în ceea ce privește suma de 920 - impozit pe venitul microintreprinderi și accesoriile acestei sume, actele atacate, urmând a fi anulate pentru aceste sume și menținute pentru restul obligațiilor fiscale, pentru motivele ce le vom prezenta mai jos:
În ceea ce privește, impozitul pe venitul microintreprinderilor, s-a constatat c autoritatea fiscal a fcut o greșit aplicare a dispozițiilor art. 5, din Ordonanța Guvernului nr. 24/2001 privind impozitarea microintreprinderilor. Societatea era îndreptțit s depun declarație rectificat pentru corectarea erorilor contabile aferente perioadelor anterioare cu baza perioadei curente, așa cu prevd și dispozițiile nr. 306/2002 și 1752/2005.
Așa cum s-a reținut și în raportul de expertiz ( fila 165 dosar), suma corect din declarația rectificat era de 920 în loc de 1095, rezultat prin aplicarea cotei de 1,5% la întreaga sum, inclusiv TVA. Așa fiind, obligația fiscal privind plata impozitului pe veniturile microintreprinderilor va fi anulat pentru suma de 920 lei și menținut pentru suma de 175 lei și accesoriile acestei sume.
Referitor la celelalte obligații financiare,instanța constat c acestea au fost corect stabilite prin decizia de impunere.
Prin ajustarea veniturilor cu suma de 61.346 lei precum și TVA aferent sumei de 11.656 lei și omisiunea de a înregistra obligația inculpatului de a deconta contravaloarea mrfurilor vândute și încasate de la clienți, reclamanta a înclcat dispozițiile art. 19 alin 1 din Codul Fiscal, obligația fiscal suplimentar fiind corect stabilit.
De asemenea, neînregistrarea concomitent cu anularea facturilor emise de inculpat, cu obligația acestuia de a achita contravaloarea mrfii vândute, contravine dispozițiilor art. 137 din Codul d e Procedur Fiscal, în forma de la data nașterii raportului de drept fiscal, care prevd c nu se exclud din baza de impozitare orice sum care reprezint, în fapt, contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Având în vedere și dispozițiile art. 128, alin.4, lit. d din Codul Fiscal, potrivit cu care, sunt asimilate livrrilor de bunuri efectuate cu plat, bunurile constatate lips în gestiune; obligația suplimentar de plat a TVA a fost corect stabilit de autoritatea fiscal. Este și soluția exprimat în raportul de expertiz ( fila 166 dosar).
Nu poate fi reținut susținerea reclamantei, potrivit cu care, în speț, își fac aplicare dispozițiile art. 21, alin. 2, lit. a din cod și ale art. 32, indice 1 din normele de aplicare ale Codului Fiscal.
Închiderea procedurii falimentului, în condițiile art. 131 și urmtoarele din Legea nr. 85/2006 presupune radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Starea de insolvabilitate a inculpatului este relativ iar, dificultțile financiare" nu pot fi asimilate cu starea de insolvenț a unei societți comerciale, constatat prin hotrâre judectoreasc definitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta SRL și pârâta DGFP Sibiu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanta arat c instanța de fond a reținut greșit incidența art. 128 alin. 4 lit. a din Codul fiscal, întrucât lipsa din gestiune a mrfurilor a fost soluționat prin obligarea inculpatului la plata despgubirilor ctre societate prin sentinț penal.
Se mai critic împrejurarea c instanța de fond nu a acordat protecție drepturilor conferite particularilor, art. 21 alin. 2 lit. n pct. 1 și 4 din Codul fiscal se refer exclusiv la debitorul persoan juridic și nu la debitorul persoan fizic.
Solicit în acest sens admiterea acțiunii așa cum a fost precizat.
Pârâta DGFP Sibiu a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii și c în mod greșit au fost anulate în parte deciziile atacate.
Reclamanta a timbrat recursul cu suma de 19,50 lei tax de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinarea depus de pârâta DGFP Sibiu s-a solicitat respingerea recursului reclamantei și menținerea deciziei atacate.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Cu privire la critica formulat de ctre reclamant în sensul înlturrii TVA-ului ca urmare a obligrii inculpatului la plata unor despgubiri rezultate dintr-o sentinț penal, este nefondat.
Într-adevr inculpatul a fost condamnat prin sentința penal nr. 1157/6.10.2004 pentru svârșirea infracțiunilor de delapidare, fals în înscrisuri private și uz de fals, la o pedeaps de 2 ani închisoare și a fost obligat s plteasc reclamantei suma de 730.014.960 ROL cu titlul de despgubiri civile. Or, raportul juridic dintre inculpat și reclamant nu o exonereaz de plata obligațiilor fiscale, în baza art. 128 alin.4 lit. d din Codul fiscal.
Cu privire la neaplicarea dreptului comunitar, este nerelevant susținerea, atâta timp cât obligațiile fiscale sunt certe, dovedite cu actele emise în cauz și expertiza contabil efectuat în cauz.
Cât privește critica formulat de pârâta DGFP Sibiu privind anularea parțial a deciziilor atacate, respectiv pentru suma de 920 lei impozit pe microintreprinderi și accesorii aferente acestei sume, este nefondat pentru urmtoarele:
Potrivit art. 128 alin. 4 lit. d din Codul fiscal, sunt asimilate livrrilor de bunuri efectuate cu plat, bunurile constatate lips din gestiuni, ca urmare societatea datoreaz TVA aferent mrfii lips ca urmare a fraudei inculpatului, urmând ca recuperarea acestora s se fac odat cu încasarea prejudiciului de la inculpat. Ori, din probele dosarului rezult c societatea este în imposibilitate de a-și recupera prejudiciul, debitorul inculpat fiind insolvabil.
Faț de considerentele reținute mai sus, recursurile reclamantei și pârâtei DGFP Sibiu sunt nefondate, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil s fie respinse.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr. 519/02.10.2008 pronunțat de Tribunalul Sibiu.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 14 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ștefan Făt - - | Judector, - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții | Judector, - - - semn. conf. art. 261. Vicepreședintele Curții |
Grefier, - semn. conf. art. 261. Prim Grefier |
Red.
Dact. / 2 ex./27.07.2009
Jud. fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
