Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.469/R/CA-. Dosar nr.8086/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de: - 19 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.382/CA din data de 3 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 9 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2009, dată când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 iunie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr.382/CA/03.04.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a dispus admiterea în parte a acțiunii promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, astfel cum a fost precizată. A anulat decizia nr.369/31.10.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și a obligat această pârâtă să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 535/28.07.2008 și a raportului de inspecție fiscală. A respins petitele subsidiare privind anularea deciziei de impunere nr.535/28.07.2008, a procesului verbal și a raportului de inspecție fiscală. A obligat pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B să plătească reclamantei suma de 4.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea introductivă, reclamanta - SRL a solicitat, în principal, anularea deciziei nr.369/31.10.2008 și să oblige pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B la emiterea unei noi decizii de soluționare pe fond a contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr.535/28.07.2008 a ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a mun.B și a raportului de inspecție fiscală din 28.07.2008, iar în subsidiar, soluționarea pe fond a litigiului, respectiv anularea deciziei nr.369/28.07.2008 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și desființarea parțială a deciziei de impunere nr.535/28.07.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de Inspecția fiscală a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B, a Procesului-verbal și Raportului de inspecție fiscală din 28.07.2008.
Prima instanță a reținut următoarele motive pe care a fost întemeiată acțiunea:
- ăsura suspendării procedurii administrative a soluționării contestației formulate de societate este nelegală și netemeinică deoarece u sunt incidente dispozițiile art.214 Cod procedură fiscală avute în vedere de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, întrucât nu organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele de cercetare penală cu privire la existența unei infracțiuni săvârșite de persoana controlată, ci, organele de cercetare penală au fost cele care au sesizat organele fiscale pentru întocmirea unui control subscrisei, ca urmare a posibilei săvârșiri a unei infracțiuni de către un cocontractant al reclamantei.
- un alt argument al greșitei suspendări a procedurii de soluționare a contestației a avut legătură cu calitatea persoanei cercetate penal care era unul dintre cocontractanții societății reclamantei, invocându-se în acest context, caracterul personal al răspunderii penale; s-a invocat și faptul că art.214 mai sus menționat prevede că suspendarea este o facultate, nu o obligație, trebuind apreciat de la caz la caz;
- relativ la cererea subsidiară, s-a susținut că rin p. decizia de impunere atacată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 47.543 RON, reprezentând diferență TVA în perioada 01.01.2003 - 31.12.2007, precum și 59.243 RON, reprezentând majorări de întârziere, aferentă facturilor fiscale seria - - nr. -/03.08.2004 în valoare de 1.329.566.400 lei, cu TVA aferentă de 252.617.616 ROL, emisă în baza Contractului 10/02.08.2004 și seria - - nr. -/03.08.2004 în valoare de 861.344.538 ROL, cu TVA aferentă în sumă de 163.655.462 ROL, emisă în baza Contractului 12/07.08.2004 de CONSULT, facturilor fiscale de închiriere emise de și CORAL, facturilor fiscale emise de pentru masă servită și pentru taxă cazare, facturilor fiscale emise de, DISTRIGAZ, pentru plata utilităților spațiului închiriat de societate;
- s-a arătat că societatea nu datorează aceste sume întrucât serviciile facturate de CONSULT în baza contractelor nr.10 și 12 din 2004 au fost efectiv prestate, politica de promovare este atributul exclusiv al fiecărei societăți, rezultatele acțiunilor publicitare se văd în timp și nu pot fi comensurate direct cu cheltuielile publicitare efectuate, iar organul fiscal nu are competența de a controla politicile comerciale, acesta fiind atributul exclusiv al conducerii societății;
- cu privire la stabilirea TVA, societatea reclamantă a arătat ca înlăturarea de la cheltuielile deductibile (inclusiv a TVA dedus) este subiectivă și fără justificare legală, iar organul fiscal poate controla numai aspecte privind legalitatea și nu oportunitatea efectuării unor investiții;
- referitor la suma de 22.787 RON, stabilită prin decizia de impunere, cu titlu de impozit pe profit, s-a arătat că diferențele au fost stabilite de organul fiscal ca urmare a înlăturării de la cheltuielile deductibile a facturilor arătate anterior, baza de impunere fiind modificată în mod nelegal, astfel că, în condițiile în care toate aceste cheltuieli sunt deductibile, nu se putea calcula impozit suplimentar pe profit;
Din conținutul apărărilor invocate pe calea întâmpinării de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, s-a reținut poziția acesteia exprimată, pe de o parte relativ la suspendarea soluționării contestației, și anume că în cauză au fost incidente dispozițiile art.214 al.1 lit.a Cod procedură fiscală, ca urmare a strânsei legături între stabilirea obligațiilor bugetare și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de co-contractanți, iar pe de altă parte, relativ la fondul cauzei, și anume obligația instanței, în cazul admiterii acțiunii, de a trimite cauza spre judecare organului fiscal.
Considerentele care au condus instanța de fond la modul de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, au fost următoarele:
- ca urmare a adresei nr. -/03.12.2007 emisă de IPJ B în vederea soluționării dosarului penal nr. 305/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B a efectuat o verificare fiscală la societatea reclamantă, control în urma căruia pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a întocmit raportul de inspecție fiscală din 28.07.2008 prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată suplimentară a sumei de 22.787 lei cu titlu de impozit pe profit, a sumei de 21.847 lei cu titlu de dobânzi și penalități calculate la impozitul pe profit, a sumei de 47.543 lei cu titlu de TVA și a sumei de 59.243 lei cu titlu de dobânzi și penalități calculate la TVA, sens în care a fost emisă și decizia de impunere nr. 535/28.07.2008;
- s-a reținut că în cuprinsul acestui act de control, organul fiscal nu face mențiuni referitoare la existenta unor indicii de săvârșire a unei infracțiuni;
- împotriva acestor acte administrative, societatea reclamantă a formulat contestație la data de 26.09.2008, înregistrată la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B sub nr. 35785/2008, iar prin decizia nr.357/31.10.2008, această instituție a dispus suspendarea soluționării contestației astfel formulate până la soluționarea dosarului penal nr. 305/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV;
- din conținutul adresei nr. 305/P/04.03.2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, s-a reținut că în acest dosar penal sunt cercetate mai multe persoane fizice, pentru infracțiunile prevăzute de art.43 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 Cod penal și art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, dar că nu este cercetat penal administratorul societății reclamante, ci sunt verificate o serie de operațiuni comerciale derulate cu cocontractanții acesteia;
- raportat la dispozițiile art.214 al.1 lit.a Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut, pe de o parte, că măsura suspendării poate fi luată numai dacă, referitor la activitatea de control, există indiciile săvârșirii unei infracțiuni care ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției din cadrul procedurii administrative, iar pe de alta parte, că această măsură a suspendării are caracter facultativ;
- suspendarea a fost apreciată și netemeinică, urmare a faptului că din relațiile comunicate de organele de cercetare penală nu rezultă că actele contabile care au făcut obiectul verificării constituie obiectul material al vreunei infracțiuni;
- instanța de fond a apreciat că soluția organului fiscal de a dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației până la soluționarea unui dosar penal în care sunt cercetate penal alte persoane, nu este corectă, întrucât din relațiile comunicate de organele de cercetare penală nu rezultă legătura, iar raportul de inspecție fiscală nu reprezintă un act de sesizare a organelor de cercetare penală pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci constituie punctul de vedere al organelor specializate ale statului în materie fiscală referitor la o serie de operațiuni comerciale desfășurate de societatea reclamantă cu alte societăți comerciale, punct de vedere care, până la momentul soluționării cauzei nu a fost valorificat din punct de vedere penal față de reprezentanții societății reclamante; punct de vedere al organului fiscal nu are caracter definitiv, întrucât societatea reclamantă nu a beneficiat de căile de atac prevăzute de lege și de accesul liber la instanța de contencios administrativ pentru verificarea legalității și temeiniciei lui;
- instanța de fond a mai apreciat că nu există interdependență între dosarul penal și procedura administrativă de soluționare a contestației promovate de către reclamantă și că, și în situația unei asemenea relaționări nu se impunea suspendarea soluționării contestației;
- măsura suspendării este de natură să producă prejudicii semnificative societății reclamante, prin crearea unei stări de incertitudine referitoare la o sumă importantă stabilită ca debit în sarcina sa față de bugetul de stat;
- chiar și în situația în care vreunul dintre înscrisurile care au stat la baza efectuării acestui control ar fi declarat fals ca urmare a procesului penal arătat anterior, dispozițiile codului d e procedura civila în materia revizuirii permit reevaluarea unei eventuale hotărâri judecătorești pronunțate pe baza acestora;
- măsura de suspendare a soluționării contestației nu a fost considerată drept oportună nici prin prisma momentului începerii cercetării penale.
Ca urmare, soluția adoptată de prima instanță a fost în sensul anularii deciziei emise de pârâtă și obligarea acesteia la soluționarea contestației, cu consecința respingerii celorlalte petite subsidiare.
Față de dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, care a criticat-o sub aspectul temeiniciei și al legalității, arătându-se că instanța de fond a interpretat greșit cadrul legal aplicabil soluționării cauzei raportat la ansamblul probatoriu administrat, respectiv a apreciat greșit că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.214 al.1 lit.a din nr.OG92/2003.
S-a mai arătat în susținerea căii de atac că instanța de fond nu a realizat o analiză a tuturor elementelor pe care organul jurisdicțional-administrativ le-a avut în vedere prin prisma caracterului lor interdependent cu cele ale dosarului penal, deși avea obligația coroborării acestora.
În opinia recurentei, interdependența dintre soluționarea dosarului penal și soluționarea contestației administrative a constat în faptul că organele de inspecție fiscală au stabilit că societatea a dedus nejustificat -ul aferent facturilor fiscale avute în vedere la soluționarea dosarului penal, emise în baza contractului nr.12/07.08.2004, contribuabilul nefăcând dovada că serviciile sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile rezultate din activitatea economică a societății, încălcând astfel prevederile art.145 al.3 lit.a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Totodată, s-a susținut că societatea reclamantă a majorat cheltuielile exercițiului din anul 2005 încălcând prevederile art.2 al.1 din Legea nr.82/1991 și punctul 2.5 Anexa 1, cap II, secțiunea 2 - Principii contabile din nr.306/2002 pentru aprobarea contabile simplificate armonizate cu directive europene.
Ca urmare, s-a susținut că prioritatea de soluționare o au organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al constatărilor efectuate ce atrag plata către bugetul statului a obligațiilor stabilite prin decizia de impunere contestată.
S-a făcut referire și la faptul că acest control ale căror constatări au fost contestate, s-a efectuat la solicitarea expresa a B - Serviciul de Investigare a Fraudelor și, în acest context, la dispozițiile art.108 Cod procedură fiscală potrivit cu care organele fiscale au obligația de sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, în condițiile prevăzute de legea penală. Datorită celor constatate de către organele de inspecție fiscală prin raportul din 28.07.2008, acesta a fost comunicat organelor de cercetare penală în vederea stabilirii indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, acesta fiind elementul care declanșează cercetarea penală cu privire la constatările organelor de inspecție fiscală și nu solicitarea efectuării acestei operațiuni de către organele de poliție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.369/31.10.2008, recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas uspendat soluționarea cauzei civile pentru suma totală de 147.896 lei, în care erau cuprinse sumele stabilite prin Raportul de Inspecție Fiscală nr.18828A/28.07.2008 și decizia de impunere nr.535/28.07.2008, dispunându-se ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin această decizie.
În conținutul acestei decizii, se reține că obiectul acesteia l-a reprezentat problema dacă pârâta prin Biroul de soluționare contestații se poate investi cu soluționarea pe fond a cauzei, în condițiile în care verificarea s-a efectuat ca urmare a solicitării B pentru soluționarea dosarului penal nr.305/P/2006, deschis la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, iar rezultatele controlului consemnate în decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr.535/28.07.2008 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, activitatea de inspecție fiscală și Raportul de inspecție fiscală nr.18828A/28.07.2008 au fost înaintate organelor de cercetare penală prin adresa nr.18828A/30.07.2008.
La analiza acestei probleme au fost avute în vedere următoarele aspecte:
- prin adresa nr 20274/03.12.2007 emisă de J B-Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-a solicitat ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE B-Activitatea de inspecție fiscală, efectuarea unei verificări fiscale la - SRL, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, prin aceeași adresa precizându-se că sunt avute în vedere relațiile comerciale ale reclamantei cu - CONSULT SRL referitor la serviciile facturate în baza contractelor nr 10/02.08.2004 și nr 12/07.08.2004, respectiv cu factura fiscală seria - - nr -/03.08.2004 în valoare totală de 1.582.184 ROL și factura fiscală seria - - nr -/23.08.2004 în valoare de 1.025.000.000 ROL;
- urmare a verificării perioadei 01.01.2003-31.12.2007, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Bas tabilit prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată și raportul de inspecție fiscală, obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 147.896 lei;
- prin adresa nr 18828A/30.07.2008, au fost trimise B rezultatele controlului;
- organele de inspecție fiscală au întocmit actul de control ca urmare a solicitării organelor de cercetare penală;
- între obligațiile bugetare datorate de reclamantă și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o interdependență de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativă;
- organele de inspecție fiscală au constatat că societatea reclamantă a depus nejustificat TVA în sumă de 41.627 lei, nefăcând dovada că serviciile justificate de facturile fiscale mai sus menționate, sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile rezultate din activitatea economică a societății;
- organele administrativ - jurisdicționale nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, "în cauză ridicându-se problema realității tranzacțiilor desfășurate".
- prioritatea de soluționare o au organele penale, care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al constatărilor efectuate ce atrag plata la bugetul de stat a obligațiilor stabilite prin decizia de impunere contestată;
- ca urmare, s-a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art 214 al1 lit b din Codul d e procedură civilă, intitulat "suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă" și potrivit cu care "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".
În primul rând, se impune a se preciza, că din analiza acestui text de lege, invocat de organul fiscal ca temei juridic al suspendării soluționării contestației, rezultă, pe de o parte, că suspendarea acestei proceduri este facultativă, la îndemâna organului fiscal, iar pe de altă parte, că textul de lege este suficient de explicit în sensul că existența sau inexistența dreptului de care depinde soluționarea contestației, face obiectul altei judecăți. În sfera acestei "judecăți" intră soluționarea altor contestații pe cale administrativ-jurisdictională și soluționarea cauzelor de către instanța de judecată, neputând fi inclusă și cercetarea penală.
Chiar și dincolo de această interpretare, se constată că societatea reclamantă a avut stabilite obligațiile fiscale pe anii anteriori și că, urmare a începerii unei cercetări penale privind persoane, reprezentanți ai unor societăți cu care reclamanta a încheiat o serie de contracte, la solicitarea organului de cercetare penală, s-a procedat la efectuarea unui control cu privire la anii anteriori, cu consecința stabilirii de obligații de plată suplimentară.
Organul fiscal s-a conformat aspectelor invocate de B prin adresa în care s-a solicitat efectuarea controlului, în sensul consemnării lor în raportul de control, după care a comunicat rezultatele acestui control către organele de poliție.
Ca urmare, această situație nu poate fi supusă ca regim, ariei dispozițiilor art 214 al 1 lit b cod procedură fiscală, ce presupun două cercetări distincte, prima depinzând de existența sau inexistența unui drept care face obiectul judecății celei de a doua. Toate datele care au condus la reanalizarea obligațiilor fiscale ale reclamantei au fost oferite de organele de poliție, la momentul întocmirii controlului contestat, organele fiscale neavând nevoie de certitudinea existenței sau inexistenței unui drept.
Nu este întemeiată critica adusă primei instanțe potrivit cu care nu a fost analizată interdependența obligației fiscale cu obiectul cercetării penale, întrucât instanța de fond a considerat în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art 214 al 1 lit b din Codul d e procedură fiscală și, totodată, a supus analizei rațiunea unei astfel de suspendări, nemaifiind necesară o verificare a legăturii invocate de recurentă.
Situația juridică și de fapt cunoscută de organele fiscale la momentul efectuării controlului, nu a suferit modificări până la momentul formulării contestației, astfel că reclamanta este îndreptățită la soluționarea contestației.
Constatând astfel că argumentele aduse de prima instanță cu privire la modul de soluționare a cauzei sunt legale și întemeiate, fiind justificate și de asigurarea garanțiilor procesuale prevăzute de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea, în baza art.312 al 1 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 554/2004, va respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
.//.
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.382/CA/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
Pt.JUDECĂTOR 3: Clara Elena
aflată în concediu,
semnează d-na Președinte al Instanței, Grefier,
Red.:-/17.07.2009
Dact.:-/2 ex./27.07.2009
Jud.fond:- -
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena
