Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 473/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 473
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în nume propriu și pentru ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ B, împotriva sentinței civile nr. 348/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că intimata-reclamantă SC SRL a depus la dosar cerere prin care solicită ca dosarul să fie lăsat la sfârșitul ședinței, întrucât apărătorul desemnat al acesteia se află într-o altă cauză la Tribunalul Bacău.
Dosarul este lăsat la sfârșitul ședinței de recursuri, când, reluându-se apelul părților, se constată lipsa acestora.
Instanța constată că recurenta-pârâtă a depus actele solicitate de instanță la termenul anterior.
De asemenea, constată că s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțate.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 348/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, a fost anulată decizia nr. 266/28 august 2006 emisă de B și obligațiile de plată în sumă de 39.620 lei, reprezentând impozit pe profit și accesorii dispuse prin decizia de impunere nr. 226/14 iunie 2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 226/14 iunie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
Prin Raportul de Inspecție fiscală înregistrat sub nr. 1769/ 12.06.2006 s- procedat la respingerea dreptului de deducere taxei pe valoarea adăugată, aferentă facturilor de aprovizionare cu material lemnos provenind de la furnizorul C INTERMET N, apreciindu-se că facturile fiscale prezentate organului de control, nu îndeplinesc condițiile de document justificativ, sumele fiind nedeductibile fiscal, situație în care organul de control stabilit un debit suplimentar de plată la bugetul de stat, de 39620 RON format din: 15.977 RON A, 2075 RON, dobânzi majorări de întârziere A, 10 RON penalități, 19599 RON impozit pe profit și 1959 RON dobânzi majorări de întârziere, impozit pe profit.
Prin Decizia nr. 266 din 28.08.2006 fost respinsă în totalitate contestația formulată și s- reținut în sarcina contestatoarei suma totală de 39620 lei.
Din Raportul de expertiză întocmit în cauză, nu se reține ca datorată A în sumă de 23.273,47 RON aferentă operațiunilor de aprovizionare cantității de 608.543 mc masă lemnoasă.
Expertiza contabilă a reținut faptul că: cele 19 facturi fiscale ce fac obiectul prezentului dosar, demonstrează că acestea cuprind datele necesare unui document justificativ, întrucât prezintă seria facturii, numărul facturii, data întocmirii, furnizorul, cumpărătorul CUI furnizor și CUI cumpărător, denumirea bunurilor facturat, cantitatea de material lemnos în3, preț unitar, valoare etc.
Organul de inspecție fiscală înscris eronat în anexa nr. 1, nr. facturii 412, 121, 219 de două ori și omis factura nr. 412, 1220, apreciind că nu pot fi aplicate măsurile de simplificare prevăzute de art. 160 alin 1 din codul fiscal care prevede " condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este că, atât furnizorul, cât și beneficiarul să fier înregistrați în scopul de conform art. 153, fapt ce nu fost obiectat de Organul de control, respectiv că cele două societăți, nu sunt plătitoare de A. Organul fiscal a mai reținut că facturile fiscale nu au înscris cota adresa cumpărătorului, informație obligatorie, dar acest lucru nu condiționează aplicare măsurilor de simplificare, organul de control nefăcând aplicarea prevederilor art. 160 alin 3 din Codul Fiscal care precizează " pe facturile emise pentru livrări de bunuri prevăzute la alin.2 deci și materialul lemnos, furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea taxare inversă fără să înscrie taxa aferentă, nu este obligatoriu deci să înscrie pe factură cota în condițiile în care societatea beneficiază de aplicarea măsurilor de simplificare.
Valoarea taxei pe valoarea adăugată este obligatorie să fie înscrisă în factura fiscală, numai pentru operațiunile taxabile, față de aceste aspecte concluzia expertului este aceea că aprovizionarea cantității de 608 543 mc masă lemnoasă de către s- făcut cu documente legale, situație în care beneficiază de aplicarea măsurilor simplificate la calculul impuse de dispozițiile art. 160 alin. 1 - 3 din Legea 494/2004 pentru modificarea Codului fiscal, situație în care contestatoarea, nu datorează bugetului suma de 23273 RON A.
Cu privire la impozitul pe profit în urma verificării actelor de evidență contabilă pentru perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006 s- constatat că societatea nu datorează suma de 19.599 RON și majorări - dobânzi în sumă de 1959 RON, totalizând suma de 21.558 RON, situație în care în mod nejustificat organul de control calculat impozit pe profit, prin aplicarea cotei de 16 % asupra sumei de - RON, valoarea masă lemnoasă achiziționată prin cele 19 facturi, organul de control nereținând dispozițiile prevăzute de art. 21 alin 4 lit. f "cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune după caz,potrivit normelor" ori în speță există dovada efectuării operațiunii de intrare în gestiune materialului lemnos în care s- redat valoare înregistrată în evidența contabilă cont 301, materii prime ce se regăsesc în rapoartele lunare, transformate în produse finite, facturate la diverși furnizori și înregistrate la venituri încasate de societate.
Pentru veniturile înregistrate în contabilitate, contestatoarea calculat obligații fiscale la bugetul de stat, depus la organul fiscal.
Impozitul pe profit calculat de organul de inspecție fiscală suplimentar se datorează interpretării date materiilor prime achiziționate prin cele 19 facturi, ca fiind cheltuieli nedeductibile.
Contestatoarea aplicat măsura simplificată la calul prevăzută de art. 160 alin 1 și 3 din OG nr. 83/2004 aprobată prin Legea 494 /2004 colectat și dedus la.A, suma de 23.273,47 RON expertiza contabilă, nereținând cheltuieli nedeductibile în sumă de - RON contravaloarea masei lemnoase de 608 5433, achiziționată în perioada, octombrie 2005 - ianuarie 2006 pentru care s- calculat impozit pe profit în sumă de 19 599 RON datorat bugetului și accesorii în sumă de 1559 RON.
Având în vedere prevederile art. 21 alin 4 lit. din Codul d procedură fiscală, contestatoarea nu datorează la bugetul suplimentar impozit pe profit și accesorii pentru perioada octombrie 2005 - ianuarie 2006.
Nerespectarea dispozițiilor legale sub aspectul gestionării imprimatelor cu regim special aflate în gestiunea societății, după data de 25.07.2005 aparține administratorilor societății, iar intrarea în procedura insolvenței INTERMET în baza sentinței civile nr. 175/FC/21.10.2005, dădea posibilitatea inspecției fiscale să identifice persoanelor care se fac vinovate de negestionarea corectă imprimatelor.
Având în vedere că avizele de expediție emise de către societate sunt documente legale, emise de furnizorii autorizați, respectiv organele silvice, că facturile fiscale îndeplinesc condițiile impuse de lege și că organul fiscal nu stabilește nici responsabilitate administratorului judiciar al INTERMET care după deschiderea procedurii nu a procedat la inventarierea formularelor cu regim special, aflate în gestiunea scriptică societății falite, instanța a apreciat că obligațiile de plată reținute prin actele contestate, nu sunt datorate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat contestația ca întemeiată și pe cale de consecință, dispus anularea actelor contestate și obligațiilor de plată dispuse în sarcina contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, recurs scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță s-a bazat exclusiv pe concluziile expertului, fără a analiza probele menționate în actele fiscale, reținându-se motive contradictorii în sensul că documentele analizate îndeplinesc condițiile legale pentru deductibilitatea cheltuielilor, iar, pe de altă parte, se menționează nerespectarea dispozițiilor legale sub aspectul gestionării imprimatelor cu regim special. Constatările organului de control sunt legale și temeinice întemeindu-se pe probele menționate din care rezultă că înscrisurile analizate nu îndeplinesc calitatea de document justificativ potrivit art. 6 alin. l din Legea 82/1991. Cu privire la impozitul pe profit s-a susținut că reclamanta nu a îndeplinit condițiile OG 24/2001, societatea fiind plătitoare de impozit pe profit încă de la înființare. Având în vedere că proveniența materialului lemnos nu a fost dovedită, iar înscrisurile analizate nu îndeplinesc calitatea de document justificativ, reclamanta a încălcat și prevederile art. 21 alin. 4 lit. din Codul fiscal.
Legal citată, intimata - reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea depusă la dosar, cu încălcarea dispozițiilor art. 308 al. 2 Cod procedură civilă, solicitând respingerea recursului.
La solicitarea instanței, recurenta a înaintat anexa 1 la Raportul de inspecție fiscală nr. 1769/12 iunie 2006, și anexele 1 - 14.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Organele de inspecție fiscală au stabilit că intimata - reclamantă s- aprovizionat la INTERMET P N cu perioada septembrie 2005 - ianuarie 2006 cu cantitatea de 608,5383material lemnos pentru care au fost întocmite avize de însoțire și facturi fiscale în valoare totală de 145.769,90 lei, din care în sumă de 23.273,47 lei, în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 15 iulie 2005. Administratorul societății vânzătoare INTERMET P până la data de 25 iulie 2005, a declarat organelor penale că nu a deținut exploatare forestieră și nu a avut relații comerciale cu reclamanta sau administratorul acesteia. Declarații similare a dat și administratorul INTERMET PNd upă data de 25 iulie 2005, . Coroborând aceste declarații cu relațiile comunicate de din P N, în sensul că nu a autentificat contracte de vânzare - cumpărare masă lemnoasă între cele două societăți în luna iulie 2005 și că nu a primit în depozit tiparul ciocanului silvic de marcat aparținând vreuneia dintre societățile menționate, instanța reține că între cele două societăți nu au avut loc tranzacții comerciale având ca obiect material lemnos.
Pe de altă parte, prin sentința civilă 175FC/21 octombrie 2005 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul 1368/F/2005 al Tribunalului Neamțs -a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei INTERMET P N, fiind numit administratorul judiciar, împrejurare ce determină ridicarea debitorului a dreptului de administrare, conform dispozițiilor art. 50 din Legea 64/1995 republicată și nulitatea tuturor actelor, operațiunilor și plăților efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea 64/1995 republicată.
Relevanță referitor la realitatea operațiunilor economice prezintă și împrejurarea că în avizele de însoțire a mărfii în care a fost completată rubrica privind marcarea pe dispozitivul dreptunghiular, este trecut indicatorul 27 - 163 - 01, care se afla în gestiunea COM P N, societate radiată încă de la data 21.07.2005, în baza sentința civilă 1388/F/08 octombrie 2004.
Susținerile administratorului reclamantei privind neefectuarea verificărilor referitoare la proveniența lemnului și apartenența ciocanului de marcat nu sunt de natură să înlăture obligațiile ce-i reveneau în vederea aplicării dispozițiilor Codului fiscal privind taxa inversă, în considerarea dispozițiilor art. 6 cu Legea 82/1991 republicată. Având în vedere că taxa inversă reprezintă o măsură de simplificare a operațiunilor contabile și financiare referitoare la înregistrarea, ca o condiție premiză pentru aplicarea dispozițiilor art. 1601Cod fiscal reclamanta trebuia să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 145, 155 Cod fiscal.
În aceste împrejurări, suplimentar celor reținute cu privire la realitatea operațiunilor economice, instanța constată că documentele pe baza cărora intimata - reclamantă a efectuat înregistrările în contabilitate nu respectă condițiile formale impuse de dispozițiile legale aplicabile la data când au fost emise. Astfel, rubrica privind indicativul dispozitivului dreptunghiular nu este completată la avizele - - -, respectiv - - -, iar la avizele - - - au înscris un indicativ corespunzător ciocanului de marcat indicat de COM P N, fiind încălcate dispozițiile prevăzute de art. 7 alin. 8 lit. din anexa 1 a HG 427/2004. Situația este similară în ce privește completarea rubricii "proveniența", nici unul dintre avizele prezentate neavând indicată proveniența, potrivit regulilor prevăzute de art. 5 alin. 3 lit. c din HG427/2004.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute de HG427/2004, incidente în cauză în temeiul dispozițiilor art. 145 al. 9 din Codul fiscal și ale art. 51 din HG44/2004.
În aceste condiții, ținând seama și de decizia V/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, instanța apreciază că nu pot fi reținute ca fiind documente justificative avizele de însoțire a mărfii și facturile întocmite pe baza acestora prezentat de către intimata - reclamantă pentru justificarea operațiunilor de taxare inversă.
Concluziile raportului de expertiză administrată cu ocazia judecății în fond a cauzei sunt vădit contrare situației de fapt rezultate din probatoriul cauzei, precum și dispozițiilor legale menționate anterior, întemeindu-se în mod superficial pe elemente formale, referitoare la înregistrarea în contabilitate a înscrisurilor examinate, iar nu pe analiza conformității acestora cu prevederile legale expuse anterior.
Având în vedere răspunderea instituită în sarcina intimatei - reclamante prin dispozițiile art. 6 al. 2 teza finală din Legea 82/1991 republicată în vigoare la data înregistrării acestora în contabilitate, în mod legal au fost înlăturate susținerile intimatei de către organele fiscale cu ocazia inspecției fiscale, a întocmirii actelor administrative ulterioare și a soluționării contestației.
În consecință, în mod legal s-a stabilit de către organele fiscale că reclamanta nu îndeplinește condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 1601Cod fiscal pentru înscrisurile întocmite în perioada verificată și că datorează de plată, dobânzi și majorări de întârziere conform dispozițiilor art. 115, 116 Cod procedură fiscală.
Referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar, având în vedere considerentele expuse anterior privind realitatea operațiunilor economice și calitatea de document justificativ a înscrisurilor examinate, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f Cod fiscal, potrivit cărora nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune.
În consecință, în mod legal fost calculat impozitul pe profit suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere, prin aplicarea cotei de impozit prevăzută de art. 17 Cod fiscal, având în vedere împrejurarea reținută de organele de inspecție fiscală privind neîndeplinirea condițiilor legale privind aplicarea regimului juridic corespunzător microîntreprinderilor, împrejurare necontestată de către intimata - reclamantă în prezenta cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. l, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, prima instanță stabilind o situație de fapt neconformă cu înscrisurile cauzei prezentate de reclamanți, cu consecința aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentruACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ B,împotriva sentinței civile nr. 348/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,07.05.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Tehnored. Ex.3
25 mai 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
