Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 480/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria Ioniche
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 292/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 292/CA/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, -.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.02.2008 s-a emis in dosarul de executare nr.552/2001 procesul verbal de constatare a insolvabilității C ELECTRIC in temeiul art.176 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala rep. In cuprinsul acestui act s-a reținut de către pârâta că debitoarea - ELECTRIC SRL (fosta - SRL) a fost înscrisă in evidentele fiscale cu obligații fiscale consemnate in procesul verbal nr.17/2.03.2005 emis de Direcția Regionala Vamala B, respectiv dobânzi in cuantum de 34.796 lei.
Pârâta a reținut in procesul verbal de constatare a insolvabilității că pentru încasarea si executarea silita a acestor sume s-au luat următoarele măsuri:s-a comunicat înștiințarea de plata nr.11641/2.11.2005; s-a comunicat somația nr. 269/9.01.1006; s-a înființat poprirea cu adresa nr. 14412/1.11.2006.
S-a mai reținut ca nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile urmăribile, ca la data de 20.05.2005 societatea era in pierdere conform bilanțului depus la B, si ca societatea nu mai are conturi deschise la băncile declarate la finanțele publice.
In finalul procesului verbal atacat se precizează ca persoana interesata poate formula contestație la organul de soluționare competent, in conformitate cu prevederile art.205 din OG nr. 92/2003, in termenul prevăzut de art.207 al aceluiași act normativ.
Împotriva procesului verbal de constatare a insolvabilității și a deciziei nr. 5211/03.04.2008 a formulat contestație administrativă reclamantul, contestație înregistrată la data de 05.06.2008.
Pârâta a soluționat contestația prin decizia nr.54/20.06.2008 respingând contestația ca inadmisibilă, întrucât prin actul atacat nu se stabilește o creanță fiscala, ci se constata o situație de fapt, prin el însuși nu generează obligații, fiind un formular tipizat emis conform nr. 585/2005. Aceasta apărare a fost reluată de pârâta si prin întâmpinarea formulata in prezenta cauza, astfel cum s-a arătat mai sus.
Contestația formulata de reclamanta a fost respinsa ca inadmisibila. Potrivit art. 205 din OG nr. 92/2003 împotriva titlului de creanță, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Procesul verbal de constatare a insolvenței nu reprezintă un titlu de creanță, însă poate fi încadrat in categoria altor acte administrative fiscale. De altfel, dreptul de a contesta actul respectiv a fost înscris in cuprinsul acestuia.
Astfel, Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale Bar eținut ca debitorul nu avea sume urmăribile reprezentând venituri si disponibilități bănești care, potrivit legii, pot face obiectul popririi si nu figura in evidentele consiliului local sau ale serviciului de carte funciara cu bunuri mobile sau imobile asupra cărora sa se instituie potrivit legii sechestru.
În ce privește decizia nr. 5211/03.04.2008 pârâta a reținut că s-a angajat, în condițiile art. 27-28 din nr.OG 92/2003, răspunderea reclamantului în calitate de administrator pentru suma de 34.796 lei, decizia fiind emisă în cadrul termenului de prescripție de 5 ani, iar în cadrul contestației formulate împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare a administratorului nu se poate analiza fondul titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită, ci numai dacă decizia atacată respectă condițiile de formă și fond prevăzute de art. 27-28 din nr.OG 92/2003.
Ca urmare, pârâta a analizat si pe fond contestația, fără a se limita doar la cercetarea admisibilității sale, însă temeinic a reținut că aspectele privind titlul executoriu nu pot fi analizate în acest cadru.
Prin sentința civilă nr. 182/AF/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - ELECTRIC SRL împotriva procesului verbal de constatare a insolvabilității din 22.02.2008, din dosarul de executare nr.552/2001, reținându-se cu putere de lucru judecat că procesului verbal respecta, din punct de vedere formal, cerințele Ordinului nr. 585 din 6 mai 2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, respectiv poz. 34 din ordin.
Conform art.176 (alin.1) din OG nr. 92/2003, care reglementează starea de insolvabilitate, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
(2) Pentru creanțele fiscale ale debitorilor declarați în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanței din evidența curentă și trecerea ei într-o evidență separată.
(3) În cazul debitorilor prevăzuți la alin. (2), prin excepție de la dispozițiile art.148 alin. (3), executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligația ca cel puțin o dată pe an să efectueze o investigație asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
(4) În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidență separată în evidența curentă și de executare silită.
(5) Dacă la sfârșitul perioadei de prescripție nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanțelor fiscale din evidența analitică pe plătitor, potrivit art.134. se face și în cursul perioadei de prescripție în cazul debitorilor, persoane fizice, decedați sau dispăruți, pentru care nu există moștenitori care au acceptat succesiunea.
(6) Creanțele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrul comerțului, se scad din evidența analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale, în condițiile legii.
In consecință, instanța de fond a statuat că procesul verbal de constatare a insolvenței trebuie să respecte cerințele legale indicate la alineatele 1-3 din textul legal reprodus mai sus, respectiv calitatea de debitor al contribuabilului si inexistenta unor venituri ori bunuri urmăribile.
Calitatea de debitor al reclamantei este constatata prin titlul executoriu constând in procesul verbal privind calculul accesoriilor nr.17/2.03.2005, care a stat a baza emiterii somației nr.269/2006, act care nu a fost contestat prin prezenta acțiune.
Cu privire la cea de-a doua cerința legala, instanța de fond a analizat daca la data emiterii procesului verbal de constatare a insolvabilității reclamanta avea venituri sau bunuri urmăribile.
Reclamanta a susținut ca nu se putea emite procesul verbal întrucât se afla in stare de funcționare si are un capital social de 200 lei. Instanța nu a reținut o astfel de apărare întrucât capitalul social al unei societăți comerciale nu poate fi urmărit in aceasta procedura a recuperării debitelor fata de bugetul de stat.
Reclamanta a mai susținut ca are conturi bancare deschise la Bank si Bank. Extrasul de cont emis de Bank este datat 31.03.2008, deci ulterior datei emiterii procesului verbal de constatare a insolvenței.
Reclamanta a mai invocat si faptul ca a avut profit anul trecut, astfel încât nu se justifica constatarea insolvenței. Instanța constata ca bilanțul contabil pe anul 2007 fost depus de reclamanta ulterior întocmirii procesului verbal atacat si, ca urmare, la data întocmirii sale nu se putea tine cont de acest bilanț. depuse pentru anii anteriori nu consemnează obținerea unui profit de către reclamanta.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit ca la data întocmirii procesului verbal din 22.02.2008 avea de încasat de la diverși debitori creanțe. Înscrisul de la fila 10 din dosar nu poate fi luat in considerare, nefiind indicata persoana care l-a întocmit, împrejurările de fapt si temeiul de drept ale emiterii sale.
S-au depus la dosar mai multe contracte de vânzare-cumpărare a unor imobile, insa nici unul dintre acestea nu dovedește ca reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra vreunui bun imobil.
Reclamanta a mai invocat in susținerea cererii formulate si faptul ca din actul atacat lipsesc motivele de fapt ori mențiunile privind audierea contribuabilului. Or, astfel cum s-a arătat mai sus procesul verbal de constatare a insolvenței a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor de fond si de forma prevăzute de Ordinul nr.585/2005 si art.176 din OG nr. 92/2003 rep. Art.176 nu prevede obligativitatea audierii contribuabilului, iar motivele de fapt sunt indicate in cuprinsul actului atacat.
Prin decizia nr. 5211/03.04.2008 s-a atras, în condițiile art. 27-28 din nr.OG 92/2003, răspunderea solidară a reclamantului în calitate de administrator pentru suma de 34.796 lei reprezentând dobânzi. în considerentele deciziei s-au menționat care au fost motivele de fapt. Astfel, s-a reținut vinovăția reclamantului pentru situația de insolvență a societății, întrucât în calitate se administrator avea cunoștință de obligațiile bugetare restante, însă a diminuat până la zero activul societății debitoare,întrucât în perioada 2003-2006 societatea a înstrăinat un număr de șase bunuri mobile.
În aceste condiții nu are suport afirmația reclamantului că decizia nu este motivată în fapt, iar temeiul de drept sunt prevederile art. 27 alin.1 litera b și art. 28 din nr.OG 92/2003.
Potrivit art. 27 alin.1 litera b din nr.OG 92/2003,Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane: administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
În speță, situația de fapt reținută se circumscrie cazului de atragere a răspunderii solidare a administratorului mai sus inserat stipulat de legislația fiscală specială în materie,iar sub aspectul formei conține toate elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 și art. 28 alin. 3 din nr.OG 92/2003. Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus arătate, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că societatea nu se găsește în stare de insolvabilitate față de dispozițiile hotărârilor judecătorești irevocabile, că în mod greșit instanța a reținut că este legală soluția dată de intimată prin decizia nr. 354/2008, că hotărârea nu este motivată în ce privește reținerea situației de insolvență a societății este datorată lui în calitate de administrator, că actele administrativ atacate nu îndeplinesc condițiile de formă și fond prevăzute de art. 43 alin.2 lit.e, g, i Cod procedură fiscală.
Intimata pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În cuprinsul întâmpinării pârâta a arătat că prin acțiunea promovată de reclamant, s-a invocat, în esență, că titlurile executorii, procesul verbal de calcul accesorii precum și decizia înregistrată sub nr. 54/2008, prin care s-a angajat răspunderea solidară a administratorului sunt nelegale, întrucât competența de stabilire a răspunderii revine instanței de judecată, că se face aplicarea prevederilor din procedura insolvenței, că nu s-a făcut o analiză rațională a situației firmei, că măsura luată este tendențioase se critică, în genere, legalitatea și temeinicia titlului executoriu principal și a deciziei de angajare a răspunderii. Pârâta consideră că decizia de angajare a răspunderii administratorului îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzută de lege.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baî ntocmit la 22.02.2008, procesul verbal de constatare a insolvabilității debitorului - Electric SRL (fosta Sc SRL), având obligații de 34.796 lei, sumă stabilită prin procesul verbal, nr. 17/2.03.2005, de calcul al accesoriilor pentru neplata/nevărsarea la termen a obligațiilor față de bugetul de stat din anul precedent.
Prin Decizia nr. 5211/3.04.2008 emisă de pârâtă s-a dispus atragerea răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, pentru suma de 34796 lei, întrucât patrimoniul societății a fost diminuat cu rea - credință de acesta, deși avea obligații bugetare restante.
S-a emis și înștiințarea de plată privind această sumă, având nr. 5245/4.04.2008.
Contestația formulată de administrator a fost respinsă prin decizia nr. 54/20.06.2008 emisă de pârâtă.
Reținerea răspunderii solidare a administratorului se reține în condițiile art.27 din Codul d e procedură fiscală, respectiv atunci când administratorul societății a provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință sub orice formă a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Instanța de recurs constată că prin sentința civilă nr. 182/2008, modificată prin decizia nr. 226/R/7.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV, s-a anulat procesul verbal de constatarea insolvabilității din data de 22.02.2008 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B în dosarul de executare nr. 552/2001.
În această situație se contată că a fost anulat actul în baza căruia s-a emis ulterior decizia pentru atragerea răspunderii solidare și cea de soluționare a contestației formulate împotriva primei decizii, actele succesive fiind lipsite astfel de consecințe juridice.
În această situație, întrucât societatea este solvabilă și nu se aplică art. 176 din OG nr 92/2003, se constată că lipsește una din condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a aplica art. 27 din Codul d e procedură fiscală, respectiv existența unui debitor declarat insolvabil, ceea ce lipsește de fundament aceste decizii date de pârâtă și înștiințarea de plată corespunzătoare.
Celelalte motive de recurs invocate urmează a nu se mai analiza întrucât sunt subsidiare primului motiv de recurs și care ar fi fost analizate doar în cazul în care primul motiv de recurs ar fi fost nefondat.
Întrucât reclamantul a solicitat ca pârâta, respectiv, intimata, să plătească cheltuieli de judecată, iar recursul său este fondat și pretențiile formulate prin acțiune sunt admise, se vor aplica dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 292/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, modifică în tot sentința și admite în parte acțiunea reclamantului - în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
În consecință:
Anulează decizia nr 54/20.06.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Anulează decizia pentru atragerea răspunderii solidare nr 5211/3.04.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Anulează înștiințarea de plată nr 5245/4.04.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Respinge restul pretențiilor reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului sumele de 9.911 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond și 4,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - pt - -
aflată în concediu legal
semnează
președinte instanță
- -
pt grefier,
aflată în concediu de odihnă,
semnează
grefier șef secție,
red MR 24.07.2009
dact RP 27.07.2009
2 ex
jud fond A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
