Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 483/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 483/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria Ioniche
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SF. împotriva sentinței civile nr. 111 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 111 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă s-a admis în parte acțiunea formulată de SC R SRL împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Administrația Finanțelor Publice Sf.G și în consecință, pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 9.734 lei -achitată la Trezoreria Sf.G cu ordinele de plată nr.136/19.04.2007 și nr.137/20.04.2007, reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare pentru autovehiculul marca Mercedes Benz tip Sprinter 211, nr. de identificare -R-, de culoare albă, anul fabricației 2002, număr înmatriculare -, cu dobânda legală aferentă de la data încasării și până la plata efectivă; au fost respinse restul cererilor; pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Ca și o chestiune prealabilă, instanța de fond a reținut că pârâta, deși nu a invocat o excepție propriu zisă, în apărările sale a făcut referire la faptul că în speță, deși reclamantul a invocat ca temei dispozițiile Legii nr. 554/2004, nu a precizat actul administrativ pe care-l atacă.
Prima instanță a constatat că în cauză, reclamantul nu a solicitat anularea vreunei chitanțe ci a pretins doar restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, adresându-se în acest sens instanței de contencios administrativ și fiscal.
Cererea formulată, care are ca finalitate obligarea pârâtei la restituirea sumei plătită ca taxă de primă înmatriculare se circumscrie sferei obiectului unei acțiuni de contencios administrativ, atâta vreme cât partea invocă vătămarea dreptului său patrimonial ca urmare a efectuării unei plăți fără temei legal și solicită instanței de contencios administrativ să înlăture această vătămare, această încălcare a dreptului său subiectiv.
În ce privește fondul, instanța de fond a reținut în fapt, că reclamanta a dobândit prin cumpărare autovehiculul marca Mercedes Benz, tip Sprinter 211 CD 13550, fabricat în anul 2002 provenit din spațiul comunitar cu datele de identificare cuprinse în certificatul de înmatriculare depus la dosar.
Pentru înmatricularea acestui autovehicul în România, reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare, în sumă totală de 9.734 lei - pretinsă de pârâtă în baza art. 2141Cod fiscal - conform OP nr.136/19.04.2007 și OP nr.137/20.04.2007.
În drept, instanța reține că potrivit art. 2141-2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea (până la data de 01.07.2008) cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța de fond a avut în vedere art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rațiunea reglementării comunitare sus menționate este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din state membre (concluzie formulată și în Hotărârea CJE în cauza Weigel/2004).
Așadar, finalitatea acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similara. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Prin introducerea art. 2141din Codul fiscal, legiuitorul român încalcă în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului, instituind un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate pe teritoriul României, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara lor de proveniență, în timp ce, pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Având în vedere principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a României, precum și prevederile art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cu care, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, instanța de contencios administrativ va constata că prevederile art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare celor comunitare și astfel se impune înlăturarea aplicării lor.
Reținând așadar că, de la data de 01.01.2007, art. 90 alin. 1 din Tratat face parte din ordinea juridică internă a României, instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit să solicite realizarea dreptului său conferit de reglementarea comunitară de bază, drept care îi este încălcat prin impunerea aplicării reglementării dreptului național cu caracter contrar.
În ceea ce privește apărarea pârâtei referitoare la modificările legislative intervenite în materie, instanța reține că procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 214^1 - 214^3 din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 invocate de pârâtă, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, instanta de fond a apreciat că nu este posibilă, respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte nici nu se poate admite că reclamanta trebuia să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, instanta de fond a mai reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a reținut că reclamanta a achitat o taxa de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art. 18 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 a admis cererea de chemare în judecată și va recunoaște părții dreptul de a obține restituirea sumei achitată cu respectivul titlu.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin imposibilitatea folosirii respectivei sume, instanța de fond a obligat pârâtele la plata dobănzii legale aferentă debitului, calculată de la data plâții fiecărei taxe și până la restituirea efectivă.
În ce privește cererile privind anularea adreselor nr.-/18.12.2008 și nr.-/26.11.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice Sf.G acestea vor fi respinse, deoarece acestea nu au caracterul de acte administrative de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Cele două acte reprezintă simple adrese ale pârâtei, cu caracter informativ, adrese prin care s-a răspuns sesizărilor prealabile ale reclamantei.
În temeiul art. 274 Codul d e Procedură Civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza 299 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta arată, în esență, că instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, deoarece pârâta nu avea posibilitatea legală de a restitui suma de bani cu titlul de taxa de primă înmatriculare, sume care au fost achitate benevol de reclamantă către organele fiscale pe baza unor dispoziții legale în vigoare, anume Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea, recurenta arată că, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în baza căreia a fost emisă Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, acte normative care stabilesc că achitarea taxei are în continuare caracter imperativ.
Recurenta pârâtă contestă aplicabilitatea dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene, motivând că aceste dispoziții vizează în realitate numai introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, astfel încât perceperea taxei de primă în România nu este contrară dispozițiilor comunitare, ca principiu general, legislația comunitară lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor prin care să pună în practică normele comunitare.
De asemenea recurenta a mai arătat că prin întâmpinarea formulată la instanța de fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pe calea contenciosului administrativ, excepție pe care deși instanța a reținut-o, nu s-a pronunțat asupra ei.
Recurenta a mai învederat instanței de recurs că potrivit noii reglementări, anume Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, taxa achitată în plus se restituie contribuabilului pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf. ca fiind nefondat.
Examinând recursurile declarate, motivele de recurs invocate și dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele.
Reclamanta a achiziționat din Germania, stat membru UE, pentru autovehiculul marca Mercedes Benz tip Sprinter 211, nr. de identificare -R-, de culoare albă, anul fabricației 2002, număr înmatriculare -, înmatriculat pentru prima dată în Germania, și l-a adus în țară unde i s-a solicitat de către Ministerul d e Finanțe prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sf. G, plata taxei de primă înmatriculare, sumă ce a fost plătită.
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic faptul că în speță cadrul legal nu este reprezentat doar de OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 571/2003, art. 1082, 1084 Cod civil, ci acesta se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu Tratatul Instituind Comunitatea Europeană, ratificat prin Legea Nr. 157/2005 - art. 90 par. 1 și art. 33 din a Șasea Directivă 77/388/CEE din 17.05.1997 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozite.
În privința noilor acte normative care reglementează cadrul juridic pentru restituirea taxei speciale de primă înmatriculare către persoanele care au achitat-o în perioada 01 ianuarie 2007 și până în luna iunie 2008, instanța constată pe de o parte că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art.21 alin.1 și 2 din Constituție, nu se poate restrânge accesul la justiție al unei persoane pentru situații juridice născute anterior legii noi, chiar dacă această nouă reglementare își întinde efectele, prin conținutul său și prin modul de reglementare, și asupra acelor situații juridice anterioare. Astfel, justițiabilii nu pot fi împiedicați să își valorifice în justiție drepturile ori interesele legale pentru simplul motiv că există o reglementare nouă ce stabilește un alt regim juridic pentru starea de fapt contestată de acel destinatar al legii. Acest fapt este inadmisibil, întrucât ar încălca principiul constituțional al accesului liber la justiție.
pe fondul cauzei se constată că există un regim juridic fiscal discriminatoriu între taxa aplicată autovehiculelor aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării acestora in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, și cea aplicată pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, pentru care nu se percepe taxă de reînmatriculare. Se încalcă art. 90 par 1 din Tratat care prevăd că "nici un stat membru al Comunității Europene nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Judecătorul național este obligat să aplice direct normele comunitare, dacă normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, însă instanța constată că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 Constituție.
Se constată că normele comunitare interzic orice formă de protecție din partea statului, care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din țările membre.
Astfel, în ce privește susținerea intimatei pârâte că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr 50/2008 se constată că cele două taxe, de primă înmatriculare și de poluare, au naturi juridice distincte. Faptul că legiuitorul a apreciat că taxele încasate legal se compensează nu conduce la concluzia că înseși taxele sunt legale, aceasta fiind o situație care este examinată în speță de instanță.
Conform OUG 50/2008 pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Conform jurisprudenței europene, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, se compară efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (de exemplu taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
În ce privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective și pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului, criteriu care nu mai este obiectiv. Taxa de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
În concluzie, nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea
autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
În ce privește data de la care se datorează de către pârâtă dobânda legală, potrivit art. 1088 Cod civil, se va reține că aceasta este data de la care reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 5.651,81 lei și a luat naștere obligația de restituire a plații nedatorate, respectiv de la data de 24.11.2008.
Ca urmare, recursul se va admite în parte, pentru considerentele de mai sus, urmând să se modifice în parte hotărârea, potrivit art. 312 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G împotriva sentinței civile nr. 111/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna și modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei SC R Srl G dobândă legală aferentă sumei de 9.734 lei de la data de 24.11.2008 și până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
pt grefier,
aflată în concediu de odihnă,
semnează
Grefier șef secție,
red MR 20.07.2009
dact RP 23.07.2009
2 ex
jud fond O
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
