Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 491/ Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 309/CA/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 26 februarie 2009 reclamanta - SRL a chemat in judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând anularea actului administrativ fiscal nr.43313A/10.02.2009 emis de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 5.770 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța seria - nr.-/06.08.2007, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală începând cu data de 06.08.2007 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecata.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat sentința civilă nr. 309/CA/17.03.2009.
Prin această hotărâre a dispus următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea, până la data de 30.06.2008 cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea Curții Europene de Justiție dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, prima instanță a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica Curții Europene de Justiție prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
S-a reținut faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Prima instanță a mai reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Tribunalul a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art.90 (1) din Tratat, prima instanță a respins excepția inadmisibilității petitului privind restituirea taxei si va admite cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, și a obligat pârâta să procedeze in acest sens.
Suma va fi restituita actualizata in raport cu dobânda legală la data plătii efective, deoarece numai în acest fel reclamanta va fi despăgubită integral.
În ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ fiscal nr. 43313A/10.02.2009 emis de pârâtă, instanța de fond a avut in vedere faptul că această adresă nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci este o simplă adresă de răspuns la o petiție.
Această adresă de răspuns nu se încadrează în nici una din dispozițiile art.1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, Tribunalul a admis excepția inadmisibilității acestui petit, si a respins petitul de anulare a actului administrativ fiscal nr. 43313A/10.02.2009 emis de pârâtă, ca urmare a admiterii excepției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Plata taxei auto s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la data plății, respectiv Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal.
Instanța de fond a aplicat greșit legea, și a pronunțat o hotărâre nelegală.
Instanța nu a ținut cont de prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aplicabile cu 1.07.2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Temeiul de drept pentru plata taxei îl reprezintă art. 214 ind. 1 Cod fiscal care au fost respectate de Administrația Finanțelor Publice.
Existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, și nu există motive temeinice pentru restituirea sumei solicitate de reclamantă.
În cauză, în mod greșit a reținut instanța de fond incidența prevederilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Taxa respectivă, a fost achitată benevol, la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Serviciul înmatriculări a vehiculelor.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumbă fiecărei persoane care dorește inmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
Mai mult decât atât, textul de lege în baza căruia se datorează taxa de primă înmatriculare a fost în vigoare până la data de 1.07.2008, data la care au fost abrogate dispozițiile art. 214^1 / 214^3 din Codul fiscal.
Astfel, începând cu data de 1.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 li se va restitui taxa rezultată ca diferență, urmare a aplicării noii reglementări.
În mod greșit instanța de fond a dispus ca suma de 5770 RON ce urmează a fi restituite să fie actualizată cu dobânda legală începând cu data de 06.08.2007 și până la data plății efective.
Prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond nu a indicat care este temeiul de drept, respectiv actul normativ care reglementează dobânda legală.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 10 din Ordonanța de Guvern nr. 9/2000, modificată prin Legea nr. 356/2002 care precizează că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
Având în vedere aceste aspecte, hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu poate fi pusă în executare, dreptul comun nefiind aplicabil în speța dedusă judecății. Instanța de fond nu a indicat temeiul de drept pentru calculul și dobânzii, dobânda legală nu este aplicabilă în materie fiscală, în acest sens existând reglementări specifice în materie fiscală.
Recurenta a susținut că se impune respingerea acțiunii reclamantei, aceasta neaflându-se în culpă, solicitând admiterea recursului declarat în cauză.
Față de recursul declarat în cauză, reclamanta - SRL a formulat concluzii scrise în sensul respingerii recursului și menținerii sentinței civile ca legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată prin prisma criticilor de recurs și raportat la prevederile legale incidente în cauză, constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
Din verificările întregului probatoriu administrat în cauză se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod Fiscal încalcă dispozițiile art.90 (1) din Tratat, dispunând restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
În mod just instanța de fond a admis cererea reclamantei de acordare a dobânzii legale aferente taxei de primă înmatriculare de la data achitării acesteia și până la data plății efective reținând în acest sens că pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamantei și nu de la solicitarea de restituire cum susținea pârâta. Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect legea, constatând că în cauză nu se aplică dispozițiile speciale ale art. 124 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală ci reglementările generale în materie de dobânda legală, pentru a dispune în acest sens.
Tratatul Comunității Europene limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Potrivit tratatului, este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Prevederile privind taxa de primă înmatriculare din Codul fiscal creează o discriminare între autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, dacă acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate în România, taxa nu este percepută.
Acest regim fiscal este discriminatoriu, art. 214 ind. 1 și 214 ind. 3 din Codul fiscal în baza cărora a fost încasată taxa, încălcând în mod vădit prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
Acest tratat este o normă de aplicare directă, iar România avea obligația să transpună dispozițiile comunitare în dreptul intern. Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2.
Critica formulată de recurenta pârâtă privind compensarea taxei de primă înmatriculare cu cea de poluare este nefondată, întrucât, pe de o parte, taxa percepută reclamantei contravine Tratatului Comunității Europene, fiind nelegal percepută și reținută de către Statul Român, iar pe de altă parte, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 care reglementează taxa de poluează nu era în vigoare la data la care ni s-a perceput taxa și actul normativ nu poate retroactivă.
Criticile aduse de recurentă în sensul că taxa a fost achitată în baza unui act normativ în vigoare și de bună voie (benevol) nu pot fi reținute în sensul că recursul ar fi fondat în totalitate, iar sentința atacată ar fi nelegală.
De asemenea, critica privind acordarea dobânzii legale, ca fiind nelegale dispozițiile instanței de fond și neavând temei legal, urmează a fi înlăturate de instanță, deoarece prin acordarea dobânzii legale de la data efectivă a plății (restituirea taxei) se realizează acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate.
Temeiul de drept îl reprezintă art. 1082 - 1088 cod civil în ce privește acordarea dobânzilor legale.
Ca atare, față de cele reținute mai sus, instanța va înlătura criticile pe fondul chestiunii în discuție, și va reține doar în parte ca fondat critica privind data de la care trebuia acordată în mod legal dobânda solicitată de reclamantă.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va admite în parte ca fondat recursul, se va modifica în parte sentința civilă atacată conform celor dispuse în prezenta decizie.
Se reține ca justificată în parte apărarea reclamantei prin Concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 309/CA/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească dobânda legală începând cu data de 03.02.2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red.MI 29.06.2009/dact.VP 1.07.2009/2 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
