Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 496/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 336/CA/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 5 decembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, solicitând:
- anularea actului nr. 22040/06.05.2008, emis de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice B în soluționarea cererii de restituire a sumei de 5441 RON achitată cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare;
- obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5441 RON actualizată cu dobânda legală, încasată cu titlu de taxă specială pentru prima înmatriculare în România.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov, în care prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 336/CA/ 24.03.2009 a Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Prin această hotărâre instanța de fond a dispus următoarele: s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis excepția inadmisibilității petitului nr.1 al acțiunii cu privire la anularea actului administrativ fiscal nr.22040/06.05.2008 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. B și Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință:
A fost obligată pârâta B să restituie reclamantului suma de 5.441 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței seria - nr.-/06.03.2008, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală calculată de la data de 06.03.2008 și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată având în vedere ca pentru pretențiile bănești termenul de prescripție se calculează prin raportare la dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958 potrivit cărora pretențiile bănești se prescriu în termenul de 3 ani.
Față de acest termen general de prescripție și având în vedere faptul că reclamantul a achitat suma de bani a cărei restituire se solicită la data de 6.03.2008, instanța de fond a reținut ca în cauza nu este împlinit termenul de prescripție.
In ceea ce privește cererea de anulare a actului nr. 22040/06.05.2008, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către parata Direcția Generală a Finanțelor Publice B, la data de 5.06.2008 și, chiar dacă această cerere nu era obligatorie a fost întrerupt termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004. Pentru calcularea termenului, instanța de fond s-a va raportat la data la care reclamantul a primit răspuns la contestația sa -09.06.2008, iar în raport de data introducerii acțiunii -5.12.2008, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este prescrisă.
Excepția inadmisibilității este fondată în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr. 22040/06.05.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B este fondată având în vedere faptul că nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr.554/2004, întrucât acesta nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci este o simplă adresă de răspuns la o petiție.
Această adresă de răspuns nu se încadrează în nici una din dispozițiile art.1, 7 și 8 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ
Pe cale de consecință, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește petitul de anulare a actului constând în adresa nr. 22040/06.05.2008 emisă de pârâta, invocată de instanță din oficiu.
In ceea ce privește fondul cauzei s-a avut în vedere ca, conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, instanța de fond va admite cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze în acest sens.
Suma va fi restituită actualizată în raport cu dobânda legală la data plății efective, raportat la dispozițiile art.1084 Cod civil, având în vedere că numai prin actualizarea sumei de bani achitate de reclamant acesta a fost integral despăgubit.
Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii și admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca fiind nu refuz nejustificat din partea pârâtei de a-i soluționa favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei auto pentru prima înmatriculare și că în cauză nu e vorba de un act administrativ conform art. 2 alin. 1 lit.i din Legea nr. 554/2004.
Plata taxei auto s-a efectuat în baza unui act normativ în vigoare la momentul plății.
Se susține că față de cele arătate instanța de judecată nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor, în baza uni act normativ în vigoare.
Se invocă de recurentă că și prin noul act normativ - Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, achitarea taxei are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
In mod greșit aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând ca taxa de prima înmatriculare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Recurenta a menționat că taxa de primă înmatriculare, prevăzuta atât de Codul Fiscal cat și de noile reglementari în vigoare, se aplica atât autovehiculelor noi achiziționate din România, cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputând fi aplicată retroactiv, și anume pentru autoturismele înmatriculate deja până la această dată. Începând cu data de 01.07.2008 taxa pe poluare pentru autovehicule se percepe in conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil până la data de 01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autoritarilor romanești cu cele ale Comunitarii Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
Pe de altă parte taxa a fost plătita benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - serviciul respectiv de înmatriculări a vehiculelor.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
De asemenea, anulându-se aceasta taxa doar pe baza unei hotărâri judecătorești ar însemna că actul normativ - în speță Codul Fiscal (aprobat prin Legea nr. 571/2003) a avut, până la data de 01.07.2008, un caracter permisiv și nu imperativ, aspect ce contravine atât Constituției cât și principiilor fundamentale ale dreptului.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
JL |
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta si aplica legea la situația de fapt stabilită pe baza de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
Textul de lege în baza căruia se datorează taxa de prima înmatriculare a fost în vigoare până la data de 01.07.2008, data la care au fost abrogate dispozițiile art. 2141și 214^3 din Codul Fiscal.
La soluționarea prezentului recurs a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere faptul că, începând cu 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Recurenta a susținut că, începând cu data de 01.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007-30.06.2008 li se va restitui taxa rezultată ca diferență, urmare a aplicării noii reglementari speciale.
Pentru motivele mai sus dezvoltate a solicitat instanței de judecată admiterea recursului ca fiind fondat și modificarea în parte a sentinței civile nr.336/CA/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță cu privire la restituirea taxei de prima înmatriculare și a dobânzii legate.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea acțiunii reclamantului în totalitate.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, Cod procedură fiscală, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 cu modificările ulterioare, Constituția României, Codul d e procedură civilă.
În cauză reclamantul - intimat a formulat concluzii scrise față de recursul declarat de pârâtă ( 15-19 dosar), la care a anexat practică judiciară în materie de la diferite instanțe de judecată (fila 20 și următoarele).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 336/CA/ 24.03.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B constată recursul ca fondat în parte pentru următoarele considerente:
În ce privește obiectul cauzei instanța constată că în mod corect a fost soluționată cererea reclamantului în ce privește chestiunea de fond de restituire a taxei auto pentru primă înmatriculare achitată de reclamant.
De asemenea, în mod corect au fost soluționate excepțiile invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Însă în mod greșit a acordat instanța de fond dobânda legală solicitată de reclamant pentru perioada aferentă datei achitării taxei și până la restituirea ei efectivă.
Dobânda legală nu poate fi acordată în mod legal decât de la data notificării pârâtei de către reclamant conform art. 1088 Cod civil.
Ori, în cauză din actele de la dosar rezultă că reclamantul a notificat pârâta Administrația Finanțelor Publice B la data de 23.04.2008 conform înscrisului nr. 22040 din 23.04.2008, (fila 9 dosar fond), ca atare, sub acest aspect hotărârea dată este criticabilă.
Referitor la cele 3 critici aduse de recurentă prin recursul declarat, la punctul a,b,c, din recurs - instanța de recurs constată că:
Prima critică de recurs nu poate fi reținută deoarece refuzul pârâtei de a-i soluționa favorabil cererea reclamantului a condus la declanșarea acestui litigiu.
Faptul că plata taxei auto s-a achitat de către reclamant, în temeiul unui act normativ intrat în vigoare la data plății acesteia nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii sau pentru admiterea recursului câtă vreme norma europeană este favorabilă reclamantului și este prioritară în cauză, aplicarea ei, față de actul normativ ce prevedea obligarea plății taxei auto pentru prima înmatriculare.
Ca atare, aceste critici vor fi înlăturate ca nelegale și neîntemeiate.
Cât privește critica de la punctul 2 din recurs, referitor la aplicarea prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu poate fi reținută această critică, deoarece și față de acest act normativ au prioritate prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, aspecte corect reținute de instanța de fond în motivarea sentinței civile pronunțate.
Pentru aceste considerente se va înlătura și această critică ca nejustificată, în cauză.
Referitor la critica recurentei, în sensul că taxa auto a fost achitată benevol de reclamant, nici această critică nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece această plată nedatorată impune restituirea ei, câtă vreme nu are temei de drept valabil pentru a fi achitată.
autorității publice Ministerul Internelor și Reformei Administrative pentru a se face această plată în vederea înmatriculării autovehiculelor în România, nu conduce la nerespectarea legii, respectiv a normei comunitare în materie de taxe auto.
Ca atare, incidența art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene în cauză, este evidentă și conduce la înlăturarea și acestei critici formulate în recurs de Administrația Finanțelor Publice
Critica de la lit. c din recurs (fila 5) privind aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, încep cu 1.07.2008, privind instituirea taxei de poluare nu poate fi reținută în cauză deoarece, reclamantul a achitat această taxă anterior datei de 1.07.2008, respectiv la data de 6.03.2008 (4 dosar fond) și prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, se aplică pentru viitor și nu pentru trecut astfel s-ar aplica retroactiv legea, fapt inadmisibil conform prevederilor Constituției a României și Codului civil.
În concluzie, pentru cele expuse mai sus, se vor înlătura criticile invocate de pârâtă, însă examinând cauza prin prisma prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat în parte, doar cu privire la data de la care curge dobânda legală, calculată la taxa achitată de reclamant.
În esență, se va admite în parte recursul, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii, adică modificarea în parte a sentinței civile atacate.
Cât privește apărarea formulată de reclamantul intimat, se constată că susținerile acestuia sunt întemeiate în recurs, mai puțin cu privire la data acordării dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 336/CA/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta să plătească dobânda legală începând cu data de 23.04.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red. - 29.06.2009
Dact. T- 30.06.2009/2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
