Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 496/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR.496
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 130/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 7.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 130 CF din 27.11.2008 Tribunalul Neamța admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N și, în consecință a anulat decizia nr. 36 din 23.01.2008 emisă de pârâtă și decizia de impunere cu nr. 76616 din 30.10.2007 emisă Administrația Finanțelor Publice P
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantei i-a fost emisă decizia de impunere în baza art. 771din Legea nr. 571/2003, ca urmare a transferului proprietății imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007. S-a stabilit că reclamanta datorează cu titlu de impozit suma de 2628 lei pentru venitul în sumă de 87.610 lei, realizat din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
Prin ieșirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate nici în și nici din patrimoniul reclamantei. Ieșirea din indiviziune, așa cum a fost realizată prin hotărârea de expedient în care s-a luat act de învoiala părților, nu are efect translativ de proprietate, ci efect declarativ. Transferul dreptului de proprietate nu a operat în timpul ieșirii din indiviziune, ci în momentul în care cele două coindivizare au dobândit împreună dreptul de proprietate asupra terenului.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Naf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Cadrul legal care a stat la baza emiterii deciziei nr. 76616/30.10.2007 și a calculării impozitului de 2.628 lei este art. 771alin. 1 și 4 din Codul fiscal. pentru aplicarea acestui text au fost emise Normele metodologice reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006 pentru modificarea Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004; din acest act normativ este de reținut pct. 1512care reglementează aplicarea art. 771alin. la lit. i) și art. 1555care reglementează aplicarea art. 771alin. 4, la lit. i).
Din aceste dispoziții rezultă că actul de partaj voluntar sau judiciar este supus impozitării, chiar dacă nu reprezintă un transfer de proprietate, impozitarea acestuia fiind reglementată expres de lege.
Întrucât în cauză, prin sentința civilă nr. 2679/21.06.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamțs -a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantei și a, hotărâre ce reprezintă un act de partaj, impozitul se determină la valoarea masei partajabile și se suportă de copartajanți proporțional cu cota deținută din dreptul de proprietate la data dobândirii fiecărui imobil care compune masa partajabilă.
Nu are relevanță faptul că prin ieșirea din indiviziune nu a operat un transfer de proprietate în condițiile în care pct. 1512din Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006 prevede în mod expres și obligatoriu impozitarea actului de partaj voluntar. De altfel, nu s-a susținut niciodată că actul de partaj reprezintă un transfer de proprietate, ci doar faptul că ieșirea din indiviziune constatată prin sentința civilă nr. 2679/21.06.2007 reprezintă un act de partaj judiciar care este impozabil potrivit prevederilor legale menționate. În jurisprudență partajul este definit ca fiind operațiunea prin care coproprietarii, în scopul de a individualiza drepturilor lor de proprietate, înlocuiesc părțile indivize ce le aveau în bunurile comune cu părți distincte, compuse din bunuri determinate.
Recursul nu este fondat.
Art. 771- 773din Codul fiscal reglementează impozitul pe venitul obținut din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal. Art. 771alin. 1 reglementează transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii, a construcțiilor și a terenurilor aferente acestora, precum și a terenurilor de orice fel fără construcții; art. 77 alin. 2 prevede care sunt situațiile în care nu se datorează impozitul prevăzut la alin. 1, iar art. 771alin. 3 reglementează trasmisiunea dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor cu titlul de moștenire, iar. În concret, la alin. 3 se prevede că (3)pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin. (1), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
veniturilor din moșteniri este reglementată, în primul rând, de art. 42 lit. j) din Codul fiscal, text potrivit căruia în înțelesul impozitului pe venit,nu sunt impozabile sumele sau bunurile primite cu titlu de moștenire ori donație.Pentru proprietățile imobiliare, în cazul moștenirilor și donațiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 771alin. 2 și 3. Rezultă, așadar, că regula este caracterul neimpozabil al veniturilor din moșteniri ori donații, excepție făcând proprietățile imobiliare în cazul cărora se aplică dispozițiile art. 771alin. 2 și 3 din Codul fiscal. Fiind de strictă interpretare, excepțiile nu pot extinse, astfel că, în cazul moștenirilor ori donațiilor nu se pot aplica dispozițiile art. 771alin. 1 din Codul fiscal.
Pe de altă parte, aplicabilitatea alin. 1 al art. 771din Codul fiscal este exclusă și pentru faptul că acest text se referă expres la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii. Ori, potrivit art. 786 din Codul civil, partajul este un act juridic declarativ de drepturi, astfel încât fiecare dintre foștii copărtași este considerat proprietar exclusiv al bunului care i-a revenit în urma împărțelii de la momentul în care s-a născut indiviziunea. Prin partaj nu se realizează un transfer al dreptului de proprietate, ci se constată, cu efect retroactiv, drepturi peexistente.
Nefiind aplicabile dispozițiile alin. 1 al art. 771din Codul fiscal nu pot fi aplicabile prevederile din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006, respectiv pct. 1512lit. i) și art. 1515alin. 4 invocat de recurentă.
Chiar dacă s-ar reține aplicabilitatea alin. 1 al art. 771din Codul fiscal este de constatat că, deși este dat în aplicarea unui text de lege care se referă la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia prin acte juridice între vii, pct. 1512lit. i) și pct. 1555alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal (în urma modificării prin Hotărârea Guvernului nr. 1861/2006) adaugă la lege, reglementând situația partajului voluntar - care presupune o transmisiune anterioară cu titlu de moștenire - ca un act juridic între vii. Aceasta în condițiile în care chiar la pct. 1512lit. e) este definit transferul dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia ca fiind înstrăinarea prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, rentă viageră, întreținere, schimb, inclusiv în cazul în care transferul de realizează printr-o hotărâre judecătorească. Tocmai pentru a înlătura această stare de nelegalitate creată de legiuitorul secundar, prin Hotărârea Guvernului nr. 1195/2007 a fost abrogat atât pct. 1512lit. i), cât și pct. 1555alin. 4, iar la pct. 1543alin. 4 s-a prevăzut expres că în cazul partajului judiciar nu se datorează impozit.
În concluzie, singura situație în care moștenitorii datorează impozit calculat la valoarea masei succesorale - atunci când nu există una din situațiile prevăzute la alin. 2 al art. 771din Codul fiscal - este cea prevăzută de alin. 3 al art. 771, respectiv pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire în cazul nefinalizării procedurii succesorale în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. Însă, în această situație impozitul datorat nu este cel de 3% stabilit de organul fiscal prin decizia de impunere, ci impozitul de 1% prevăzut de art. 771alin. 3 din Codul fiscal.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de casare ori de modificare a hotărârii recurate.
Având în vedere că intimata-reclamantă nu a formulat în recurs nicio cerere prin care să fi solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, curtea de apel nu are a se pronunța cu privire la onorariul pentru care avocatul intimatei a depus, după închiderea dezbaterilor, dovada achitării lui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 130/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Tehnored. /22.05.2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
