Contestație act administrativ fiscal. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Decizia nr. 491/2009

Ședința publică de la 14 - 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Morina Napa judecător

JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga

JUDECĂTOR 3: Vera

Grefier: -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 333 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant, avocat, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte a mun. B și reprezentantul intimatei-pârâte

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv dovezile cu privire la achiziționarea autoturismului solicitate de către instanță la termenul anterior.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

În continuare, arată că, numitul a cumpărat acest autoturism din Germania cu suma de 4500 euro, înmatriculat în această țară din anul 1999, pentru care era plătită taxa de primă înmatriculare.

Față de această situație, având în vedere că deși taxa de primă înmatriculare a fost achitată în Germania cu ocazia înmatriculării autoturismului și faptul că pârâta a mai solicitat reclamantului plata în România a taxei de primă înmatriculare pentru același autoturism, deci pentru a doua oară, totodată, având în vedere și acest tratament discriminatoriu care se aplică, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

A:

- deliberând -

Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 333/13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se anularea adresei nr.34294/21.03.2008, precum și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului B să restituie reclamantului suma de 12097 lei cu dobânda legală, precum și suma de 4,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a importat din Germania un autoturism, la mâna a doua, acesta a fost pentru prima data înmatriculat în Germania. Pentru înmatricularea în România pârâta a perceput reclamantului o nouă taxă de primă înmatriculare în sumă de 12097 lei, calculată conform dispozițiilor art.2141din Legea nr.343/2006 modificată prin OUG 110/2006 precum nr.418/2007.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B instanța respins-o deoarece conform dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecății.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei 34924/21.03.2008 instanța urmează aor espinge deoarece chiar dacă în soluționarea cererii nu a fost emisă o decizie în sensul dispozițiilor art.180 Cod procedură fiscală, aceasta are caracterul unui act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor art.41 Cod procedură fiscală.

Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamantul datorează taxa de primă înmatriculare în România pentru un autoturism care fusese deja înmatriculat într-un stat membru al Comunității Europene.

Analizând dispozițiile legale incidente în materie s-au constatat următoarele: Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Conform hotărârii E în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național. Acesta rezulta din două argumente:

1. Constituția României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
- mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, in speța, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constata o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituita.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, chitanța constituie act administrativ fiscal in sensul art.41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544/2001.

Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite dobânda prevăzută de dispozițiile art. 113 Cod procedură fiscală ce va fi calculată de la data expirării termenului prevăzut de art. 191 Cod procedură fiscală până la achitare.

În cauza de față nu a fost necesară declanșarea procedurii prejudiciare prevăzută de art. 234 din Tratatul CEE în fața Curții de Justiție Europene, întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar aplicabil în speța de față. De altfel, pe rolul instanței europene s-au aflat două cauze asemănătoare - și (Ungaria) și (Polonia).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, scutite de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baa rătat că prin dispozițiile OUG50/2008 se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008, iar reclamantul nu a făcut dovada depunerii cererii de restituire cu documentația completă pentru o soluționare adecvată, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile. Pe de altă parte, la data când reclamanta s-a adresat B nu era în vigoare HG686/2008.

Intimatul, legal citată, a fost reprezentat în fața instanței solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.

În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 30 ianuarie 2008 suma de 12097 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Republica Federală Germania.

Deși a solicitat restituirea taxei plătite, B, prin adresa 34924/21.03.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei.

În acest context, invocarea de către recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bae xcepției neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 nu este susținută de probatoriul cauzei, în condițiile în care acțiunea a fost promovată împotriva refuzului de restituire taxei solicitate, ipoteză reglementată de art. 1, 11 lit. b din Legea 554/2004 cu modificările ulterioare.

Cu privire la fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second - hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.

Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.

Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.

Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.

Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008, care a reglementat procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule, invocat de către pârâte nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 333 din 13 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu domiciliul în B, str. - -. 6,. A,. 15, județul B și domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B, str. -. 11,. D,. 1, județul B și intimata-pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,--3, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

-

Red.

Red.

Tehnored. 2 ex.

20 mai 2009

Președinte:Morina Napa
Judecători:Morina Napa, Mona Gabriela Ciopraga, Vera

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Bacau