Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 498/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Tg.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.53/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22 mai 2008, când s-a amânat pronunțarea pentru azi 29 mai 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 53 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CAS M, având ca obiect anularea înștiințării de plată nr. 12094 din 29 mai 2006, emisă de pârâtă pentru suma de 4404 lei reprezentând contribuția la fondul de asigurări de sănătate, dobânzi și penalități aferente și a respins acțiunea în contencios administrativ pentru aspecte legate de fondul cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta CAS Mae mis la 29 mai 2006 înștiințarea de plată nr. 12094, înștiințare contestată de reclamant prin contestația nr. 13229 din 13 iunie 2006, pârâta răspunzându- reclamantului prin adresa nr. 16276 din 13 iulie 2006 în sensul că nu beneficiază de scutire de la plata contribuției la fondul de asigurări de sănătate decât dacă nu realizează și alte venituri în afara celor din pensie. Având în vedere confirmarea de către pârâtă a faptului că reclamantul a luat cunoștință de adresă la 21 martie 2007 în cadrul dezbaterilor de la Judecătoria Târgu -M, introducerea acțiunii în contencios administrativ la data de 3 mai 2007 s-a făcut în termenul prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care nu s-au considerat a fi incidente dispozițiile privind tardivitatea acțiunii și pentru care s-a respins cererea de repunere în termen.
Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că în raportul de inspecție fiscală nr. 213/2004 nu sunt mențiuni din care să rezulte că s-ar fi făcut vreo constatare cu privire la fondul de asigurări de sănătate, ci doar privind impozitul de venit și TVA. În plus, reclamantul a dat o interpretare eronată textelor legale, deoarece s-a considerat a fi clară voința legiuitorului de a scuti de la plata contribuției la asigurări de sănătate pe pensionari, numai pentru veniturile din pensii, conform art. 7 lit. "e" din OUG nr. 150/2002.
Chiar dacă instanța a reținut ca întemeiată susținerea reclamantului, potrivit căreia ca răspuns la contestație, pârâta trebuia să-i comunice o decizie sau dispoziție de soluționare, iar nu o simplă adresă, a apreciat că adresa nu este de natură să producă efectele juridice ale unei decizii sau dispoziții de soluționare a contestației, fiind o simplă corespondență. În acest context, adresa neîntrunind condițiile prevăzute de art. 180 - 181 Cod procedură fiscală, pentru a produce efectele juridice în materia stabilirii obligațiilor și executarea acestora, ea nu se impune a fi anulată.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamant care a solicitat modificarea în sensul constatării nulității actului administrativ fiscal contestat pentru neîndeplinirea condițiilor de formă impuse de art. 180 - 181 Cod procedură fiscală.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a precizat că este pensionar începând cu 1 august 1994 și că din 23 aprilie 1996, în baza Autorizației nr. 256 emisă de Primăria Târgu-M a lucrat ca liber profesionist, efectuând lucrări de proiectare în domeniul construcțiilor civile iar la 5 februarie 2004, împreună cu soția a înființat o asociație familială.
S-a mai învederat că la 28 septembrie 2004 activitatea sa ca persoană fizică autorizată a fost controlată din punct de vedere fiscal de Direcția Generală a Finanțelor Publice, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală nr. 213 și că în raport de dispozițiile art. 92 Cod procedură fiscală, la acea dată organul de control trebuia să constate eventuala neîndeplinire a obligațiilor fiscale inclusiv a celor datorate fondului de asigurări de sănătate. S-a mai precizat că înștiințarea de plată comunicată la 29 mai 2006 este un act premergător executării, fără a avea caracteristicile unui titlu de creanță și, deci, nu există titlu de creanță legal, aspect cu privire la care instanța nu sa pronunțat, după cum nu s-a pronunțat nici asupra neîndeplinirii condițiilor legale de formă, actul nefiind însoțit de o notă de calcul care să permită modul de stabilire a obligațiilor fiscale sau a accesoriilor. Totodată, s-a invocat faptul că adresa atacată nu întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 180, 181 Cod procedură fiscală, privind soluționarea contestațiilor și că nu poate fi apreciată ca o simplă corespondență inatacabilă.
Recurentul a subliniat faptul că nu datorează contribuție la fondul de sănătate pentru veniturile realizate ca persoană fizică autorizată, motivând că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, că în perioada avută în vedere - 2001-2004 - legislația care reglementa asigurările sociale a suferit mai multe modificări, indicând textul art. 8 din Legea nr. 145/1997 - act normativ în vigoare în perioada 1 ianuarie 2001 1 ianuarie 2003 și OUG nr. 150/2002 în vigoare în perioada de la 1 ianuarie 2003 și până la 31 decembrie 2004.
S-a subliniat astfel că Legea nr. 145/1997 a avut în vedere la stabilirea calității de asigurat un singur criteriu, calitatea persoanei și nu natura veniturilor obținute și că textul art. 6 lit. "d" din Legea nr. 145/1997 se referă la persoanele ale căror drepturi au fost stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, iar la categoria pensionari textul nu arată aceeași restricție. Întrucât textul art. 6 din OUG nr. 150/2002 are în vedere aceleași principii de bază care au guvernat Legea nr. 145/1997 în forma sa finală, recurentul a subliniat că la categoria pensionari nue xistă restricție "dacă nu realizează alte venituri din drepturile bănești acordate de aceste legi (legi speciale) și cele provenite din pensii.
Recurentul a mai arătat că Decizia nr. 137/2004 a Curții Constituționale a României care în opinia instanței clarifică modul de interpretare a acestor texte de lege, se referă în mod exclusiv la persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 44/1994, Legea nr. 309/2002 și Legea nr. 42/1990, însă lit. "e" a art. 6 din OUG nr. 150/2002 nu a constituit obiectul controlului constituțional.
Pârâta intimată CAS Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece reclamantul se află în eroare cu privire la competențele celor două instituții, Direcția Generală a Finanțelor Publice și CAS, că titlul executoriu nr. 1309/2006 a fost emis în vederea recuperării sumelor datorate la Fondul de sănătate de către debitorul pentru veniturile realizate în calitate de persoană fizică autorizată, iar voința legiuitorului este clară de a scuti de la plata acestei contribuții pe pensionari, numai pentru veniturile realizate din pensii.
Intimata a precizat că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația legală de a-și comunica veniturile, creanța nu a putut fi identificată din propria declarație a debitorului, ci după ce Administrația financiară a comunicat veniturile realizate de PFA. S-a subliniat că declarațiile privind obligația de plată la Fond constituie titlu de creanță care devin titluri executorii la data la care obligația este scadentă.
Întrucât recurentul a solicitat administrarea probei cu expertiză, intimata a precizat în întâmpinare că această probă este inutilă câtă vreme actele normative prevăd în mod expres modalitatea de stabilire și calculare a contribuției.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Contestația reclamantului este îndreptată împotriva "adresei CAS M nr. 16276 din 13 iulie 2007". Această "adresă" se dorește a fi un răspuns la contestația formulată de reclamant împotriva . de plată nr. 12094 din 29 mai 2006, contestație prin care reclamantul contestator invocă prevederile Legii nr. 189/2000 și Hotărârea nr. 3542/2004 a CJP, prin care se constată calitatea sa de refugiat pe motive etnice pentru a justifica faptul că este absolvit de plata "contribuțiilor sanitare" (fila 14 dosar fond).
Înștiințarea de plată nr. 12094 din 29 mai 2006 privește obligațiile de plată la fondul de asigurări de sănătate calculate la veniturile realizate în perioada 2001-2004, fiind emis titlul executoriu nr. 1309 din 25 noiembrie 2006(fila 16).
Raportul de inspecție fiscală nr. 213/2004 privește perioada 1 ianuarie 2000 - 31 decembrie 2003 în care a desfășurat activitatea PF și s-a verificat și constatat calculul impozitului pe venit și TVA, controlul fiscal efectuat de inspectori din cadrul Serviciului Control Fiscal - Persoane Fizice -
Înștiințarea de plată privește contribuția la asigurări sociale de sănătate, obligație stabilită de CAS M, după ce acestei instituții i-au fost furnizate informații privind veniturile realizate de persoana debitoare. Competența de aplicare a măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului asigurărilor sociale de sănătate revine CNAS prin case de asigurări de sănătate județene, astfel că reclamantul nu putea invoca în sprijinul său prescripția intervenită ca urmare a efectuării controlului soldat cu întocmirea raportului de inspecție fiscală de către inspectorii unei alte instituții, respectiv ai Direcției Generale a Finanțelor Publice
În plus, reclamantul formulează o contestație la înștiințarea de plată din 29 mai 2006, în condițiile în care, potrivit art. 137 alin. 4 din OUG nr. 92/2003 republicată, raportat la data emiterii înștiințării de plată, înștiințarea de plată este un act premergător executării silite, iar executarea silită urma să înceapă în 15 zile de la data înștiințării.
Contestarea răspunsului dat unei contestații la o înștiințare de plată nu atrage anularea acelei înștiințări, care de altfel îndeplinește cerințele legale, după cum nici contestația la o înștiințare de plată nu poate avea ca efect anularea unui titlu de creanță, față de natura juridică a unei înștiințări de plată. De aceea este justificată și forma de răspuns a pârâtei care prin adresa care face obiectul prezentei cauze, îi explică reclamantului temeiul legal în baza căruia i s-au stabilit obligațiile de plată pentru care a fost înștiințat potrivit procedurii fiscale.
De altfel, potrivit actului de la fila 17 dosar fond, re4clamantul a și formulat contestație la executare în cadrul căreia a solicitat anularea titlului executor nr. 1309 din 25 noiembrie 2006 și scutire de la plata sumei de 4.404 RON.
Față de considerentele arătate, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în plus aceasta făcând și o analiză pe fond a situațiilor în care este justificată scutirea la plata contribuțiilor la fondul de asigurări de sănătate. Aceasta pentru că în subsidiar reclamantul a cerut și anularea actelor administrativ fiscale, emise pe numele acestuia. Și sub aspectul justificării obligației de plată, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală. Prevederile art. 6 din OUG nr. 150/2002 reglementează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției printre care, la alin. 1 lit. "c" sunt incluse cele la care se face referire în Decizia Curții Constituționale iar la lit. "e" pensionarii, în ambele situații însă, fiind valabilă restricția numai pentru veniturile obținute din pensii" sau "dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile respective".
Chiar și textul art. 6 din Legea nr. 145/1997 la lit."d" precizează că persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990 beneficiază de scutire "dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi", iar sintagma "precum și cele provenite din pensii" indică în mod cert că legiuitorul a scutit de la plata contribuției nu pensionarul, ci drepturile bănești provenite din pensii, ceea ce înseamnă că se datora contribuția pentru celelalte venituri obținute de pensionari.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 53 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-1.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
