Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 500
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Valentina Gheorghe Adrian
- - -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 15 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în valoare de 4 lei cu chitanța nr. - din 2 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P prin consilier juridic, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant, prezent în instanță, depune la dosarul cauzei taxă de timbru în valoare de 4 lei cu chitanța nr. - din 2 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P, depune la dosarul cauzei delegație și întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea recursului.
Curtea, luând act de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței nr. 15 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova așa cum a fost formulat.
Arată că nici acum, în 2008, nu știe cât are de plată pentru 2006.
Învederează că nu este rău platnic, însă nu a știut că datorează și o contribuție la Casa de Asigurări de Sănătate.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului P, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 15 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Arată că Asigurările Naționale de Sănătate sunt obligatorii, iar persoanele care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor, trebuie să le declare, lucru pe care reclamanții nu l-au făcut.
Învederează că s-a emis o decizie de impunere, pe care reclamanții au contestat-
Solicită respingerea recursului formulat împotriva sentinței nr. 15 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
URTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâta CAS P, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor nr. 23238 și 23237 din 21.09.2007 emise de pârâtă, precum și admiterea contestațiilor formulate împotriva deciziilor de impunere nr. 17552 și nr. 17521 ambele din datade 16.04.2007, în sensul exonerării reclamanților de la plata majorărilor și penalităților de întârziere stabilite în sarcina lor.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, deși prin deciziile nr. 23238 și nr. 23237, menționate anterior, le-au fost admise contestațiile împotriva deciziilor de impunere - ceea ce înseamnă că impunerea a fost făcută greșit-, totuși s-a menținut această impunere, ceea ce este un nonsens.
S-a mai arătat că nu le-a fost adis la cunoștință faptul că pe lângă impozitul pentru chiria încasată, mai trebuie să plătească și o sumă la pârâtă, precum și că, nefiind vorba despre o lege penală, problema impunerii la CAS P trebuia să le fie adusă la cunoștință, fie adusă la cunoștință, fie de cei care care au vizat contractul de închiriere, fie de oreganul financiar la care s-a făcut plata impozitului pe chirie, care trebuia să perceapă și contribuția pentru CAS.
Reclamanții au mai învederat că nu au vreo culpă în neplata contribuției, astfel că nu pot fi obligate la plata de penalități,care nu au fost cunoscute până la momentul comunicării deciziilor de impunere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat în esență de faptul că, prin adresa nr. 32405/5.09.2006 înregistraă la CAS P cu nr. 19503/7.09.2006, DGFP Pac omunicat acesteia, în aplicarea prev. art. 59-61 din OG92/2003 o listă nominală cu persoanele fizice care au realizat venituri impozabile în anii fiscali precedenți, în această listă regăsindu-se și reclamanții, care în anul 2005 au realizat venituri impozabile. Totodată, în temeiul prev. art. 51 al. 2 lit. e și art 53 al. 2 din OUG 150/2002, art. 257 alin. 2 lit. e și art. 259 alin. 4 din Legea 95/2006, reclamanții aveau obligația să prezinte la sediul CAS P să-și declare veniturile impozabile obținute din cedarea folosinței bunurilor și să plătească CAS.
Pârâta a mai arătat că, potrivit art. 51 alin. 1 din OUG150/2002, asigurații care au obligația plății contribuției pentru asigurările sociale de sănătate și care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării impozitelor, iar potrivit art. 261 din Legea 95/2006, asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile acestei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere mahorări de întârziere în condițiile codului d e procedură fiscală - care în disp. art. 115 alin. 1 și art. 116 alin. 1 din OG92/2003 stabilește că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, dobânzi ce se calculeazăpentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
În cauză, părțile au administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosar actele administrative-fiscale contestate cu anexe, înștiințările de restituire din 26.10.2007 și 14.11.2006 și un formular de contract de închiriere.
Prin sentința nr. 15 din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiata acțiunea, reținând ca reclamantii au obtinut, in anul 2005, venituri din inchirierea unui imobil, avand obligatia de a plati paratei contributia la. Acestia aveau obligatia de a se prezenta la sediul CAS P pentru a declara veniturile impozabile obtinute din cedarea folosintei bunului imobil, completand o declaratie-tip in baza careia se stabilea cuantumul sumei datorate.
Neindeplinirea obligatiei de plata a contributiei la in termen legal atrage, in temeiul legii, obligatia de plata a majorarilor si penalitatilor de intarziere, calculul acestora facandu-se de la data cand obligatia de plata a devenit scadenta.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs contestatorii si, invocand nelegalitatea prevazuta de art. 304 pct.8 proc.civ. intrucat desi retine greseala savarsita de parata de a admite in parte contestatiile, desi a mentinut integral impunerile, instant de fond respinge actiunea reclamantilor.
Arata recurentii faptul ca se impunea exonerarea lor de plata, intrucat nu li s-a facut cunoscuta obligatia de a plati contributia catre Casa de Asigurari de Sanatate, pe langa impozitul aferent chiriei. Aceasta contributie reprezinta o dubla impunere care trebuia adusa la cunostinta fie direct de catre parata, fie de catre organul fiscal. Nu este vorba de o lege penala la care opereaza prezumtia de a fi cunoscuta de la data publicarii ei in Monitorul Oficial, ci de un al doilea impozit pe chirie, ce trebuia adus la cunostinta de factorii interesati.
Precizeaza recurentii si faptul ca trebuia sa fie exonerati de plata penalitatilor si majorarilor de intarziere, ce nu au un temei legal, atat timp cat nu li s-a adus la cunostinta debitul principal.
Arata recurentii si faptul ca se impune exonerarea sotiei de plata contributiei, intrucat sotii incaseaza un singur venit impozabil, pentru care datoreaza un singur impozit, fiind nelegala obligarea fiecaruia in parte la cate o contributie, cu penalitati si majorari de intarziere.
Solicita recurentii ca, in temeiul disp. Art. 312 alin.3 proc.civ. sa se admita recursul si sa se modifice sentinta corespunzator motivelor de recurs.
La data de 4 aprilie 2008, intimata Casa de Asigurari de Sanatate Paf ormulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, intrucat recurentii aveau obligatia de a se prezenta la sediul CAS P pentru a declara veniturile impozabile obtinute din cedarea folosintei bunului imobil pentru anul 2005. Desi prin deciziile de impunere au fost invitati la sediul intimate pentru solutionarea situatiei fiscal, acestia nu au dat curs obligatiei ce le revenea.
In ce priveste plata majorarilor si penalitatilor de intarziere, acestea se calculeaza de la termenul de scadenta prevazut de lege, ca o sanctiune pentru neplata la timp a obligatiilor fiscale.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului, dar si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin deciziile nr.17521 si 17552 din 16 aprilie 2007, emise de intimata Casa de Asigurari de Sanatate a judetului P, recurentilor-contestator si li s-a stabilit obligatia de plata a contributiei la in cuantum de 40 lei, respective 892 lei, precum si majorari de intarziere de 22 lei, respectiv 494 lei, calculate pana la data de 16.04.2007, iar in cazul contestatorului, si penalitati de intarziere de 20 lei, calculate pana la data de 31.12.2005.
Contestatiile formulate de recurenti impotriva acestor decizii au fost solutionate prin deciziile nr. 23237/21.09.2007 si 23238/21.09.2007, emise de CAS P, in sensul admiterii in parte a contestatiilor, dar mentinerii ca legale si temeinice a celor doua decizii contestate.
Se retine faptul ca contestatorii au obtinut, in cursul anului 2005, venituri din cedarea folosintei unui bun imobil, situatie in care, potrivit disp. Art. 51 alin.2 lit.e si art. 53 alin.2 din OUG 150/2002, aveau obligatia de a se prezenta la sediul CAS P pentru a declara veniturile impozabile obtinute in anul respectiv, prin completarea unei declaratii-tip in baza careia urma sa se stabileasca cuantumul contributiei datorate la.
In lipsa acestor declaratii ale contestatorilor, intimata a procedat la calcularea contributiei pe baza datelor furnizate de Directia generala a Finantelor Publice P, emitand deciziile de impunere contestate si prin care a stabilit obligatia de plata a contributiei, dar si a majorarilor si penalitatilor de intarziere prevazute de lege, aferente debitului principal.
Aceste decizii de impunere au fost apreciate de catre instanta de fond ca fiind legale si temeinice, pe considerentul ca situatia de fapt retinuta corespunde realitatii si este corect incadrata juridic de catre intimata, contradictia existenta in dispozitivul deciziilor, intre solutia admiterii contestatiilor si mentinerea deciziilor de impunere fiind lamurita prin considerentele deciziilor.
Sub aspect procedural, Curtea constata ca, desi recurentii au invocat prin motivele de recurs nelegalitatea prevazuta de art. 304 pct.8 proc.civ. acest text de lege nu este aplicabil in cauza, neputandu-se retine schimbarea naturii juridice a unui act juridic dedus judecatii, de catre instanta de fond.
Procedand la incadrarea corecta a motivelor de recurs invocate, in temeiul disp. art. 306 alin. 3 proc.civ. Curtea constata ca fiind incidente in cauza dispozitiile art. 304 pct. 9 proc.civ. ce reglementează cazul hotărârilor lipsite de temei legal ori date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, invoca recurentii faptul ca, desi retine greseala savarsita de intimata la emiterea deciziilor, in sensul admiterii contestatiilor, desi sunt mentinute deciziile de impunere, instanta de fond respinge actiunea.
Astfel cum rezulta din chiar considerentele sentintei recurate, contradictia existent in dispozitivul deciziilor de impunere se datoreaza unei tehnici defectuoase de redactare a dispozitivului, solutia rezultata din considerentele deciziilor find aceea de respingere a contestatiilor.
Sub acest aspect, instanta de fond nu putea sa admita actiunea reclamantilor si sa anuleze in parte deciziile, in sensul respingerii contestatiilor, intrucat ar fi inrautatit situatia reclamantilor in propria cale de atac. O atare solutie s-ar fi impus numai in ipoteza in care instanta de fond ar fi apreciat ca intemeiata actiunea pe fond si ar fi admis-o ca atare, anuland deciziilor de impunere emise de intimata.
Se invoca si faptul ca nu li s-a facut cunoscuta recurentilor obligatia de plata, acestia facand distinctie intre legea penala si cea fiscal sub aspectul obligatiei oricarui cetatean R de a cunoaste legea.
Este evidenta eroarea in care se afla recurentii, Constitutia Romaniei nefacand o atare distinctie ci, dimpotriva, consacrand principiul potrivit caruia nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii.
Pe de alta parte, niciun text de lege din actele normative ce reglementeaza materia contributiei la nu stabileste obligatia intimatei de a aduce la cunostinta fiecarui contribuabil obligatia de plata a acestei contributii si, implicit, a penalitatilor si majorarilor de intarziere ce izvorasc din lege.
Nu poate fi retinuta nici sustinerea recurentilor privind obligarea numai a unui dintre soti la plata impozitului pe chirie si, implicit, a contributiei la, in realitate fiecare dintre soti completand declaratiile-tip, corespunzator cotei sale devalmase din bunul inchiriat, atat la organul fiscal, cat si la CAS P si datorand ca atare impozitul aferent.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca instanta de fond a aplicat corect dispozitiile legale la situatia de fapt decurgand din probele administrate si, in temeiul disp. art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 alin.1 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat, mentinand ca legala si temeinica sentinta instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 15 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Valentina Gheorghe Adrian
- - - - - -
GREFIER,
Nora
Red.
Tribunalul Prahova;
f-;
;
2 ex./30.04.2008;
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120.
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Valentina Gheorghe Adrian
