Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 525/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z împotriva sentinței nr.307/CA din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarulnr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 307/17.03.2009, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul petitului 1 cu privire la anularea actelor administrativ fiscale și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Z cu consecința obligării pârâtei să restituie reclamantei suma de 11.496 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform OP nr 17/21.01.2008, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală începând cu data de 06.08.2007 și până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39. 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferentă pretențiilor admise.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a avut în vedere că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea ordinului de plată nr 17/21.01.2008 și a adreselor nr 3970/2008 și nr 5218/2008 emise de pârâtă și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Z la restituirea taxei speciale de înmatriculare în sumă de 11.496 lei si la plata dobânzii legale începând cu data achitării taxei și până la data plății efective.
Prima instanță a apreciat ca fondată excepția inadmisibilității acțiunii relativ la petitul 1 întrucât adresele și ordinul de plată a căror anulare s-a solicitat nu sunt acte administrative, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice.
Cu privire la fondul cauzei, punctual, instanța de fond a reținut în considerentele admiterii acțiunii, următoarele:
- dispozițiile art 214/1-214/3 din Legea nr 571/2003 prevăd obligativitatea achitării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele și autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state;
-s-a făcut referire la dispozițiile art 90 par 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, apreciindu-se că rostul acestor prevederi comunitare este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, precizându-se în acest sens că în România nu se percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România; instanța de fond a constatat astfel supremația dispozițiilor tratatului față de dreptul național, astfel cum se prevede și in art 148 din Constituția României și în conformitate cu obligațiile asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană;
- s-a apreciat că prin instituirea dispozițiilor art 214/1 din codul fiscal s-a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor; în acest sens, s-a arătat că taxa în discuție nu este perceputa pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în tara;
- reclamanta s-a adresat pârâtei pentru obținerea restituirii taxei plătite, cerere ce i-a fost respinsă prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei de restituire;
- relativ la dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale anterioare, în vigoare până la 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, aplicându-se principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat la restituirea acesteia;
- noua taxa instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, având un alt mod de calcul și o altă destinație, iar dispozițiile acesteia nu pot recidiva;
- referitor la cererea privind acordarea dobânzii legale, instanța de fond a apreciat că numai în această manieră reclamanta va fi despăgubită integral;
- prima instanță a făcut aplicarea art 274 cod procedură civilă, obligând pârâta la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice
Această recurentă a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, motivele invocate constatând în următoarele:
Regimul juridic al taxei speciale era reglementat prin Legea nr 571/2003 act juridic pe care recurenta l-a pus în aplicare până la data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit temeiul legal considerând că taxa de prima înmatriculare este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Taxa de primă înmatriculare prevăzută atât de Codul fiscal cât și de noile reglementări în vigoare, se aplică atât autovehiculele noi achiziționate din România cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind perceputa începând din data de 01.01.2007 conform codului fiscal neputând fi aplicată retroactiv și anume autoturismele înmatriculate deja până la această data.
Principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, mai multe state membre ale UE practicând o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Potrivit criticilor aduse de recurentă, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeana instituită prin art 148 al 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art 90 par I din Tratatul Comunității Europene revine exclusiv Parlamentului, nu instanțelor judecătorești.
Dispozițiile art 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente in cauza întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de către toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 care, în cuprinsul art 11 prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.1007-30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor actului normativ menționat privind taxa de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
S-a criticat și acordarea cheltuielilor de judecată, arătându-se că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de organul fiscal cu respectarea legii, neexistând o culpă a acestuia pentru a se justifica în sensul dispus de prima instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept și prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod proc civilă precum și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL a achitat o taxă de prima înmatriculare în cuantum de 11.496 lei potrivit OP nr 17/21.01.2008, în scopul înmatriculării unui autoturism second hand achiziționat din Germania. Ulterior, prin cererile adresate Administrației Finanțelor Publice Z, a solicitat restituirea acestei taxe, pârâta răspunzând prin adresele nr 3970/2008 și nr 5218/2008, în sensul că nu există un temei de drept în baza căruia taxa să fie restituita.
Ca urmare, ne aflăm în prezența unei nesoluționări a cererii adresate pe calea unei plângeri prealabile de către o persoană juridică ce s-a considerat vătămată într-un drept al său. De asemenea, în mod corect a stabilit prima instanță că ordinul de plată a cărei anulare a solicit-o reclamantul nu este act administrativ și, pentru toate aceste considerente a admis excepția inadmisibilității cererilor ce au făcut obiectul primului petit.
În primul rând, se impune a se preciza relativ la critica adusă de recurenta pârâtă cu privire la neaplicarea în cauză a prevederile Tratatului Comunității Europene că aceasta este neîntemeiată întrucât preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție și, ca urmare, în mod corect prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.90, alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe. Se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art.214/1 din Codul fiscal, era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Ca urmare, in acest mod, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. In acest sens Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis, a arătat ca în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art.90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ). De asemenea, in ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art.90 caută să asigure completă neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Ca urmare, se poate concluziona, față de motivele de recurs ale pârâtei că, potrivit acestei jurisprudențe bine stabilite, art 90 par 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă, scopul art 90 nefiind acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Astfel, in contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective, întrucât o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Totodată modificarea legislativa intervenita prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare, ci reprezintă un argument în același sens ca cele expuse de curte anterior, întrucât este o dovadă a schimbării unui sistem de plata a unei taxe, afectat din punct de vedere al respectării Tratatului Comunității Europene.
Invocarea modului prevăzut de acest ultim act normativ de restituire a taxei de înmatriculare deja achitată prin compensarea cu taxa de poluare calculată conform legii nu poate fi primită în cauză întrucât pe de o parte nu există o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantului, iar pe de alta parte, astfel cum în mod întemeiat a arătat prima instanță, conform jurisprudenței Curții de Justiție, statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor legale. De asemenea, un alt argument în același sens constă în aceea că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr 50/2008 nu pot retroactiva.
Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nedeținând o creanță față de aceasta, stabilită printr-un act administrativ fiscal definitiv.
De asemenea, se constata ca nu se poate sancționa prin respingerea acțiunii faptul că reclamanta a înțeles să plătească benevol taxa de primă înmatriculare, condiție fără de care nu putea obține înmatricularea autoturismului. De altfel, așa cum în mod corect a argumentat prima instanță, în cauză este aplicabil principiul de drept comunitar, potrivit cu care taxele percepute de un stat membru ce contravin dreptului comunitar, trebuie restituite.
Acordarea dobânzii legale este întemeiată întrucât dispozițiile art 1082 cod civil sunt pe deplin aplicabile în cauză, pârâta neputând fi exonerată de obligarea la plata daunelor pentru întârziere, atâta vreme cât taxa încasată era nedatorată, singurul aspect ce urmează a fi modificat pe calea recursului fiind cel al datei de la care curge dobânda legală, respectiv cea a solicitării restituirii taxei.
De asemenea, față de modul de soluționare a acțiunii civile, în cauză sunt incidente dispozițiile art 274 al cod procedură civilă, critica adusă cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată urmând a fi înlăturată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 din Legea nr 554/3004, va admite în parte recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Z și va modifica sentința civilă atacată în sensul că va obliga pârâta la plata dobânzii legale începând cu data de 04.03.2008.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Z împotriva sentinței civile nr.307/CA/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta la plata dobânzii legale începând cu data de 04.03.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
pt. Grefier, - aflată în concediu de odihnă semnează: Grefier șef secție |
Red: LB/20.07.2009
Dact: DT/22.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.525/din30.03.2009pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.307/CAdin17.03.2009pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
