Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 54/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 54/2008
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-nul, în reprezentarea recurentei, în calitate de administator al societății, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că reclamanta a depus la dosar, la data de 11.01.2008, taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei iar la data de 15.01.2008 pârâta a înregistrat la dosar, întâmpinare, în 2 exemplare. Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul reclamantei.
Curtea acordă cuvântul părții prezente pe excepția invocată de pârâtă în întâmpinare, respectiv excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea litigiului.
Reprezentantul reclamantei arată că excepția invocată este complet nelegală deoarece în decizia atacată chiar pârâta a arătat că "prezenta decizie este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată în termen de 6 luni de zile de la data primirii acesteia de către - SRL, la Curtea de APEL CLUJ ".
Având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile art. 10 alin 1 din Legea 554/2004 se stabilește competența în funcție de valoarea contestată, respectiv litigiile privind taxele și impozitele, contribuții, datorii vamale precum și acesorii ale acestora sub 500.000 lei fiind de competența tribunalelor iar cele peste 500.000 lei de competența curților de apel, Curtea pune în vedere reprezentantului reclamantei să precizeze ce sumă a contestat în fața pârâtei, având în vedere că în decizia contestată este menționată suma de 768.471.700 ROL.
Reprezentantul pârâtei învederează instanței că a contestat suma de 124.810.000 ROL, respectiv 12.481 lei și de asemenea arată că nu este adevărat faptul că este mare contribuabil ci este mic contribuabil.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, în raport de suma contestată și dispoziția legală citată anterior.
CURTEA
asupra acțiunii de contencios administrativ fiscal de față,
reține că prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul acestei curți la data de 11 decembrie 2007 sub nr- reclamanta SRL C-N a formulat, în contradictoriu cu pârâta: ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, contestație împotriva Deciziei nr. 27 din 9 august 2007 emisă de pârâtă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, reclamanta critică stabilirea de către organele de control că ar datora suma stabilită de 12.481 lei.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de necompetență materială a Curții de APEL CLUJ iar pe fond s-a solicitat menținerea actelor administrative atacate. În ceea ce privește excepția de necompetență materială pârâta a susținut că în cauză se solicită anularea unor acte administrative emise de pârâtă care privesc obligații de plată la Fondul pentru mediu în sumă mde 12.481 lei, motiv pentru care conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 competența aparține Tribunalului Cluj. Pe fond, pârâta combate punctual criticile alegate de reclamantă pe calea contestației.
Examinând cu prioritate excepția de necompetență materială, conform art. 137 alin. 1, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit dispozițiilor art. 218 alin.2 din Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare,deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
2. Conform art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 așa cum a fost modificată și completată recent de Legea nr. 262/2007, itigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora de pana la 500.000 de lei se solutioneaza in fond de catre tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel. Completul de judecata este format din 2 judecatori.
3. Din analiza textelor de lege mai sus redate se poate desprinde concluzia că în, regulă generală, competența materială în primă instanță a instanțelor de contencios administrativ, tribunale și curți de apel, este distribuită în funcție deloculautorității publice emitente ale actului administrativ contestat pe calea contenciosului administrativ. Prin excepție, litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora sunt distribuite instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului litigiului. Pe cale de consecință, astfel de litigii dacă au valoarea obiectului până la 500.000 lei inclusiv se soluționează în primă instanță de tribunal iar dacă obiectul are o valoare mai mare de 500.000 lei de curtea de apel.
Este de notat că în ceea ce privește aceste litigii legiuitorul nu mai face nici o distincție în funcție de locul pe care l-ar ocupa autoritatea publică emitentă a actului administrativ ce ar purta asupra unor asemenea creanțe ci elementul decisiv, determinant în funcție de care se stabilește competența este valoaarea obiectului cererii și denumirea, izvorul, titlul repspectivei sume de bani.
Prin urmare, Curtea constată că deși este atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, obiectul litigiului îl vizează în fapt modalitatea de soluționare a unei cereri de anulare a unor acte administrative ce privesc o creanță bugetară - fond pentru mediu - ce se ridică la valoare de 12.481 lei lei, adică sub nivelul valorii de 500.000 lei, încât competența materială de a tranșa acest litigiu revine tribunalului ca instanță de contencios administrativ și fiscal. Și este așa deoarece un astfel de litigiu se încadrează în norma prevăzută la art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Susținerile reprezentantului reclamantei conform căruia competența curțiide apel poate fi atrasă inclusiv de mențiunea făcută de pârâtă în finalul deciziei atacate nu poate fi opusă instanței deoarece competența materială a instanțelor este stabilită prin norme imperative cu caracter absolut de la care nu se poate deroga nici prin decizie judecătorească, nici prin dispoziții ale unor autorități administrative, chiar dotate cu competențe administrativ-jurisdicționale, și nici prin convenții particulare.
Pe de altă parte, Curtea reține că OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală nu conține nicio normă de competență materială cu privire la soluționarea litigiilor de contencios administrativ fiscal ci conține doar o normă de trimitere la instanța judecătorească de contencios administrativ.
Or, potrivit art. 2 alin. 1 lit g) din Legea nr. 554/2004, instanță de contencios administrativ este, fie Secția de contencios administrativ si fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție, fie secțiile de contencios administrativ si fiscal ale curților de apel si tribunalelor administrativ-fiscale.
Din această perspectivă normele de competență în vederea judecării litigiilor prevăzute de art. 218 alin. 2 sunt prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 209 din Codul d e procedură fiscală delimitează în funcție de valoarea (1 milion lei) competența organului administrativ fiscal care urmează să soluționeze contestația ca și cale administrativă de atac, în faza procedurii prealabile, sesizării instanței de contencios administrativ. Or, acest text nu conține o normă de competență materială a instanțelor judecătorești la care ar face trimitere textul art. 218 alin. 2 din pr.fisc iar partajarea competențelor din punct de vedere valoric este făcută în interiorul organelor administrativ fiscale și nu poate fi echivalentă cu partajarea competențelor jurisdicțiilor judiciare în materie de contencios administrativ fiscal pe care le operează din punct de vedere valoric textul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele ce preced, și reținând că normele de competență materială sunt norme imperative de la care nu se poate deroga nici prin convenții particulare și nici prin voința instanțelor judecătorești, în temeiul art. 10 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 158 și art. 159 pct. 2.pr.civ. se va stabili competența în favoarea Tribunalului Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal căruia, la rămânerea irevocabilă a prezentei încheieri, i se va trimite dosarul cauzei spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SRL C-N împotriva Deciziei nr. 27 din 9 august 2007 emisă de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în favoarea Tribunalului Cluj, ca instanță de contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red. /Dact./ 3 ex./21 ianuarie 2008
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur
