Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 56/
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier șef sectie
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 145/AF din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în baza art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 27 ianuarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 5.06.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea actului administrativ fiscal nr.3564/28.02.2008 emis de pârâtă;
- să se dispună restituirea sumei de 5.728,00 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul Audi, achitată de reclamant în 2007, la valoarea actualizată cu dobânda legală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond în baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr.145/AF/21.2008 prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE, județul B și în consecință:
A anulat actul administrativ fiscal nr. 3564/28.02.2008 emis de pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE și a obligă pe aceasta să restituie reclamantului suma de 5728 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. -/02.11.2007 pentru autoturismul marca AUDI cu număr identificare -, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, în cursul lunii octombrie 2007, un autoturism marca AUDI cu număr de identificare -, plătind pentru înmatriculare suma de 5.728 lei conform chitanței seria - nr. -/02.11.2007.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cazul Weigel vs. fur (C-387/01) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Reglementarea instituită prin dispozițiile art. 90 paragraful 1 are ca efect interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, în cauză dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării la uniune, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Privind reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea acestei legi prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.).
Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
Taxa în litigiu nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Prin dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.
În acest mod, se aduce atingere prevederilor art. 90(1) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire, astfel că ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar mai sus analizate.
Deși nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții, adresa nr. 3564/28.02.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice, reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile urmată de reclamant, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În prezent, prin dispozițiile OUG nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, rezultând că taxa solicitată a fi restituită a fost nedatorată, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90(1) din Tratat, astfel că a fost admisă cererea reclamantului privind anularea actului administrativ nr.2376/20.02.2008, a Decizia nr. 3 din 04.04.2008 emise de pârâtă și a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma de 5.728 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr. -/02.11.2007 pentru autoturismul marca AUDI cu număr de identificare -.
Având în vedre dispozițiile art. 1082-1084 Cod civil, instanța a obligat pârâta la actualizarea sumei încasate nelegal, cu dobânda legală, la data plății efective.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentantă în teritoriu în nume propriu a Ministerului Economiei și Finanțelor și pentru Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamamantului ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond în mod eronat și print-ro interpretare greșită a legii a admis acțiunea reclamantului reținând că are prioritate în cauză dreptul comunitar în cauză raportat laobiectul cauzei.
Se susține de recurentă faptul că înmatricularea autoturismului nu se putea face decât după achiarea taxei de primă înmatriculare în românia păotrivit art. 2141din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege modificată prin Legea 343/2006, cu aplicabilitate din 1.01.2007.
Față de dispozițiile acestei legi nu se putea solicita restituirea sumei respective, deoarece ea nu se concretizează într-un act administrativ fiscal.
Se arată că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 117 al Codului fiscal pentru ca să se poată restitui această taxă (sumă) achitată de reclamant conform legii în vigoare.
Recurenta a mai susținut că în cauză nu are relevanță invocarea prevederilor art. 148 alin. 2 din costituția româniei și de art.90 din Tratatul de aderare a României la CE, deoarece această taxă este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.
Se invocă de recurentă și faptul că opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu afost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului, "poluatorul plătește" și că dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 rămân în vigoare până la apariția unui nou act normativ care să reglementeze taxa auto.
Recurenta a invocat și faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că prevederile OUG nr. 50/2008, act normativ ce reglementează și situațiile anterioare intrării în vigoare a acesteia, menționând prevederile art. 11, în sensul că se face de fapt o compensare între taxa auto și taxa de poluare ce va trebui achitată.
O altă critică adusă hotărârii atacate se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a acordat atât restituirea taxei auto de primă înmatriculare, cât și dobânda legală și că de fapt reclamantul nu a achitat nelegal această taxă (sumă) și că nu i se cuvin dobânzi, deoarece taxa s-a achitat benevol de reclamant.
Se critică și faptul că în mod greșit s-au acordat reclamantului cheltuieli de judecată deoarece nu se poate reține în cauză vreo culpă procesuală a pârâtei pentru că încasarea acestei taxe s-a făcut în temeiul artticolelor prevăzute de Legea nr.571/2003.
Față de criticile sus menționate, recurenta a solicitat admiterea recursului, susținând și faptul că "nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată ordonanțată și plătibilă, dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu este înscrisă în buget, neavând o bază legală pentru plata cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, prevederile OG 92/2003 și art. 2141- 2143din Legea 571/2003.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.145/AF/21.10.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs și față de prevederile legale incidente în cauză, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății în ce privește anularea actului nr. 3564/28.02.2008 emis de pârâtă și restituirea taxei, a sumei achitate de reclamant ca taxă auto pentru primă înmatriculare în România autovehicul importat.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a acordat dobânda legală de la data plății sumei, aceasta fiind datorată în condițiile art.1082-1084 Cod civil, de la data notificării cererii reclamantului de restituire a acesteia, respectiv de la data de 11.02.2008 și care se va calcula la suma respectivă de 5.728 lei, până la data plății efective a sumei către reclamant.
În ce privește critica recurentei în sensul că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică atât în ce privește anularea actului emis de pârâtă, cât și restituirea sumei respective, instanța de recurs apreciază că față de dispozițiile dreptului comunitar, care au prioritate față de dispozițiile dreptului intern, soluția instanței de fond este corectă și legală sub acest aspect.
Se reține că în cauză sunt incidente prevederile art. 90 din Tratatul de Aderare la CE și că în mod corect a reținut instanța de fond acest aspect, la fel și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituție sunt incidente în cauză.
În ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, aceasta nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece prin acordarea dobânzii legale, se realizează acoperirea prejudiciului suferit de reclamant.
Referitor la critica recurentei cu privire la acordarea dobânzilor legale, instanța de recurs constată că sub acest aspect, nu se justifică critica recurentei, ci trebuie menționată perioada pentru care se va acorda dobânda legală, ca fiind de la data notificării și până la data plății efective, reținând că pârâta a fost pusă în întârziere prin cererea reclamantului pentru restituirea taxei din 11.02.2008 (6 dosar fond). În drept fiind aplicabile dispozițiile art.1082 - 1084 Cod civil.
Ca atare criticile referitoare la fondul problemei sunt neîntemeiate și nelegale, sens în care vor fi înlăturate.
În cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Față de cele reținute mai sus și față de prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge recursul ca nefondat și se va menține sentința civilă atacată, ca fiind legală și temeinică.
În concluzie se vor înlătura criticile din recurs ca fiind nejustificate și nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile 145/AF/21.10.2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 27 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. MI/27.01.2009
Dact: MD/4.02.2009 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
