Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.563/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 iulie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 462/CA din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009, apoi pentru 10 iulie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată următoarele: Prin decizia civilă nr.454/R/CA-/04.07.2008 a Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ s-a dispus admiterea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.147/AF/04.12.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, reținând în esență necesitatea efectuării unei expertize contabile prin care să se stabilească cu exactitate creanța existentă la data deschiderii procedurii de insolvență și evoluția acesteia, în sensul creșterii sau descreșterii sale pe parcursul timpului scurs până la emiterea de către pârâta DGFP Bau ltimei decizii contestate de reclamanta - SRL în cauză, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere cuvenite pentru perioada ulterioară sentinței civile nr.864/2004 privind starea de insolvență a reclamantei, expertiza urmând a examina toate aceste evoluții ale debitelor reclamantei pe baza prevederilor legale aplicabile succesive în timp, inclusiv art.42 din Legea nr.64/1995 modificată la nivelul anului 2004, respectiv 2006, cât și dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Constată că, după rejudecarea în fond a cauzei la aceeași instanță de fond, prin sentința civilă nr.462/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, au fost dispuse următoarele:
S-a respins excepția prematurității acțiunii.
S-a respins ca inadmisibile petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr-, ca inadmisibilă acțiunea înregistrată sub nr-, ca inadmisibile petitul 2 din acțiunea înregistrată sub nr- și petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr-.
S-a admis in parte acțiunea contestatoarei - SRL, in contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și, in consecință:
A anulat Deciziile 6/10.05.2007, 50/14.05.2007, Deciziile 205, 217, 228, 290, 298, 299, 607, 647, 768, 849, 854,861 toate din 10.01.2007 și Decizia 19908/30.11.2006 și, pe cale de consecință, penalitățile in sumă de 9.496 lei și 83.447 lei; respingându-se restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocata de parata a Municipiului B prin întâmpinarea formulata in acțiunea principala, instanța a respins-o, întrucât reclamanta a urmat procedura prealabila administrativa împotriva deciziei nr.19.908/30.11.2006 si a deciziei nr.205/2007, iar, in soluționarea contestației, s-au emis decizia nr.6/10.2007 ce formează obiectul dosarului conex nr-, respectiv decizia nr.50/14.05.2007 ce formează obiectul dosarului conex nr-.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunilor invocata de parata prin întâmpinare, instanța a retinut că petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr-, petitul 2 din acțiunea înregistrată sub nr- și petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr- sunt inadmisibile și că acțiunea înregistrată sub nr- este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Societatea reclamanta se află in procedura reorganizării judiciare si falimentului in dosarul nr.652/F/2004 al Tribunalului B la cererea creditoarei B, astfel ca legea speciala in materie este Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, in cadrul căreia debitoarea avea posibilitatea de a contesta creanțele înscrise la masa credala, potrivit art. 73 si 74 din lege in tabelul preliminar si tabelul definitive.
Mai mult, organele care aplica procedura sunt prevăzute de art.5 alin.1 din lege: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.
Potrivit art. 20 alin.1 lit. k din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar verifica creanțele, formulează obiecțiuni si întocmește tabelele creanțelor debitoarei, iar dispozițiile art. 21 alin.2 din lege dau posibilitatea debitoarei sa formuleze contestații împotriva masurilor luate de administratorul judiciar.
Pe cale de consecință, instanța de contencios administrative nu se poate substitui in atribuții administratorului judiciar si judecătorului sindic.
Instanța a mai reținut ca reclamanta a solicitat constatarea nulității notificării privind stingerea creanțelor nr.855/13.04.2007, act ce reprezintă potrivit Ordinului nr.519/2005 "alt act administrativ fiscal", ce poate fi contestat in procedura reglementata de dispozițiile art. 205 si următoarele Cod procedura fiscala care stipulează ca "împotriva titlului de creanța, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii."
Acest tip de acțiune in contencios administrativ presupune doua faze procesuale: una prealabila administrativa si cea de-a doua faza judecătoreasca.
In situația in care prima faza obligatoriu de urmat nu a lămurit motivele de contestare, următoarea etapa se desfășoară in fata instanței de contencios administrativ si fiscal prin analizarea contestației împotriva actului administrativ de soluționare a procedurii prealabile, conform dispozițiilor art. 218 al. 2 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
In speță, reclamanta nu a urmat procedura prealabila administrativa obligatorie, astfel ca văzând si dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, s-a admis excepția inadmisibilității pentru petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr-, acțiunea înregistrată sub nr-, petitul 2 din acțiunea înregistrată sub nr- și petitele 3, 4, 5 din acțiunea înregistrată sub nr-.
Pe fondul cauzei, analizând petitele nesoluționate pe calea excepției inadmisibilității, instanța a constatat că acțiunea contestatoarei este fondată pentru argumentele următoare:
Prin Sentința Civilă nr. 864/06.12.2004a Tribunalului Brașov, a fost deschisă procedura insolvenței.
Ulterior deschiderii acestei proceduri la cererea Direcției Generale a Finanțelor Publice B, împotriva contestatoarei au fost emise mai multe decizii de impunere ( contestate in prezenta cauză) prin care au fost calculate accesorii aferente unor obligații fiscale ale societății contestatoare.
Împotriva acestor decizii de impunere, - SRL a formulat contestații administrative, conform dispozițiilor art. 205 din. 571/2003 privind Codul Fiscal, contestații respinse prin Deciziile nr. 6/10.05.2007 și 50/14.05.2007, cu motivarea, in principal, că sunt incidente dispozițiile art. 41 al. 2 din. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 41 al. 1 și 2 din. 85/2006, "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
(2) Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. a, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul în care prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței."
Instanța, față de aceste dispoziții legale, a apreciat că, in speță, nu sunt incidente dispozițiile invocate de intimate, respectiv dispozițiile art. 41 al. 2 din. 85/2006.
Intimatele invocă o garanție înscrisă la data de - ( fila 137-139 din dosarul -), însă pentru alte creanțe decât cele din prezenta cauză, creanțe reprezentate de impozit pe profit, impozit pe salarii, impozit pe dividende, contribuția agenților economici pentru învățământul de stat, contribuția agenților economici pentru persoanele cu handicap, TVA, dobândă la TVA, penalități de întârziere aferente TVA, taxa pe activități dăunătoare sănătății și publicitatea lor, toate aceste creanțe fiind constatate prin titluri executorii emise la data de08.12.2003.
Intimata Administrația Finanțelor Publice B, prin Decizia de impunere nr. 19908/30.11.2006 - fila 106-136 din dosarul - ( deci după data deschiderii procedurii insolvenței), a calculat accesorii pentru debite principale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței, debite care, așa cum am arătat anterior, nu erau garantate pentru a fi incidente dispozițiile art. 41 al. 2 din. 85/2006 ( având in vedere data constituirii garanției, -, creanțele garantate și datele nașterii debitelor principale care sunt fie anterioare datei de -, fie ulterioare).
De asemenea, prin Deciziile de impunere nr. 205, 217, 228, 290, 298, 299, 607, 647, 768, 849, 854,861 toate din 10.01.2007 ( filele 12-30 din dosarul -), intimata Administrația Finanțelor Publice Bac alculat accesorii pentru debite principale născute ulterior constituirii garanției menționate mai sus, sau anterior constituirii acesteia și fără nicio legătură cu creanțele garantate. Practic, intimatele urmăresc extinderea garanției înscrise la data de - la toate creanțele pe care le au împotriva contestatoarei, deși dispozițiile. 85/2006 nu prevăd o astfel de posibilitate.
In aceste condiții, instanța a constatat că plângerile prealabile ale contestatoarei au fost greșit soluționate, motiv pentru care deciziile emise in soluționare au fost și ele anulate.
Împotriva sentinței civile nr.462/CA/22.04.2009 au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie parțială și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate și menținerea ca legale și temeinice a Deciziilor nr.6/2007, 50/2007, 205/2007, 217/2007, 228/2007, 290/2007, 298/2007, 607/2007, 647/2007, 768/2007, 849/2007, 854/2007, 851/2007, 19908/2006, precum și a penalităților în sumă de 9.496 lei și 83.447 lei. În motivarea recursului, în esență recurentele pârâte arată că obligațiile bugetare de natura accesoriilor cuprinse în deciziile menționate mai sus sunt aferente obligațiilor bugetare principale ce au fost înscrise la Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare prin avizul de garanție nr.545/28.05.2004 și reprezintă diferite categorii de impozite, contribuții la bugetul de stat și TVA. Recurentele mai susțin că Bac alculat corect obligațiile fiscale suplimentare ale reclamantei, că pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii insolvenței creditorul B nu are restricții pentru calculul accesoriilor aferente unor creanțe bugetare ale societății comerciale în cauză. De asemenea, recurentele mai susțin că până la data intrării în vigoare a OG nr.35/2006 de modificare a Codului d e procedură fiscală asupra situației fiscale a intimatei reclamante erau incidente prevederile art.118 alin.4 din OG nr.92/2003 republicată, potrivit cărora pentru obligațiile fiscale neplătite la termen se datorează dobânzi și penalități de întârziere atât înainte de deschiderea procedurii de reorganizare, cât și după data deschiderii, astfel că, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.85/2006 organele fiscale nu aveau restricții la stabilirea obligațiilor bugetare ale intimatei reclamante conform vechii reglementări, legea ulterioară neputând fi retroactivă. Dimpotrivă, în privința reclamantei intimate se aplică, în opinia organului fiscal recurent, dispozițiile art.92 alin.7 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, care stabilesc că debitorul datorează majorări de întârziere și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau până la data achitării ori până la data intrării în faliment. Recurenta B mai susține că instanța de fond, deși a efectuat expertiza în cauză conform dispozițiilor date de instanța de recurs prin prima decizie, de casare și trimitere spre rejudecare, totuși nu a luat în seamă concluziile expertizei contabile.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză și menținerea sentinței atacate, susținând că prin expertiză sunt în realitate susținute apărările făcute de reclamantă prin acțiunea introductivă, astfel că sentința atacată de cele două pârâte este temeinică și legală.
Examinând sentința și actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 pr.civ. precum și prin prisma motivelor de recurs, instanța de recurs constată că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta - SRL Bai ntrodus acțiune în contencios fiscal la Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, solicitând anularea deciziei nr.205/2007 emisă de pârâta B pentru suma de 9.496 lei și a deciziei nr.-/30.11.2006 a aceleiași pârâte pentru suma de 83.447 lei, anularea dobânzilor și penalităților pentru suma de 183.412,5 lei pentru perioada 29.09.2004-10.01.2007 pe baza prev.art.141 din Legea nr.85/2006, stabilirea creanței reale a societății reclamante anterior datei deschiderii procedurii de insolvență, stabilirea valorii garanțiilor evaluate conform art.39 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, stabilirea obligațiilor fiscale după data deschiderii procedurii insolvenței, precum și anularea Deciziei DGFP B nr.6/10.05.2007, anularea Deciziei nr.50/14.05.2007 a DGFP B prin care au fost respinse contestațiile reclamantei împotriva deciziilor B nr.205, 217, 228, 290, 298, 299, 607, 647, 768, 849, 859, 861 din 2007 și constatarea inexistenței obligațiilor fiscale pentru suma de 9.496 lei pendinte de suma de 644.441 lei (debitul total din dosarul de faliment), precum și constatarea nulității notificării privind stingerea creanțelor nr.855/13.04.2007 și împrejurarea că societatea reclamantă se afla în procedura instituită de Legea nr.85/2006, declanșată la cererea DGFP B în anul 2004, cu obligarea pârâtelor de a stabili creanța reală a societății față de bugetul de stat.
Prin Decizia nr.454/R/CA-/04.07.2008 a Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond, cu dispoziția efectuării unei expertize contabile prin care să se stabilească cu exactitate creanța existentă la data deschiderii procedurii de insolvență și evoluția acesteia, în sensul creșterii sau descreșterii sale pe parcursul timpului scurs până la emiterea de către pârâta DGFP Bau ltimei decizii contestate de reclamanta - SRL în cauză, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere cuvenite pentru perioada ulterioară sentinței civile nr.864/2004 privind starea de insolvență a reclamantei, expertiza urmând a examina toate aceste evoluții ale debitelor reclamantei pe baza prevederilor legale aplicabile succesive în timp, inclusiv art.42 din Legea nr.64/1995 modificată la nivelul anului 2004, respectiv 2006, cât și dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Procedând la rejudecarea cauzei, prima instanță a soluționat corect excepțiile ridicate de părți, anume excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta B, întrucât reclamanta urmase procedura prealabilă administrativă față de deciziile nr.19.908/30.11.2006 și nr.6/10.05.2007 (cauze reunite în cursul judecății în fond în primul ciclu procesual). De asemenea, excepția inadmisibilității acțiunilor invocată de pârâtă pentru unele petite din acțiunile introductive ale reclamantei (reunite într-un singur dosar, la judecata în fond în primul ciclu procesual) a fost corect soluționată în rejudecare de instanța de fond, prin constatarea inadmisibilității petitelor 3, 4 și 5 referitoare la contestarea creanțelor înscrise la masa credală, contestarea măsurilor luate de administratorul judiciar, iar pentru cererea reclamantei privind constatarea nulității notificării privind stingerea creanțelor nr.855/13.04.2007, instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că petitul este inadmisibil deoarece societatea reclamantă nu a urmat procedura prealabilă administrativă obligatorie.
Pe fondul cauzei, în rejudecare Tribunalul Brașova reținut corect starea de fapt, a aplicat în mod judicios prevederile legale incidente și a soluționat corect cauza, criticile aduse de recurentele pârâte în recursurile declarate în cauză nefiind întemeiate. Astfel, procedura insolvenței față de - SRL a fost deschisă prin sentința civilă nr.864/06.12.2004 a Tribunalului Brașov, iar după deschiderea acestei proceduri, din inițiativa pârâtelor, au fost emise mai multe decizii de impunere asupra societății debitoare, prin care au fost calculate accesoriile aferente unor obligații fiscale ale reclamantei, accesorii contestate în prezenta cauză. Contestațiile administrative fiscale formulate de societatea reclamantă au fost respinse de DGFP B prin Decizia nr.6/2007 și nr.50/2007, cu motivarea că sunt aplicabile prevederile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, respectiv că Legea nr.85/2006 nu poate retroactiva pentru creanțe anterioare intrării sale în vigoare, care sunt valorificate după intrarea acestei legi noi în vigoare.
Instanța de fond, în rejudecare, a reținut corect că debitele principale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței nu erau debite garantate, întrucât ele au fost constatate prin titluri executorii emise la data de 08.12.2003, în timp ce procedura insolvenței a fost deschisă în 06.12.2004 cel mai devreme (data pronunțării sentinței civile nr.864/2004), iar garanția a fost constituită la data de 01.06.2004. Astfel, nefiind debite garantate, pentru aceste creanțe nu erau incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006. Pe de altă parte, corect a reținut instanța de fond împrejurarea că, prin emiterea mai multor decizii de impunere în data de 10.01.2007, recurenta pârâtă Bau rmărit în realitate extinderea garanției înscrise la data de 01.06.2004 asupra tuturor creanțelor pe care le are organul fiscal împotriva societății reclamante, prin interpretarea excesiv de largă a prevederilor Legii nr.85/2006. Prin urmare, pentru debitele principale născute ulterior constituirii garanției sau chiar și anterior acesteia, dar fără legătură cu creanțele garantate prin garanția respectivă, Bac alculat în mod greșit accesorii subsumate aceleiași garanții, deși aceasta fusese emisă în considerarea altor debite principale.
Expertiza contabilă efectuată în cauză este în mod evident incompletă și, implicit, nerelevantă pentru ansamblul stării de fapt deduse judecății, expertul justificând absența unor răspunsuri la obiective esențiale ale expertizei prin absența actelor contabile ale societății reclamante, societate aflată în procedura insolvenței, gestionată de administrator judiciar, astfel că în concluzii sunt reflectate numai susținerile pârâtelor cu privire la situația fiscală a reclamantei, a debitelor principale și accesoriilor, fără ca expertiza să cuprindă o analiză de ordin fiscal a stării de fapt prin prisma actelor normative aplicabile succesiv în cauză, expertul limitându-se practic la enumerarea acestor acte normative cu putere de lege, fără a expune incidența fiecăruia, sub multiple aspecte, asupra situației fiscale a societății reclamante.
Expertiza a răspuns, totuși, uneia dintre cerințele principale, anume de a calcula defalcat pe perioade situația debitelor fiscale, dobânzilor și penalităților de întârziere, stabilind, pe baza sumelor furnizate de recurentele pârâte, situația debitelor fiscale, dobânzilor și penalităților puse în sarcina societății reclamante pentru perioada 06.12.2004-20.07.2006 (perioada în care în vigoare era Legea nr.64/1995 modificată), precum și pentru perioada 20.07.2006-31.12.2008 (după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006), însă la obiectivul nr.7 al expertizei expertul a făcut un raționament în esență juridic, afirmând categoric, fără a furniza și explicațiile, motivația corespunzătoare, că pentru debitele declarate de către societatea reclamantă ulterior deschiderii procedurii insolvenței, B putea în continuare să emită titluri executorii pentru debitele respective. La obiectivele 8 și 9 din expertiză, de asemenea, expertul face afirmații categorice, fără a aduce argumentele minimale necesare pentru ca concluziile scrise acolo să fie motivate, așa cum se impune pentru orice expertiză judiciară.
Din aceste considerente, instanța de recurs apreciază că în mod corect instanța de fond nu a motivat pe baza concluziilor expertizei, dar apreciază că instanța de fond ar fi putut să manifeste un rol activ mai pronunțat în sensul de a impune tuturor părților să pună la dispoziția expertului judiciar actele financiar contabile necesare pentru o lămurire detaliată a situației financiare, fiscale a societății reclamante. Din concluziile expertizei, instanța de recurs reține numai acuratețea calculelor fiscale și contabile, pornind de la premisa că în esență reclamanta a contestat în principal obligarea sa plata accesoriilor (ca sumă totală, nedefalcată pe intervale de timp anterioare Legii nr.85/2006 și, respectiv, în timpul aplicării acestei legi), fără a contesta explicit cuantumul acelei sume totale reținute în deciziile administrative fiscale contestate, încât, din acest punct de vedere, defalcarea pe perioade efectuată de către expertul judiciar se prezumă a fi corectă.
Concluziile incomplete ale expertizei, pentru starea de fapt, se completează cu examinarea judicioasă, de acuratețe juridică corectă a prevederilor legale aplicabile în cauză, în sensul de a identifica regimul juridic, cadrul legal pentru etapele menționate în acțiunile introduse de reclamantă, cât și în recursurile declarate de pârâtele DGFP B și
Din examinarea actelor normative care, în succesiunea lor în timp, au fost aplicabile stării de fapt deduse judecății potrivit principiului activității legii (tempus regit actum), instanța de recurs constată că potrivit art.42 și 45 din Legea nr.64/1995 cu modificările în vigoare până la nivelul anului 2004 inclusiv, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pt realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale (așadar titlurile executorii menționate în cererile de recurs și în expertiză nu au suportul legal pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii insolvenței) și nu se calculează dobânzi, majorări ori penalități de orice fel pentru creanțe născute anterior deschiderii procedurii și negarantate, respectiv pentru cele născute ulterior deschiderii procedurii. Așa cum corect a reținut instanța de fond (a se vedea supra), debitele principale anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței nu erau debite garantate, întrucât ele au fost constatate prin titluri executorii emise la data de 08.12.2003, în timp ce procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința civilă nr.864/06.12.2004, iar garanția a fost constituită la data de 01.06.2004. Critica din cele două recursuri în această privință nu se susține, nefiind emise deciziile criticate de reclamantă pentru accesorii la debite garantate, astfel că pentru aceste creanțe nu erau incidente dispozițiile art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006. Pe de altă parte, după cum am arătat mai sus, prin emiterea mai multor decizii de impunere în data de 10.01.2007, recurenta pârâtă Bau rmărit în realitate extinderea garanției înscrise la data de 01.06.2004 asupra tuturor creanțelor pe care le are organul fiscal împotriva societății reclamante, prin interpretarea excesiv de largă a prevederilor Legii nr.85/2006, raționament pe care în mod judicios l-a utilizat instanța de fond. În concluzie față de aceste observații, pentru debitele principale născute ulterior constituirii garanției sau chiar și anterior acesteia, dar fără legătură cu creanțele garantate prin garanția respectivă, recurenta pârâtă Bac alculat în mod greșit accesorii la debite subsumate garanțiilor respective constituite la 01 iunie 2004, deși aceste garanții fuseseră emise în considerarea altor debite principale, fapt relevat și de succesiunea lor (garanțiile constituite de organele fiscale versus debitele societății reclamante la bugetul de stat) diferită în timp.
Prin urmare, instanța de recurs urmează să respingă recursurile declarate de pârâtele DGFP B și B împotriva sentinței civile nr.462/CA/5365/22.04.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va menține, cu completarea motivării potrivit celor de mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1-3.pr.civ. combinat cu art.304 ind.1 pr.civ. instanța de recurs respinge recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice-reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 462/CA/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iulie 2009.
Președinte Judecător Judecător
Pt. - - - - - Pt. -
aflată în concediu de odihna aflată în concediu de odihna
semnează vice președintele semnează vice președintele
instanței instanței
Grefier
Red./7.08.2009
Dact./10.08.2009/2 ex.
Jud.Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Maria
