Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 600/CA/2009
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta ROMÂNIA Orăștie împotriva sentinței civile nr. 4441/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță mandatarul ales al recurentei reclamantă, avocat, lipsind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata pârâtă Hac omunicat la dosar, prin fax, întâmpinare, într-un singur exemplar.
Mandatarul recurentei reclamantă depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, copia deciziei nr. 249/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr- și copia sentinței nr. 2944/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Învederează instanței că a lecturat întâmpinarea și întrucât nu sunt invocate elemente noi față de întâmpinarea formulată la fond, nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen pentru studiul acesteia. Solicită instanței să oblige intimatele să depună la dosar acte din care să rezulte despre ce produse este vorba în concret, din ce materiale, având în vedere împrejurarea că majorările sunt calculate la comisioanele vamale, însă nu rezultă la ce anume au fost aplicate acele comisioane.
Deliberând, instanța apreciază că nu se impune amânarea cauzei față de solicitarea mandatarului recurentei reclamantă.
Mandatarul recurentei reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurentei reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință a se dispune modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.
Învederează instanței faptul că DGFP Hac alculat recurentei reclamantă comision vamal în anul 2008 pentru anul 2006 pentru că materialele folosite la fabricarea fiarelor de călcat și aparatelor de cafea nu ar proveni din, fără a preciza însă de unde provin și nici despre ce materiale este vorba.
Arată că la filele 24-49, în Anexa 1 sunt menționate defalcat comisioanele și majorările, iar în plus este reținut un comision suplimentar despre care nu știe ce reprezintă și la ce se aplică.
Mandatarul recurentei reclamantă învederează instanței că aceasta a înțeles să achite suma reprezentând comisioane vamale pentru a nu mai curge penalități la aceasta și nici într-un caz pentru că ar fi achiesat și ar fi fost de acord, urmând ca ulterior să solicite compensare cu viitoare datorii vamale.
Solicită obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 615,15 lei, reprezentând onorariu avocațial - justificat cu copia facturii pe care o depune la dosar - și taxă judiciară de timbru.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar nr- la ribunalul Hunedoara reclamanta -. România SRL Orăștie a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H-ANAF și DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T - solicitând a se a dispune anularea Deciziei nr.49/07.05.2008 emisă de pârâta și a Procesului verbal de control nr.772/15 02 2008 și a deciziei de regularizare a situației nr. 13/13 02 2008 privind obligațiile vamale stabilite de controlul vamal,iar în subsidiar să se dispună anularea parțială a acestor acte în sensul anulării majorărilor de întârziere în cuantum de 4449 lei.
Prin sentința nr.4441/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamanta a importat bunuri în regim de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import neoriginare, fiind întocmită declarație vamală de import temporar. În urma unui control ulterior s-a constatat că materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare pentru care s-a obținut dovada de origine EUR 1 nu sunt exceptate de la plata taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent atunci când produsele sunt exportate în spațiul comunitar. Au fost calculate taxe vamale, comision vamal și majorări de întârziere. Comisionul vamal este datorat, întrucât au fost folosite materiale neoriginare pentru obținerea produselor destinate exportului în Comunitatea Europeană, export pentru care s-a cerut și obținut dovada de origine, certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, fiind incidente prevederilor art.15 paragraful 1 lit. a și paragraful 2 din Protocolul nr.4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare". Pentru constatarea accesoriilor - majorări și penalități de întârziere -pârâtele în mod corect au făcut aplicarea dispozițiilor art.61 alin3 din legea 141/1997, în care se prevede că pentru neachitarea în termenul de 7 zile de la comunicarea actului de control ulterior a obligațiilor suplimentare de către debitor se datorează majorări de întârziere care se calculează pentru fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -. România SRL, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a greșit păstrând actele atacate,reclamanta nu datorează obligațiile vamale și fiscale stabilite suplimentar deoarece pârâta nu a indicat care sunt mărfurile neoriginare - importate din alte țări decât statele membre ale UE- iar majorările nu se datorează dacă debitele principale nu sunt la rândul lor datorate. În subsidiar reclamanta arată că nu este în culpă pentru perceperea cu întârziere a comisionului vamal, deoarece a depus la organul vamal toate actele necesare efectuării vămuirii, că a achitat comisionul vamal, dar nu înțelege să achite accesoriile, deoarece nu este în culpă pentru întârzierea în plată.
În drept invocă art. 304/1, 312 Cod pr. civilă, Legea nr.141/1997. Recursul este legal timbrat.
Pârâta intimată DGFP H prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantei susținând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Examinând recursul reclamantei instanța apreciază că este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentei în sensul că în mod greșit s-a făcut aplicarea art.15 din Protocol ratificat prin OUG nr.192/2001 nu este fondată. Acest articol cuprinde dispoziții imperative în ce privește interzicerea drawback sau a exceptării de la plata taxelor vamale pentru materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitate, din România sau din una din celelalte țări la care se face referire în art.3 și 4 din Protocol.
Datoria vamală pentru aceste materiale neoriginare se naște atunci când produsele obținute din astfel de materiale sunt exportate, la data emiterii și numai după eliberarea certificatului EUR 1.
În acest mod își găsesc înțelesul și aplicarea prevederilor art.15 pct.1a), 2 și 3 din Protocolul 4 anexă la Acordul European, prevederi care operează ca un sistem de protecție adoptat de la importurile din statele nemembre sau cu care UE nu are acorduri de cooperare economică.
Astfel, art.15 pct.1a) statuează că materialele neoriginare folosite la fabricarea produselor originare din Comunitate, din România sau din una din celelalte țări la care se face referire la art.3 și 4, pentru care o dovadă a originii este eliberată sau întocmită în concordanță cu prevederile titlului V nu beneficiază nici în Comunitate, nici în România, de drawback sau de exceptare de la plata taxelor vamale.
Potrivit art.15 pct.2, interdicția prevăzută de paragraful 1 se va aplica oricărei înțelegeri de restituire, remitere sau neplată, parțială sau completă, a taxelor vamale sau a taxelor având efect echivalent, aplicabile în Comunitate sau în România materialelor folosite în fabricație, precum și produselor menționate la subparagraful 1b) de mai sus, dacă astfel de restituiri, remiteri sau neplata se aplică, expres sau în fapt, atunci când produsele obținute din materialele menționate sunt exportate și nu atunci când sunt reținute pentru consumul intern.
De asemenea, la art.15 pct.3 se arată că, la cererea autorităților vamale, exportatorul produselor acoperite de o dovadă de origine trebuie să prezinte, în orice moment, toate documentele corespunzătoare care dovedesc că nu a fost obținută nici o restituire a taxelor vamale pentru materialele folosite la fabricarea produsului în cauză și că toate taxele vamale sau taxele având efect echivalent, aplicabile pentru astfel de materiale, au fost plătite.
În categoria taxelor cu efect echivalent taxelor vamale intră și comisionul vamal, conform OUG 32/2001 care la art.3 arată: "(1) Comisionul perceput pentru prestarea serviciilor vamale potrivit Legii 8/1994 privind constituirea și utilizarea Fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea punctelor de controlconstituie venituri cu destinație specială ale bugetului de stat".
Așadar fiind o taxă cu efect echivalent, comisionul vamal se încadrează la art.15 alin.2 din Protocol și trebuie perceput la efectuarea exportului, pentru materialele neoriginare încorporate în produse compensatoare. În anexa 1 procesului verbal de control sunt indicate importurile de produse neoriginare care se închid în momentul exportului produselor finite în Comunitatea Europeană(filele 24-25 dosar fond coloana a treia),astfel că nu se poate susține că pârâta nu a indicat produsele neoriginare pentru care a aplicat comisionul vamal. Prin urmare,comisionul vamal a fost legal stabilit de organele vamale și menținut de instanță.
Recursul reclamantei este fondat însă în ce privește majorările de întârziere. În legătură cu majorările de întârziere aferente comisionului vamal, pârâtele susțin că data scadenței de la care trebuie calculate este data exportului produsului compensator.
Din cuprinsul procesului verbal de control, a deciziei de regularizare și a deciziei de soluționare a contestației, rezultă că la data exportului produsului compensator, autoritatea vamală a întocmit acte compensatoare și a perceput taxa vamală în temeiul art.15 din Protocolul nr.4 pentru produsele neoriginare incluse în produsele originare exportate, la data exportului autoritatea vamală avea această obligație conform aceluiași articol din Protocolul nr.4, să calculeze și să pretindă comisionul vamal ca taxă cu efect echivalent.
Ca urmare, în condițiile în care prin declarațiile vamale de export s-au calculat doar taxele vamale care au fost achitate de reclamantă, iar comisionul vamal a fost calculat prin procesul verbal de control și Decizia de regularizare, rezultă că obligația de plată a acestor datorii a luat naștere doar la data emiterii actului și conform art.111 Cod pr. fiscală a devenit scadentă în data de 20 lunii următoare.
Așa fiind, față de data emiterii titlului de creanță fiscală și scadența legală a acestei creanțe, se impunea anularea majorărilor de întârziere.
În consecință, motivele de recurs invocate de reclamantă sunt parțial fondate și ca urmare în baza art.312 alin.2 Cod pr. civilă,se va admite recursul,se va modifica în parte hotărârea atacată,se va admite în parte acțiunea reclamantei și se vor anula în parte actele atacate numai în ce privește obligarea la majorări de întârziere,în sensul că reclamanta va fi exonerată de la plata sumei de 4441 lei majorări de întârziere.Se va păstra în rest hotărârea atacată în ce privește comisionul vamal și celelalte obligații principale stabilite în sarcina reclamantei,pe care de altfel reclamanta le-a și achitat.
În baza art.274 Cod pr. civilă, intimatele vor fi obligate să plătească reclamantei suma de 615 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ROMÂNIA Orăștie împotriva sentinței civile nr. 4441/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ROMÂNIA Orăștie în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, prin DGFP
Anulează în parte Procesul verbal de control nr. 772/15.02.2008, Decizia de regularizare a situației nr. 13/13.02.2008 și Decizia nr. 49/07.05.2008 emise de pârâtă, numai în ce privește majorările de întârziere în cuantum de 4449 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./15.05.2009
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
COPIA DECIZIEI Nr. 600/CA/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ROMÂNIA Orăștie împotriva sentinței civile nr. 4441/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ROMÂNIA Orăștie în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, prin DGFP
Anulează în parte Procesul verbal de control nr. 772/15.02.2008, Decizia de regularizare a situației nr. 13/13.02.2008 și Decizia nr. 49/07.05.2008 emise de pârâtă, numai în ce privește majorările de întârziere în cuantum de 4449 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 615 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
s indescifrabil indescifrabil indescifrabil
Pentru conformitate,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
