Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 618/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIA Nr.618/2009
Ședința publică de la data de 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire promovată de revizuienta R Sascut împotriva deciziei civile nr. 376 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra cererii de revizuire de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Bacău revizuienta RLS ASCUT, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a solicitat revizuirea deciziei 376/10 aprilie 2009.
Cererea a fost timbrată cu 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
În motivarea cererii revizuienta arată că soluționând fondul instanța de recurs a modificat hotărârea recurată și a respins acțiunea ca nefondată deși recurenta a criticat hotărârea numai sub aspectul că instanța de fond nu a introdus în cauză Direcția Generală a Finanțelor Publice V și neindicarea temeiului de drept, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Arată revizuienta că în motivele de recurs nu se solicită respingerea acțiunii ca nefondate și în aceste condiții s-a dat mai mult decât s-a cerut și a creat o situație mai grea recurentei decât a solicitat chiar recurenta.
Susține de asemenea reclamanta că respingerea acțiunii ca nefondate aduce atingere principiului securității juridice și creează o incertitudine jurisprudențială (invocând în acest sens cauza Beian contra României) că este contrazisă o hotărâre penală definitivă și care este obligatorie față de organele fiscale conform art. 214 pct. 4 Cod procedură fiscală. Arată în continuare revizuienta că respectarea drepturilor ocrotite de Comunitatea Europeană a Drepturilor omului reprezintă o obligație a oricărei instanțe care trebuie să aplice cu prioritate dispozițiile convenției care face parte din ordinea juridică internă a tuturor statelor contractante.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
II. Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Bacău revizuienta R L în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat revizuirea deciziei 376/2009.
Cererea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În motivarea cererii de revizuire revizuienta arată că instanța de recurs a dat mai mult decât s- solicitat în sensul că deși recurenta solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare instanța a soluționat fondul cauzei respingând acțiunea formulată.
Arată revizuienta că instanța de recurs a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar în sensul că instanța ignorat respectarea drepturilor fundamentale așa cum sunt garantate de convenție.
Susține revizuienta că instanța încălcat dreptul la un proces echitabil și principul securității juridice creând o incertitudine jurisprudențială, astfel o hotărâre penală definitivă este contrazisă de hotărârea pronunțată în recurs.
În drept revizuienta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și art. 21 din Legea 554/2004.
Prin întâmpinare intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice B arată că în cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece prin recurs a-a solicitat modificarea în tot a sentinței și astfel nu se poate reține că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut fiind creat aplicate dispozițiile art. 129 coroborate cu art. 3041Cod procedură civilă.
În ceea ce privește încălcarea principiului securității juridice acesta nu poate fi primit deoarece cauzele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 29 mai 2009 dosarul - a fost conexat la dosarul -.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința pronunțată în materia contenciosului administrativ instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia 240/10 iulie 2007 emisă de B, decizia de impunere 1497/S1/22 aprilie 2005 și a actelor fiscale contestate.
Împotriva acestei sentințe pârâta declarat recurs prin care a criticat hotărârea pronunțată, sub trei aspecte:
- instanța de fond era obligată să pună în discuția părților, din oficiu, introducerea în cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice V, deoarece s-a solicitat prin acțiune anularea și a unor acte emise de această instituție;
-instanța nu a pus în vedere reclamantei să-și precizeze acțiunea în sensul indicării actelor fiscale contestate;
-referitor la fondul cauzei "învederăm instanței că motivarea primei instanțe este bazată exclusiv pe suplimentul la raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și expertiza extrajudiciară din cauza penală, instanța rezumându-se la a reitera concluziile expertului... motivându-și sentința în acest mod, fără ca din considerentele acesteia să rezulte temeiul de drept care să stea la baza hotărârii, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat modificarea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, recursul fiind, întemeiat, în drept, pe dispozițiile art. 3041304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia 376/2009 instanța a respins primele două motive de recurs.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs instanța de recurs a reținut că "Prin acțiunea cu judecata căreia a investit instanța de judecată reclamanta"nuinvocat aspecte de nelegalitate a actelor fiscaleîntemeiate pe dispozițiile aplicabile raporturilor juridice de drept fiscal, ci solicitat recunoașterea efectelor hotărârii penale și a celei prin care s-a constata stingerea prin compensare a unor obligații fiscale și că,reținerea primei instanțe a concluziilor raportului de expertiză contabilă administrat în cauză nu atrage, prin ea însăși, netemeinicia ori nelegalitatea hotărârii. Nelegalitatea hotărârii este determinată de concluzia eronată trasă în baza raționamentului juridic aplicat plecând de la situația de fapt reținută."
Potrivit art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs prin care evocă fondul cauzei dacă aceasta s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut. Însă, așa cum rezultă din cererea de recurs, recurenta a criticat tocmai nelegalitatea hotărârii recurate invocând drept temei art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând considerentele instanței de recurs rezultă că acestea au fost reținute ca urmare a nelegalității hotărârii invocate de recurentă.
Este adevărat că recurentul a solicitat trimiterea spre rejudecare, însă această cerere era formulată în contextul primelor două motive de recurs respinse de către instanță, în legătură cu al treilea motiv recurenta a solicitat modificarea hotărârii de fond pentru nelegalitate, cerere conformă cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, în ipoteza căruia se consacră dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Chiar dacă cererea de recurs este formulată într-un stil neglijent, conținutul acesteia este suficient de clar, motivele de nelegalitate rezultate din reținerea instanței de fond a concluziilor expertului fără a statua asupra temeiului de drept constituind al treilea motiv de recurs analizat de instanța de recurs.
În consecință motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă apare ca nefondat.
II. Referitor la încălcarea de către instanța de recurs a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Sub un prim aspect, revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată doar pentru motivele expres prevăzute de lege.
Încălcarea dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului nu constituie un motiv de revizuire în sine, dispozițiile art. 322 pct. 9 din Codul d e procedură civilă deschid calea unei cereri de revizuire doar dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Or, în cauză revizuienta nu a făcut dovada că ar fi existat o hotărâre a Curții prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Pe de altă parte, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată în materia contenciosului fiscal, domeniu care nu intră în sfera de protecție a art. 6 din Convenție care este aplicabil doar în cazul încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, sau în cazul oricărei acuzații în materie penală.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stere și alții împotriva României unde a reținut, 28. Curtea reamintește faptul că, într-adevăr, contenciosul fiscal iese din sfera drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, în ciuda efectelor patrimoniale pe care le are în mod necesar în ceea ce privește situația contribuabililor (, citată mai sus, &&29 - 31).
29. În cauză, Curtea constată că, deși litigiul a fost adus în fața instanțelor civile, acesta se referea la supunerea la impozitul pe venit a ajutoarelor acordate reclamanților. Așadar, era vorba de datorii fiscale contestate de către reclamanți.
30. Astfel, având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că obiectul litigiului ținea în principal de dreptul public, mai exact de contenciosul fiscal (vezi, mutatis mutandis, Cabinet Diot și împotriva Franței (dec.), nr. 49.217/99 și 49.218/99, 3 septembrie 2002)."
În consecință nici acest motiv de revizuire nu se fondează.
III. Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea 554/2004.
1. Referitor la condițiile exercitării cererii de revizuire:
Așa cum rezultă din textul de lege menționat, în materia contenciosului administrativ nu se consacră o cale de atac specială ce doar se reglementează un motiv nou de revizuire care se adaugă la cele prevăzute în art. 322 pct. - 9 Cod procedură civilă.
În consecință și în situația în care se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea 554/2004, cererea de revizuire nu își schimbă natura juridică și, cu excepția reglementărilor specifice cuprinse în art. 21 alin. 2 din legea 554/2004 referitor la hotărârile care se atacă, motivul și termenele de exercitare, sunt aplicabile toate celelalte reguli și principii consacrate în dreptul comun acestei căi extraordinare de atac.
Așadar și în situația în care se invocă, drept motiv de revizuire, dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea 554/2004 calea de atac astfel formulată este o cale de atac extraordinară în retractare prin care sunt îndreptate erorile de judecată privitoare la fondul cauzei.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fischer împotriva României reținând că, 39. De asemenea, Curtea reamintește că, în conformitate cu o jurisprudență deja bine stabilită, instanțele superioare nu trebuie să folosească puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă examinare a cauzei. nu trebuie să devinăun apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză.De la acest principiu nu se poate deroga decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (Cauza Riabykh, citată mai sus, & 52, și Cauza Borshchevskiy împotriva Rusiei, nr. 14.853/03, & 42, 21 septembrie 2006)."
Chiar dacă obiectul revizuirii întemeiat pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea 554/2004 îl constituie pronunțarea unor hotărâri cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, acest principiu trebuia să fie incident fondului cauzei și nu modului în care judecătorul a instrumentat cauza sub aspect procedural, în caz contrar revizuirea nu ar mai fi o cale extraordinară de atac în retractare, ci o cale ordinară de atac, care în speță ar viza hotărâre pronunțată de instanța de recurs, ceea ce este contrar chiar art. 21 din Legea 554/2004 care doar adaugă un motiv de revizuire la o cale de atac deja existentă.
În consecință, sub aspect formal, cererea de revizuire poate fi promovată împotriva unei hotărâri pronunțată de instanța de recurs și în care principiul priorității dreptului comunitar încălcat era incident fondului dreptului dedus judecății, aspect sub care va fi analizată și prezenta cererea de revizuire.
2. Referitor la motivul de revizuire:
Potrivit art. 21 din Legea 554/2004 onstituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul d e procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României republicată.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit art. 20 alin. 2 din legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar, potrivit Constituției, principiul priorității este consacrat atât pentru dreptul comunitar, cât și pentru tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
Față de modul echivoc în care este reglementat motivul de revizuire prin art. 21 din Legea 554/2004 se impune a se stabili dacă acest text de lege se referă exclusiv la dreptul comunitar sau are în vedere ambele situații în care principiul priorității își găsește aplicare în dreptul intern.
Dreptul comunitar este constituit din ansamblul normelor juridice cu caracter obligatoriu cuprinse în tratatele Uniunii Europene, precum și cele adoptate, potrivit competențelor sale, de instituțiile comunitare.
În sfera dreptului comunitar nu este inclusă nici Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici celelalte pacte și tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, chiar dacă principiile enunțate de Convenție sunt principii comune dreptului comunitar și, în acest context, susținerea revizuientei, potrivit căreia dispozițiile cuprinse în Convenție fac parte din dreptul comunitar, nu poate fi primită.
Este adevărat că în anul 2000 la summitul european de la a fost aprobată Carta drepturilor fundamentale în care se prevede ca drepturile și libertățile prevăzute de aceasta au înțelesul și întinderea prevăzută de Convenție, însă aceasta nu are valoarea unui instrument juridic obligatoriu similar legislației Uniunii Europene. În Tratatul d l Lisabona, așa cum susține și revizuienta, s-a introdus prevedere potrivit căreia Carta dobândește aceeași valoare legală ca și Tratatul, însă Tratatul d l Lisabona nu este încă în vigoare urmare faptului că nu a fost ratificat de toate statele membre.
Pe de altă parte, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este un instrument juridic ratificat de țara noastră prin Legea 30/1994 și își găsește aplicare cu prioritate în dreptul intern ca urmare a dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Constituție.
Este de principiu că o lege se interpretează în sensul în care aceasta produce efecte.
În consecință, în condițiile în care motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin 2 din Legea 554/2004 se referă la principiul priorității dreptul comunitar, așa cum este el enunțat în art. 148 alin.2 din Constituția României, coroborarea de către legiuitor a art. 148 alin. 2 cu art. 20 alin. 2 din Constituție, (adică sprijinirea, întărirea, consolidarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 de către art. 20 alin. 2 din Constituție) trebuie interpretată în sensul în care aceasta produce efecte, respectiv, în sensul cădispozițiile din Convenție și principiile dezvoltate din aceasta pe cale jurisprudențială precum șidispozițiile pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, pot constitui motiv de revizuire în condițiile art. 21 alin. 2 din Legea 554/2004, dacă acestea au fost asimilate printr-un act cu valoare juridică din dreptul comunitar și dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de dispozițiile legale care consacră această cale de atac extraordinară.
Orice altă interpretare a art. 21 alin 2 din Legea 554/2004 ar avea drept consecință lipsirea de efecte a textului din lege prin care se realizează coroborarea art. 148 alin.2 și art. 20 alin. 2 din legea fundamentală.
Valorificarea principiului priorității pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte nu se realizează pe în mod direct prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii în condițiile art. 21 alin. 2 din Legea 554/2004 ci, poate constitui motiv de apel sau recurs, în condițiile specifice fiecăreia dintre aceste două căi de atac.
Principiul securității juridice alături de alte principii sunt principii comune tuturor sistemelor de drept din statele democratice, inclusiv al ordinii de drept comunitare. Astfel, deși în legislația internă nu există o consacrare expresă a principiului securității raporturilor juridice, legiuitorul a realizat aplicarea acestuia în reglementarea unor instituții juridice, cum ar fi aceea a autorității de lucru judecat (art. 1201. civil) a neretroactivității legii civile (art. 15 alin. 2 din Constituție).
Așa cum s-a reținut deja, revizuirea este o cale de atac extraordinară care poate fi exercita doar pentru motivele expres prevăzute, dispozițiile legale care le consacră fiind de strictă interpretare.
În consecință încălcarea dreptului comunitar are în vedere exclusiv acele situații în care în raporturile juridice deduse judecății erau incidente dispoziții cuprinse în tratatele Uniunii Europene precum și cele adoptate, potrivit competențelor sale, de instituțiile comunitare sau, așa cum s-a reținut, dispoziții, în sensul art. 20 alin. 2 din Constituție asimilate prin acestea.
Or, în cauză revizuienta nu a făcut dovada că în speța soluționată prin hotărârea a cărei revizuire se solicită ar fi fost încălcate dispozițiile cuprinse în tratatele Uniunii Europene, precum și cele adoptate, potrivit competențelor sale, de instituțiile comunitare, încălcarea principiilor generale aplicabile, atât în dreptul intern, cât și comunitar neputând atrage revizuirea în condițiile art. 21 alin.2 din Legea 554/2004.
Modul în care instanța de recurs a aplicat principiile de drept în soluționarea cauzei excede verificării pe cale revizuirii în condițiile art. 21 alin.2 din Legea 554/2004.
Mai mult, invocarea de către revizuientă a hotărârilor pronunțate de CEDO prin care s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenție - cauza Amurăriței împotriva României, împotriva României, împotriva României - ca urmare a încălcării principiului securității raporturilor juridice, nu sunt incidente ca urmare a faptului că dispozițiile art. 6 din Convenție sunt inaplicabile contenciosului fiscal, așa cum s-a arătat deja (pct. II).
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge cererea de revizuire promovată de revizuenta R Sascut împotriva deciziei civile nr. 376 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
24 iunie 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
