Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 640/ Dosar nr-
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu () împotriva sentinței civile nr. 677/CA din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 677/CA/22.06.2009 Tribunalul Brașova admis excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, sub aspectul petitului 1.
S-a admis petitul 2 al acțiunii reclamantului in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.231 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la achitarea efectivă și suma de 629,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a Administrației Fondului pentru Mediu, și a obligat chematul in garanție să vireze in fondurile Administrației Finanțelor Publice Făgăraș suma de 2.231 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, sub aspectul primului petit, acțiunea reclamantului este inadmisibilă fiind respinsă cu această mențiune, având in vedere că actul a cărui anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și nici un act administrativ, așa cum este definit de art. 2 lit. c din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezentând doar un act prin care se materializează operațiunea plății taxei de poluare.
Pe fond, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale (și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxelor, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 3915 lei.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și la plata cheltuielilor de judecată dovedite.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu care a arătat că acțiunea reclamantului nu este fondată. Deși inițial Comisia Europeană, prin avizul motivat din 28.11.2007, a considerat că taxa de primă înmatriculare încalcă principiile Tratatului de instituire a Comunității Europene întrucât aplică un tratament discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând România să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului în termen de 2 luni de la primire, ulterior a fost adoptată OG nr 50/2008, Guvernul menținându-și poziția că trebuie evidențiată diferența dintre mașinile mai mult sau mai puțin poluatoare.
Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei de poluare ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul și stabilirea de criterii la care se raportează nivelul taxării în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
În cauză a declarat recurs și Administrația Finanțelor Publice a Mun Făgăraș și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât hotărârea este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că reclamantul are obligația achitării taxei pe poluare în România conform OUG nr.50/2008 lege care nu este declarat neconstituțională și a fost acceptată de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene. Plata taxei are caracter imperativ și legiuitorul nu a stabilit în dispozițiile art. 117 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală posibilitatea restituirii ei.
S-a arătat că împotriva României nu s-au declanșat proceduri privitor la taxa pe poluare. Formula de calcul a taxei pe poluare a fost acceptată de Comisia Europeană care nu consideră taxa pe poluare "nedatorată", ca urmare nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate, dispozițiile art.304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, se constată următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE, un autoturism marca Opel Vectra tipul 1.6, serie motor -, nr. de identificare -T-, seria cărții de identitate G-.
Cu chitanța seria - nr. - din 12.11.2008 reclamantul a plătit suma de 2231 lei reprezentând taxă pe poluare auto.
Având în vedere data plății acestei taxe și scopul ei se constată incidente dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform art.4 lit. a din acest act normativ obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara ei sau pentru autoturismele noi și cele second hand. Taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație.
Scopul legii astfel cum este prezentat și în expunerea de motive ce o însoțește este de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Pentru autoturisme produse în România sau în alte state membre UE nu se percepe taxă de poluare la prima înmatriculare sau la o nouă înmatriculare dacă anterior a fost înmatriculată tot în România.
Instanța de recurs constată incidente în cauză dispozițiile art.148 din Constituția României, și art.90 paragraf 1 și 2 din Tratatul de Instituirea Comunității Europene, care stabilește că "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție". Aceste dispoziții se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. De asemenea, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importat; trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În concluzie, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare
Faptul că se protejează producția internă reiese explicit și din OUG nr.208/2008, nr.218/2008 și nr 7/2009, care modifică OUG nr 50/2008.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Pentru acest motiv, dispozițiile nr.OUG 50/2008, incompatibile cu art. 90 din Tratatul CE, trebuie eliminate de la aplicare, cu consecința că încasarea taxei de poluare apare ca fiind lipsită de temei legal (deoarece o dispoziție fiscală națională incompatibilă cu o dispoziție comunitară nu poate produce niciun fel de efecte juridice, de la data edictării ei).
În expunerea de motive a OUG nr.50/2008 rezultă că scopul legii este asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic potrivit principiului " poluatorul plătește".
Principiul "poluatorul plătește" este un principiu de drept comunitar ce trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară.
Deși este evident că toate autoturismele și autovehiculele aflate în parcul auto din România poluează, doar autoturismele înmatriculate în România după data de 1.07.2008 plătesc o taxă considerată de guvernanți drept o taxă de mediu. În această situație, este evident faptul că se instituie o discriminare, care nu poate fi justificată în mod rezonabil și obiectiv, între două categorii de persoane: deținătorii de autoturisme înmatriculate în România înainte de 1.07.2008, care poluează și nu plătesc taxă de poluareșideținătorii de autoturisme înmatriculate după data de 1.07.2008, care poluează în egală măsură și plătesc taxă de poluare.
Recurentele au susținut faptul că față de aceste spețe Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei de poluare ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul și stabilirea de criterii la care se raportează nivelul taxării în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Instanța constată că instituirea acestei taxe trebuie să se conformeze dreptului comunitar, iar în cazul în care aceasta încalcă dispozițiile comunitare este înlăturată de drept astfel încât nu se mai analizează modul de aplicare a acesteia.
Restituirea taxei încasate nelegal nu se realizează ca urmare a aplicării art.117 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală ci ca urmare a încasării unei sume de bani fără a exista temei juridic în acest sens, față de considerentele expuse.
În ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că aceasta curge de la data cererii de restituire formulată de reclamant, respectiv 14.02.2009, astfel încât recursul Administrația Finanțelor Publice se va admite pentru acest motiv,
Reclamantul intimat a făcut dovada că a achitat avocatului ales un onorariu de 400 lei și a solicitat să se facă aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs constată că potrivit art. 274 alin 3 Cod procedură civilă "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Se constată în recurs că onorariul avocatului include atât sume care se dovedesc a fi necesare și utile exercitării apărării părții, echivalent al muncii avocatului în speță, precum și sume care reprezintă cheltuieli voluptorii făcute de partea care a angajat avocatul și care nu pot fi suportate de partea care a căzut în drepturi.
Se apreciază, pe baza dovezilor cauzei, că suma de 200 lei reprezintă cheltuielile necesare făcute de parte, iar restul sumei reprezintă cheltuielile voluptorii.
Ca urmare, recurenta intimată va fi obligată să plătească intimatului contestator suma de 200 lei cheltuieli de judecată, respingând restul pretențiilor ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Făgăraș împotriva sentinței civile nr.677/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2231 lei de la data de 14.02.2009 și până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu B împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentele să plătească intimatului reclamant suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - -
Grefier
Red./18.11.2009
Dact. /20.11.2009
5 ex.-
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
