Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 657/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 657/ Dosar Nr-
Sedința publică din 14 octombrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - CONSTRUCȚII SRL împotriva sentinței civile nr. 423 din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 423/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna s-a respins ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de petenta - SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
in urma unei verificari efectuate la - SRL de catre organele de control din cadrul Administratiei Finantelor Publice Sf G, s-a intocmit Raportul de inspectie fiscala incheiat la data de 28.09.2007 si Decizia de impunere nr 79/28.09.2007, acte in baza carora petenta a fost obligata la plata unor sume reprezentand diferenta TVA, impozit pe profit si majorari de intarziere aferente.
Petenta a atacat cele doua acte pe calea contestatiei administrative, solutionata de intimata prin Decizia nr 7/11.01.2008.
Prin aceasta Decizie intimata a admis contestatia societatii petente si a dispus desfiintarea in totalitate a celor doua acte atacate, cu posibilitatea ca organele de control din cadrul Sf G sa refaca inspectia generala fiscala a societatii petente, respectand dispozitiile art 43 fiscala.Considerentele pe care se intemeiaza solutia pronuntata de intimata constau in aceea ca cele doua acte atacate nu intrunesc conditiile de legalitate prevazute de art 43 alin 2, art 64 alin 2 si art 109 alin 1.
In drept, instanta a retinut ca procedura solutionarii contestatiei administrative-fiscale reglementata de titlul IX fiscala Cod Penal, este una speciala care se desfasoara in conformitate cu prevederile speciale cuprinse in art212-216 pr fiscala si in Ordinul ANAF nr 519/2005. Aceasta procedura este una cu caracter administrativ, iar nu jurisdictional, ca urmare ei i se aplica principiile si normele din Codul d e procedura civila numai in situatia in care se face trimite expresa la respectivele norme (spre exemplu, calcularea termenelor, conform punctului 3.1.1 din Ordinul ANAF nr 519/2005).
Potrivit normelor speciale care reglementeaza modalitatea, procedura de solutionare a contestatiei administrative-fiscale formulate de contribuabil impotriva actelor fiscale de impunere, organul de control (in speta DGFP) poate, in urma solutionarii contestatiei sa pronunte o solutie de admitere prin care sa dispuna anularea ori desfiintarea totala sau partiala a actelor atacate (art 216 fiscala).
Intimata a analizat contestatia formulata de societatea contestatoare conform prevederilor art 213 alin 1 fiscala, verificand sustinerile partii, dispozitiile legale invocate de aceasta, documentele existente la dosarul fiscal.
In urma acestei analize, intimata a apreciat ca actele de impunere nu intruneau conditiile de legalitate prevazute de art 43 alin 2, art 64 alin 2, art 109 alin 1 Cp fiscala, astfel cum a sustinut si partea contribuabila in cuprinsul contestatiei formulate, insa a hotarat ca acele motive de nelegalitate nu atrag sanctiunea "nulitatii" limitativ prevazuta pentru cazurile enumerate de art 46 Cp fiscala, ci sanctiunea desfiintarii in totalitate a actelor.
Procedand astfel, intimata nu a depasit limitele sesizarii sale, atata vreme cat chiar petenta a invocat ca principal motiv al contestatiei nelegalitatea actelor de impunere pentru lipsurile retinute de intimata.
Dispozitiile art 216 alin 3 pr fiscala confera organului de control aceasta posibilitate de a dispune desfințarea totala sau parțiala a actului administrativ atacat, situație în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
In cazul pronuntarii unei solutii de desfiintare a actelor fiscale, organul de control va prezenta in considerentele Deciziei sale numai motivele de desfiintare, fara sa procedeze si la analiza in fond a raportului fiscal, deoarece in urma desfiintarii actelor se poate incheia un nou act administrativ fiscal in conditiile si limitele prevazute de punctul 12.8 din Ordinul ANAF nr 519/2005.
In acest sens, prevederile punctului 12.6 din Ordinul ANAF nr 519/2005 stipuleaza: "În situația în care se pronunță o soluție de desființare totală sau parțială a actului atacat, în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desființare".
de aceste prevederi, instanta a apreciat că argumentele invocate de petenta in cuprinsul contestației, argumente care exprima in esenta nemultumirea partii pentru faptul ca nu s-a dispus "anularea "actelor de impunere, deci exonerarea societatii de la plata sumelor imputate, sunt neintemeiate.
Petenta are posibilitatea, in situatia emiterii unor noi acte administrative -fiscale, in urma analizarii noului lor continut, sa le conteste, in masura in care le apreciaza ca fiind neintemeiate ori nelegale.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a apreciat ca emiterea Deciziei nr 7/11.01.2008 de catre intimata s-a facut in mod corect, legal, contestația fiind neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că a solicitat să se dispună anularea actelor de impunere fiscală atacate și nu după cum greșit și nemotivat a dispus organul cu atribuții jurisdicționale desființarea și refacerea acestora. Reia motivele de fond ale contestației privind deductibilitatea TVA și impozitul pe profit. Consideră că Direcția Generală a Finanțelor Publice deși reține corect starea de fapt și cea a criticilor de natură juridică se pronunță pe ceea ce nu a cerut. Trebuie să respecte regulile de procedură civilă, decizia Direcției Generale a Finanțelor Publice trebuie să fie o veritabilă hotărâre judecătorească și să întrunească toate cerințele.
Se " analizează" prevederile art. 216 alin.3 Cod procedură fiscală și respectiv art. 64 alin.2 și 107 alin.1 Cod procedură fiscală.
La dosar a depus întâmpinare intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice C solicitând respingerea recursului.
Prin admiterea contestației formulată de - SRL împotriva raportului de inspecție fiscală din 28.09.2007 și a deciziei de impunere nr. 79/28.09.2007 acestea au fost desființate în totalitate tocmai avându-se în vedere criticile formulate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Recurenta este în eroare cu privire la caracterul procedurii desfășurate la Direcția Generală a Finanțelor Publice
Conform art. 205 din OG 92/2003 republicată împotriva actelor administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Recurenta a uzat de acest drept.
Contestația este o cale administrativă de atac, se asimilează cu procedura plângerii prealabile și nu cum greșit susține recurenta cu o veritabilă judecată. Direcția Generală a Finanțelor Publice acționează ca organ emitent sau ca organ ierarhic superior al Administrației Finanțelor Publice și nu ca organ cu atribuții jurisdicționale.
Potrivit art. 216 alin.(3) din Codul d e procedură fiscală prin soluția pronunțată asupra contestației se poate desființa actul administrativ atacat.
Decizia atacată este corectă; apreciind contestația întemeiată organul fiscal și-a revocat actul constatând neregularități ale acestuia. De fapt s-au reținut tocmai criticile aduse de contestatoare formei actului fiscal.
Problemele de fond nu au fost analizate acestea urmează a se avea în vedere cu ocazia refacerii controlului și eventual pe calea unei noi contestații ( procedura administrativă) sau pe calea unei acțiuni în instanță.
Tribunalul nu putea analiza pe fond actele fiscale care fuseseră deja desființate.
Anularea actelor fiscale sau desființarea acestora produce aceleași efecte, respectiv ele nu mai există, nu pot impune obligații și drepturi în sarcina părților etc.
Nefiind o procedură jurisdicțională, procedura de soluționare a contestației ( am arătat că este o procedură administrativ ), nu trebuie să se respecte regulile codului d e procedură civilă. Modalitatea de soluționare acestor contestații este prevăzută de art. 213-218 din OG 92/2003 republicată.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 423/25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.10.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /14.10.2008
Dact./27.10.2007/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Gabriel Barbu, Clara
