Contestație la executare. Sentința 147/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 147/ Dosar nr-
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov în soluționarea petitului II al acțiunii formulate de reclamanta CONSTRUCȚII în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor -și Direcția Generală a Finanțelor Publice, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților MEF - ANAF și DGFP B, precum și cererii de suspendare ce are ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în baza raportului de inspecție fiscală nr.15180/24.06.2008, până la judecarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei; anularea formelor de executare făcute până în prezent, respectiv retragerea somațiilor de poprire a conturilor bancare și a măsurilor de sechestru dispuse în baza deciziei 467/24.06.2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr- reclamanta - Construcții SA a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF și DGFP B suspendarea executării Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.15180/24.06.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, anularea formelor de executare efectuate până în prezent (somații de poprire a conturilor bancare și măsurile de sechestru dispuse în baza Deciziei nr.467/24.06.2008) și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr.467/24.06.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr.15180/24.06.2008, s-au stabilit diferențe de plată, potrivit mențiunilor din decizia de impunere reprezentând "calculul estimativ pe facturi constatate de către poliție ca aparținând numitului, fostul reprezentant al societății, ce a lucrat fara mandat pentru - CONSTRUCȚII SA. Suma totala este de 1.719.770 lei. " Din conținutul deciziei rezulta fara putința de tăgada ca acest calcul al impozitului suplimentar are la baza o impozitare prin estimare. Art. 3 lit. b) din Codul fiscal instituie, cu valoare de principiu obligatoriu pentru finanțe, certitudinea impunerii fiscale si interzice obligarea la plata unor sume de bani care sa nu fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia sa poată intelege si urmări sarcina fiscala. Autoritatea fiscala a formulat primele acte de executare in baza titlului executoriu - decizia mai sus amintita - ce a fost contestata administrativ.
Executare silita este de natura si menita a conduce la crearea unei pagube semnificative dificil de a fi reparata, in contextul in care exista argumente juridice valabile, fata de neregularitatea actului emis.
Raportul de inspecție fiscala ce sta la baza emiterii deciziei de impunere fiscala - actul administrativ contestat - este intocmit a doua, după ce anterior a mai fost un proces-verbal intocmit in 30.03.2006, pe aceeași stare de fapt si aceeași perioada in care. in mod legal, s-a arătat ca decizia de impunere va fi emisa după soluționarea cu caracter definitiv a cauzei penale, in temeiul art. 107 al.3 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscala; după cum rezulta din conținutul procesului-verbal, cauza penala ce a stat la baza primului raport nu s-a soluționat, situație fata de care, pe aceeași stare de fapt si aceeași perioada nu se putea emite un nou raport de inspecție fiscala (proba nr.2: proces-verbal) si nici decizie de impunere; al doilea raport de inspecție fiscala este identic ca si conținut cu primul raport de inspecție fiscala, cu simpla mențiune ca se procedează la inventarierea greșita si dubla a unor facturi ce au fost emise de către, fostul administrator care a fost indepartat din societate in 19.03.2003. Potrivit art.66 din Codul d e procedură fiscală, întrucât baza de impozitare este deținută de alte persoane, veniturile și valorile în cauză vor face obiectul unei stabiliri provizorii a obligației fiscale în sarcina acelor persoane, adică nu se execută. Cercetările penale nu s-au soluționat, art.3 și 66 mai sus menționate opreau emiterea Deciziei de impunere fiscală. Cu toate aceste norme legale, Administrația fiscală face în continuare forme executare.
Cu privire la cazul bine justificat prevăzut de art. 14 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 reclamanta a arătat că din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate care constituie fundamentul caracterului executoriu al actului administrativ.
Paguba iminentă, condiție necesară suspendării executării actului administrativ fiscal, rezultă din faptul că prin indisponibilizarea conturilor bancare s-ar produce blocarea activității comerciale desfășurate de reclamantă.
Pârâta DGFP Bad epus la dosar întâmpinare formulată atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Economiei și Finanțelor - ANAF prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov în soluționarea celui de al doilea petit, excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF - ANAF și DGFP B, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov pârâta a arătat că prin petitul 2 al acțiunii se solicită anularea formelor de executare silită, iar potrivit art.172 alin.4 din Codul d e procedură fiscală "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Astfel, potrivit art.400 Cod procedură civilă contestația se introduce la instanța de executare care, potrivit art.373 alin.2 este Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF - ANAF și DGFP B pârâta a arătat că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat suspendarea, respectiv anularea unor acte emise de către B, aceasta având calitate procesuală pasivă și fiind reprezentată în fața instanțelor de către Biroul Juridic din subordine, în conformitate cu regulamentele interne de organizare și funcționare.
Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, a considerat că în cauza de față calitatea procesuală pasivă îi revine B în calitate de organ teritorial fiscal al reclamantei și de emitentă a actelor contestate.
La data de 7.10.2008 reclamanta - Construcții SA a depus la dosar o precizare a acțiunii prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâta
Această cerere a fost încuviințată de instanță, sens în care a fost citată pârâta cu o copie a acțiunii.
Pârâta Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 467/24.06.2008, iar cu privire la petitul privind anularea formelor de executare efectuate până în prezent, aceasta a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
Analizând conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa petitul având ca obiect - anularea formelor de executare efectuate în baza Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008, Curtea constată că aceasta este întemeiată. Acest petit are ca obiect - contestație la executare care potrivit art.172 din OG nr.92/2003 coroborat cu prevederile 400 alin.2 și art.373 alin.2 Cod procedură civilă revine Judecătoriei.
În acest sens, potrivit Deciziilor nr.XIV și XV din anul 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în două recursuri în interesul legii, natura litigiului este una civilă, iar competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei, care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite, anume art.373 alin.2 Cod procedură civilă și art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă (instanța de executare este judecătoria în cazul executării silite, dacă legea nu dispune altfel; contestația se introduce la instanța de executare). De altfel, din analiza dispozițiilor speciale ale art. 172 alin.4 Cod procedură fiscală, potrivit cărora contestația la executarea silită se introduce la instanța judecătorească de executare, se desprinde interpretarea că, în absența unei norme procedurale de competență speciale, care să stabilească o competență diferită decât cea de drept comun, se aplică regulile de drept comun de competență, adică dispozițiile codului d e procedură civilă în materia executării silite. Dreptul comun în materia executării silite plasează competența soluționării acestor cauze la secția civilă a Judecătoriei, neexistând dispoziții procedurale speciale privind executarea silită. Dacă am admite o altă interpretare, prin care să se stabilească competența de soluționare la secția de contencios administrativ și fiscal atunci ar însemna să admitem aplicarea unei lex tertia, compusă din norme de procedură civilă privind executarea silită combinate artificial și nelegal cu norme de competență privind judecarea cauzelor de drept administrativ și fiscal.
Susținerile reclamantei potrivit cărora în speță ar opera prorogarea legală a competenței materiale reglementată de art.17 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate având în vedere că acest text are în vedere cererile accesorii și incidentale. Ori, în speță contestația la executare nu poate fi calificată astfel raportat la cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008, cerere formulată în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 dispoziție legală cu caracter special.
Potrivit art. 159 Cod procedură civilă: " Necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad".
Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 și art. 158 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa capătul de cerere având ca obiect anularea formelor de executare efectuate în baza Deciziei nr. 467/24.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și va declina competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Brașov.
Analizând potrivit acelorași dispoziții excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF - ANAF și DGFP B, instanța constată că și aceasta este întemeiată.
Reclamanta a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008 și a Raportului de inspecție nr.15280/24.06.2008 emise de
Pe cale de consecință raportul juridic dedus judecății are ca și părți emitentul actului atacat, respectiv B și destinatarul acestuia, respectiv - Construcții SA
Având în vedere că pârâtii MEF - ANAF și DGFP nu au avut nicio atribuție în emiterea actelor contestate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora și va respinge acțiunea în contradictoriu cu aceștia.
La dosar s-au depus următoarele înscrisuri: Raportul de inspecție fiscală nr.15180/24.06.2008 (filele 12-28), Decizia de impunere nr.467/24.06.2008 (filele 29 - 34), Adresa de înființare a popririi (fila 35), Proces - verbal de sechestru (fila 37), Plângeri penale (filele 37 - 40), Contestația formulată de - Construcții SA (filele 9-11), Decizia nr.295/090.09.2008 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - ANAF (filele 50-57), Certificatul de atestare fiscală (filele 58 - 59).
Pe fond Curtea constată că acțiunea promovată de reclamanta CONSTRUCȚII în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor -și Direcția Generală a Finanțelor Publice B este întemeiată.
Reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii prevăzute de art. 215 alin.2 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat și cu modificările ulterioare.
Art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul.
Instanța va analiza îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv existența " cazului bine justificat și a pagubei iminente ".
Potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin.1 lit. ș din același act normativ paguba iminentă este " prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public ".
Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului reclamantei. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre " caz bine justificat" fără exista pericolul producerii.
În speță se constată că prin actele contestate s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita 1.719.770 lei reprezentând impozit pe profit majorări și penalități de întârziere aferente și TVA, majorări și penalități de întârziere aferente, sume substanțiale pentru orice comerciant cum este și cazul reclamantei.
Prin indisponibilizarea acestei sume reclamanta ar fi lipsită de posibilitatea de aof olosi în activitatea economică pe care o desfășoară.
Deci prin executarea actului atacat reclamanta suferă o pagubă ce nu poate fi recuperată în cazul în care se va dovedi că actele atacate nu sunt temeinice și legale. Aceasta nu va putea să se desfășoare în mod neîngrădit în luarea unor decizii cu impact asupra activității sale economice.
Pe cale de consecință, condiția pagubei iminente ( prejudiciul viitor și previzibil care nu poate fi reparat ulterior ) este îndeplinită în speță.
Instanța constată ca și condiția existenței cazului bine justificat este îndeplinită în speță, având în vedere susținerile reclamantei cu privire la caracterul estimativ al impozitului suplimentar stabilit în sarcina sa.
De altfel, prin Decizia nr.295/9.09.2008 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008 reținându-se că "între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin Raportul de inspecție fiscală nr. 15180/24.06.2008 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere contestate și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativă".
Susținerea pârâtului potrivit căreia nu sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 sunt neîntemeiate, ținând seama de cele reținute anterior
Instanța va avea în vedere și recomandarea nr. R(89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Pentru considerentele arătate, constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a soluționa capătul de cerere având ca obiect anularea formelor de executare efectuate în baza Deciziei nr. 467/24.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Declină competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Brașov.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice B invocată de acestea, și pe cale de consecință:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - Construcții SA în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Admite cererea formulată de reclamanta - Construcții SA în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și pe cale de consecință:
Dispune suspendarea Deciziei de impunere nr.467/24.06.2008 și a Raportului de inspecție nr. 15180/24.06.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 16 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.CC 14.11.2008/dact. 14.11.2008/6 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă
