Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 665/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 665/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.642/CA din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că la data de 12.2009 reclamanta - SRL B chemat în judecată pe pârâta Direcția Fiscală a Municipiului B solicitând anularea deciziei de impunere emisă de intimată sub nr.- din 18 noiembrie 2008, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 10.232 lei ce se compune din 3.460 lei, reprezentând taxă utilizare temporară a locurilor publice (bazar gară 01.01.2003 - 10.12.2003), majorări în sumă de 6.141 lei și penalități în sumă de 631 lei; suspendarea efectelor deciziei contestate până la soluționarea efectelor deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov în care instanța pronunțat sentința civilă nr.642/CA din 10.06.2009 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală a Municipiului
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Potrivit Declarației pentru stabilirea impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren și a taxei pentru folosirea terenului proprietate de stat în cazul contribuabililor persoane juridice, dată de societatea reclamantă și înregistrată sub nr.10481/4.02.2003, aceasta datorează impozit pe anul 2003 pentru chioșcul metalic din Bazar Gară având valoarea de inventar de - și pentru terenul în suprafață de 2.364,42 mp.
Prin adresa nr.5314/30.03.2004 Consiliul Local al Municipiului B - Serviciul Public Patrimoniu aduce la cunoștința pârâtei, în vederea scoaterii din evidențele sale privind plata chiriilor a agenților economici care și-au desfășurat activitatea în zona fostului Bazar Gară, că în perioada 1.11.2003 - 10.12.2003 a avut loc dezafectarea construcțiilor provizorii ale agenților economici care dețineau contracte de închiriere pe acest amplasament.
Pârâta a emis la data de 7.08.2008 Decizia de impunere nr.- ce a fost contestată de către reclamantă.
Prin Dispoziția nr.130/10.10.2008 emisă de asemenea de pârâtă s-a admis în parte contestația formulată de reclamantă și s-a dispus desființarea parțială a Deciziei de impunere nr.-/7.08.2008 și emiterea unei noi decizii de impunere avându-se în vedere că sumele aferente anului 2003 nu sunt prescrise și că organele fiscale au stabilit în mod corect sumele datorate de către - SRL pentru perioada 1.01.2003 - 10.12.2003.
În aplicarea Dispoziției nr.130/10.10.2008 pârâta a emis la data de 18.11.2008 Decizia de impunere nr.- prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 10.232 lei, din care 3.460 lei reprezintă taxă utilizare temporară a locurilor publice aferentă perioadei 1.01.2003 - 10.12.2003, 6.141 lei reprezintă majorări și 631 lei reprezintă penalități.
Împotriva Deciziei de impunere nr.-/18.11.2008 reclamanta a formulat Contestația înregistrată sub nr.-/28.11.2008.
Prin Dispoziția nr.2/13.01.2009 pârâta a respins ca inadmisibilă contestația reclamantei cu motivarea că aceasta nu a atacat Dispoziția nr.130/10.10.2008 în conformitate cu art.218 alin.2 din OG nr.92/2003.
Susținerile reclamantei în sensul că pentru perioada 1.11.2003 - 10.12.2003 nu datorează taxă de ocupare deoarece chioșcul aparținând societății a fost dezafectat anterior datei de 1.11.2003 nu pot fi primite întrucât - SRL nu a dovedit prin nici un mijloc de probă cele afirmate.
Susținerile reclamantei în sensul că dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale pentru perioada anterioară datei de 18.11.2003 este prescris sunt nefondate deoarece potrivit art.91 alin.2 din OG nr.92/2003 termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin.1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, iar în speță dreptul de a stabili obligațiile fiscale aferente anului 2003 începe să curgă la data de 1.01.2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL B, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
1. Hotărârea Tribunalului este nelegală deoarece instanța de fond în mod greșit a reținut că susținerea reclamantei că, chiar chiriașul a fost dezafectat anterior datei de 1.XI.2003 nu au fost dovedite de reclamantă.
Din declarația pentru stabilirea impozitului pe clădire, teren și a taxei de utilizare a terenului proprietate de stat rezultă că reclamanta datora impozit taxă utilizare pe anul 2003 pentru un chioșc metalic situat în zona Bazar Gară în sumă de 12,94 Ron.
Ca în baza Declarației sale se putea emite Dispoziția de impunere nu trebuia emisă căci era un titlu executoriu.
Reclamanta datora doar taxă utilizare teren de 12,94 Ron și nu impozit pe teren cum a reținut greșit pârâta și instanța de judecată.
Recurenta susține că a făcut dovada că în perioada 1.XI.2003 - 10.12.2003 au fost dezafectate toate chioșcurile aflate în bazar gară.
Ca atare nu se punea problema autorizării de demolare, deoarece demolarea chioșcului s-a făcut pe cheltuiala și cu mijloacele reclamantei.
În esență reclamanta susține că începând cu 1.XI.2003 domeniul public nu mai putea fi utilizat, deci nu se mai datora nici o sumă de bani, și că orice altă probă este de prisos.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că suma datorată pentru anul 2003 este de 3460 lei, cu majorări și penalități în loc de 12,94 lei cât era corect conform declarației de impunere.
Instanța nu trebuia să confunde impozitul pe clădiri, cu taxa pentru ocuparea locurilor publice, datorată de reclamantă de 12,94 lei.
Impozitul pe teren în sumă de - lei era pentru alt teren decât cel de sub chioșcul metalic în suprafață de 2364 mp, situat în teren mai mare de 100 ori decât cel de sub chioșc.
În concluzie a solicitat admiterea recursului formulat.
Față de recursul declarat în cauză, pârâta Direcția Fiscală a Municipiului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea și menținerea sentinței civile atacate și că decizia de impunere a fost corect stabilită taxa de utilizare temporară a locurilor publice în sarcina reclamantei pentru perioada 1.01.2000-10.XII.2003.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.642/CA din 10.06.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs de reclamanta - SRL B constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu administrat în cauză instanța de recurs constată că de fapt:
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, înregistrată la Direcția Fiscală B sub nr.-/22.08.2008 solicitând desființarea deciziei de impunere susținând că aceasta se referă la obligații aferente perioadei 1.01.2000-10.12.2003, perioadă pentru care dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale este prescris.
În soluționarea acestei contestații a fost emisă dispoziția nr.130/10.10.2008 prin care s-a dispus admiterea în parte a contestației formulate și desființarea parțială a deciziei de impunere nr.-/7.08.2008 constatându-se ca fiind prescris dreptul Direcției Fiscale B de a stabili în sarcina reclamantei sumele reprezentând taxă utilizare temporară a locurilor publice aferente perioadei 1.01.2000 - 31.12.2002.
În aplicarea dispoziției nr.130/10.10.2008 dată în soluționarea contestației a fost emisă decizia de impunere nr.-/18.11.2008 care face obiectul prezentei acțiuni stabilind în sarcina reclamantei taxă utilizare temporară a locurilor publice aferentă perioadei 1.01.1003-10.12.2003 în sumă de 9812 lei astfel: debit - 3.460 lei; dobânzi la 3.11.2008 - 5.722 lei și penalități de întârziere la 3.11.2008 - 630 lei.
Taxa de utilizare temporară a locurilor publice a fost stabilită la nivelul anului 2003 avându-se în vedere declarația nr.10481/4.02.2003, potrivit prevederilor HCL nr.274/2002 privind stabilirea tarifului de închiriere a terenurilor ocupate de construcțiile provizorii din bazarul Gara CFR
Întrucât recurenta a considerat suma înscrisă în decizia de impunere nr.-/18.11.2008 ca fiind nedatorată și prescrisă, în data de 28.11.2008 a depus la sediul Direcției Fiscale contestația înregistrată sub nr.-.
La data de 13.01.2009 în soluționarea contestației nr.-/28.11.2008 a fost emisă dispoziția nr.2/13.01.2009 prin care s-a respins contestația ca fiind inadmisibilă.
Deși recurenta reclamantă prin prezentul recurs se referă la sumele cuprinse în Decizia de impunere nr.-/18.11.2008 susține intimata că aceasta, prin acțiunea de fond nu a contestat sumele sau modalitatea de calcul a obligației, ci să se constate de către instanță că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale pentru perioada anterioară datei de 18.11.2003 este prescris.
Mai precizează că așa cum a menționat, sumele cuprinse în Decizia de impunere nr.-/18.11.2008 reprezintă taxă utilizare temporară a locurilor publice aferentă perioadei 1.01.2003 - 10.12.2003 astfel: debit - 3.460 lei; dobânzi la 3.11.2008 - 5.772 lei și penalități de întârziere la 3.11.2008 - 630 lei.
In ce privesc criticile formulate în recurs formulat de reclamanta - SRL B se constată că acestea sunt netemeinice și nelegale urmând a fi înlăturate deoarece:
In mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, reținând că susținerile reclamantei nu au fost dovedite în sensul că plata sumei stabilită de organul fiscal prin decizia de impunere nu este de 12,94 lei cum susține recurenta.
Din actele de la dosar nu rezultă că s-a perceput vreo sumă cu titlu de impozit pe chioșcul demolat după acțiunea de demolare a chioșcurilor începută cu 01.11.2003, ci este vorba de majorări și penalizări percepute de pârât pentru perioada anterioară, sume neachitate la termen.
Din actele de la dosar rezultă că în fapt au fost stabilite taxe diferite în sarcina reclamantului, respectiv impozit pe teren, impozit pe clădiri, taxa pentru ocuparea locurilor publice, care nu au fost însă contestate ca și cuantum de reclamant ci reclamantul a motivat cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. -/18.11.2008 emisă de Direcția Fiscală a Municipiului B pentru suma de 10232 lei cu majorări și penalități pentru perioada 01.01.2003-10.12.2003 reprezintă taxa de utilizare temporară a locurilor publice motivând că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale pentru perioada anterioară datei de 18.11.2003 este prescris.
Ori acest aspect a fost corect soluționat de instanța de fond prin hotărârea dată, nefiind vorba de prescripție.
In concluzie, toate criticile formulate de recurentă privind sentința civilă atacată sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca nelegale.
Ca urmare, fată de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de recurs constată recursul ca nefondat urmând a fi respins conform art. 312 al. 1 Cod procedură civilă fiind menținută sentința civilă a Tribunalului Brașov ca legală și temeinică.
Fată de cele reținute mai sus se constată ca justificate susținute și apărarea formulată de intimata pârâtă Direcția Fiscală B prin întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.642/CA din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/21.10.2009
Dact: MD/15.12.2009 - 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
