Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 685/
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.658/CA din 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20 octombrie 2009, apoi având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, declarat de reclamantul din B, constată că:
La data de 31.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor B, solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra în cauză să se dispună anularea actului administrativ fiscal nr.76929/10.03.2009, emis de pârâtă, prin care a fost obligat să plătească suma de 7529 lei, reprezentând taxa de poluarea pentru autovehicule, fără cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr.658/CA/17.06.2009, prin care a dispus următoarele:
A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România
Dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută însă pentru toate autoturismele ce urmează a fi înmatriculate in România, indiferent de proveniența lor.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, nu se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, cât timp și pentru înmatricularea autovehiculelor neînmatriculate indiferent de proveniența acestora, inclusiv produse naționale similare taxa de poluare este percepută. Nu se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 nu sunt contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu respectarea dispozițiilor art. 90 din Tratat nefiind necesară restituirea ei.
Prevederile art. 90 din Tratat prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În aceste condiții, produsele supuse comparației sunt cele ale statelor membre și cele naționale similare, astfel că discriminarea nu poate apărea în situația în care ne raportăm la un autoturism deja înmatriculat în România, pentru că acest produs a fost supus reglementărilor legale incidente la data înmatriculării, respectiv taxelor de la acea dată, taxe de primă înmatriculare etc.
De altfel, dacă o persoană ar dori să înmatriculeze într-un stat membru un autoturism provenit din România ar achita în țara respectivă taxele legale stipulate de legislația statului membru, fără a se putea invoca nici în acea situație încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat.
Mai mult, Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor de către statele membre și a acordat aviz favorabil criteriilor care stau la baza modului de determinare a taxei de poluare.
Practica judiciară constantă privind restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi invocată de reclamant pentru restituirea taxei de poluare în condițiile în care aceste taxe au reglementare distinctă și o altă destinație.
Taxa de poluare este stabilită prin decizie de calcul care constituie titlu de creanță, iar împotriva acestui act administrativ fiscal cel prejudiciat are deschisă și calea contestației administrative potrivit dispozițiilor art. 215 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a reținut că refuzul intimatei de restituire a taxei de poluare este întemeiat, astfel că a respins acțiunea în contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și admiterea acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Soluția instanței de fond este nelegală deoarece nu a analizat corect probele administrate și nu a dat eficiență dispozițiilor art.90 alin.1 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care arată că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură,mai mare decât cele care se aplică produselor naționale similare.
Prevederile Tratatului de Aderare Europeană este garantat și de dispozițiile art.148 din Constituție,potrivit căreia, ca urmare a aderării, tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile române, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile internaționale.
Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. fur în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberi circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Taxa de poluare la care a fost obligat să o plătească constituie o discriminare având în vedere că autoturismul a fost adus în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în situația în care acest autoturism a fost deja înmatriculat în țara de proveniență, respectiv Germania în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.
Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că este vorba de restituirea taxei de poluare, ci în realitate a solicitat anularea actului administrativ așa cum este definit de art.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 fiind susceptibil de a fi anulat.
Taxa de poluare este discriminatorie și pentru că OUG 50/2008 privind instituirea taxei depoluare nu poate modifica codul fiscal întrucât acest lucru poate fi făcut doar prin lege.
Față de recursul declarat în cauză intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind corectă și legală, susținând că reclamantul nu a urmat procedura legală, ca urmare a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr.231/21.05.2009.
În drept intimata pârâtă a invocat prevederile OG nr.50/2008, OG 92/2003 Cod procedură fiscală, solicitând judecarea în lipsă.
Recursul a fost legal timbrată.
În recurs, recurentul a depus practica judiciară a Curții de Apel Cluj - decizia civilă nr.2079/2009 în materie de taxă specială de primă înmatriculare și decizia 2106/2009 a Curții de Apel Cluj.
În cauză, nu s-au depus alte înscrisuri, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă a Tribunalului Brașov nr.698/CA din 17.06.2009, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de reclamantul și raportat la prevederile OG 50/2008 și ale art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt reclamantul a achiziționat un autoturism Ford din Germania în 12.2008.
Pentru acesta, organul fiscal i-a calculat taxa de poluare pentru autovehicul de 7529 lei, conform Deciziei nr.7929 din 10.03.2009 (fila 4 dosar fond).
Reclamantul a formulat acțiune în instanță la data de 31.03.2009, însă ulterior a formulat contestație la organul fiscal, adică în data de 21.04.2009, care a fost soluționată de organul fiscal prin Decizia nr. 231/21.05.2009 în care contestația reclamantului a fost respinsă ca tardivă (fila 21-22 dosar fond).
Se constată că în fapt și în drept, reclamantul nu a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare iar contestația sa i-a fost respinsă prin decizia 231/21.05.2009. Reclamantul nu a formulat contestație împotriva acestei decizii emisă de pârâtă, astfel încât prima decizie cu nr.7929/10.03.2009 a rămas definitivă.
Faptul că reclamantul solicită în recurs admiterea recursului, dar de fapt se află în culpă pentru neutilizarea căilor legale prevăzute de OG 92/2003 împotriva tuturor actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, nu conduce la ideea că se impune admiterea recursului.
În esență, acțiunea reclamantului pe fond este inadmisibilă față de cele mai sus reținute.
Ca atare, criticile aduse în recurs de recurenta reclamantă asupra sentinței civile atacate nu pot fi primite urmând a fi înlăturate ca nelegale și netemeinicie.
Sentința și decizia depuse la dosar de reclamant ca și practică judiciară nu conduc la admiterea de la sine a recursului deoarece în sentința civilă depusă la dosar, există o altă stare de fapt și o altă taxă, ele reprezintă taxe speciale pentru prima înmatriculare și nu taxă de poluare, ca în cauza de față, având alt temei de drept.
Mai mult, recurenta reclamantă neutilizând căile de atac administrative legale, împotriva actelor administrativ fiscale emise de pârâtă nu se poate trece peste dispozițiile OG 92/2003, astfel încât acțiunea de fond nu poate fi primită ca legală.
De altfel aceste aspecte au fost corect invocate de pârâtă în dosarul de fond și în dosarul de recurs, prin întâmpinarea formulată de a Municipiului B (fila 7-9 dosar) ca atare, recursul declarat este nefondat. În acest sens se rețin următoarele:
Ceea ce se poate contesta la instanța de contencios-administrativ este decizia dată de organul fiscal în soluționarea contestației administrative, în speță decizia nr.231/21.05.2009 emisă de către DGFP B - Soluționare Contestații ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare nr.7929/10.02.2009.
Practica judiciară a stabilit că sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prevăzute de art.7 alin.1 și 7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 raportat la art.207 și 218 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, deoarece procedura prealabilă este, față de dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă, o condiție specială de exercițiu a dreptului la acțiune.
Ori, în speță, la data introducerii cererii respectiv 31.03.2009, recurentul reclamant nu a urmat această procedură și nici nu și-a precizat acțiunea ulterior ca urmarea introducerii contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr.7929/10.03.2009 și emiterea deciziei nr.231/21.05.2009 de către organul fiscal competent în soluționarea contestației administrative.
În aceste condiții, instanța de fond nu se putea învesti cu soluționarea cauzei întrucât nu a fost urmată procedură legală în acest sens astfel că, în mod corect și legal a respins acțiunea în contencios administrativ pronunțată de către reclamant.
În consecință sentința instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului este corectă, legală, dar cu mențiunea că la motivare se impune completarea acesteia cu argumentele reținute în prezenta decizie.
În cauză nu se pune problema analizei aspectului de fond câtă vreme reclamantul nu a respectat prevederile OG 92/2003 procedura administrativă de atacare a tuturor actelor administrative emise de pârâtă privind taxa de poluare.
În baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în B,-,.2,.B,.9 jud.B, împotriva sentinței civile nr 658/CA/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: MI/28.10.2009
Dact: MD/3.11.2009 - 4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
