Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr.688/ Dosar Nr-
Sedința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA,FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței civile nr. 528/CA din 11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009,când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 528/CA/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-au dispus următoarele: S-a admis excepția inadmisibilității petitului 1 al acțiunii, invocată din oficiu și, in consecință:
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, sub aspectul petitului 1.
S-a admis petitul 2 al acțiunii reclamantului in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și, in consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.733 lei, dobânda legală aferentă începând cu data de - și până la achitarea efectivă și suma de 660,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a Administrației Fondului pentru Mediu și, in consecință a obligat chematul in garanție să vireze in fondurile Administrației Finanțelor Publice Făgăraș suma de 4.733 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul primului petit, acțiunea reclamantului este inadmisibilă și fiind respinsă cu această mențiune, având in vedere că actul a cărui anulare se solicită nu reprezintă un act administrativ fiscal in accepțiunea definită de dispozițiile art. 41 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și nici un act administrativ, așa cum este acesta definit de art. 2 lit. din, reprezentând doar dovada achitării taxei de poluare de către reclamant.
Conform dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr ( C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate, cu ocazia reînmatriculării in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la platadobânziilegale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța a reținut că in cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, întrucât, după cum am arătat anterior, dispozițiile legale in baza cărora a fost încasată taxa de poluare nu sunt conforme cu dispozițiile comunitare, așa încât se aplică reglementările generale ( și nu cele speciale prevăzute de OG 92/2003) in materie de dobândă, ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin plata unor taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei, și nu doar de la data la care s-a solicitat restituirea acestei taxe. De altfel, neexistând nicio notificare efectuată prin executor judecătoresc, nu există nici un argument legal in baza căruia să se acorde dobânda de la data la care s-a solicitat restituirea taxelor.
In temeiul dispozițiilor art. 274. pr. Civ. a fost obligată pârâta si la plata cheltuielilor de judecată efectuate in prezenta cauză, constând in taxă de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport si o parte din onorariu de avocat. Față de complexitatea redusă a cauzei, de nr. mic de termene acordate, de probatoriul simplu administrat in cauză, instanța a apreciat că nu se impune acordarea integrală a onorariului de avocat.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma reprezentând taxa de poluare ( sumă solicitată de pârâtă).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a arătat că taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia, această taxă fiind aplicabilă în 16 alte state din Uniunea Europeană
Recurenta mai arată,de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar.
În cauză a declarat recurs și Administrația Fondului pentru Mediu în calitate de persoană chemată în garanție, solicitând modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului având ca obiect restituirea taxei de poluare. Recurenta arată că taxa de poluare a fost introdusă pe cale legală, prin OUG nr.50/2008, iar Comisia Europeană nu a contestat instituirea acestei taxe ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, iar reglementările naționale stabilește că taxa pentru autoturismele noi este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Nici CJCE în jurisprudența sa și nici Comisia Europeană nu au considerat că taxa de poluare ar fi nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau că nu ar trebui plătită, ci au solicitat numai modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării. Recurenta a argumentat cu exemple din jurisprudența CJCE.
Recurentele au criticat și data de la care prima instanță a acordat reclamantului dobânda pentru suma plătită ca taxă de poluare.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, arătând că prin instituirea taxei de poluare în regimul juridic stabilit prin OUG nr.50/2008 se încalcă prevederile art.90 paragr.1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin introducerea unui regim fiscal discriminatoriu între autovehiculele aduse din statele membre UE și cele deja înmatriculate în România, acestea din urmă nemafiind supuse unor noi taxe în cazul revânzării în România.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile pârâtelor sunt parțial fondate, anume în privința datei de la care se acordă dobânda legală reclamantului pentru suma plătită cu titlul de taxă de poluare.
Reclamantul a solicitat, la data de 5 februarie 2009, restituirea sumei de 4733 lei, achitată ca taxă de poluare la Administrația Finanțelor Publice Făgăraș în data de 08.07.2008, iar această sumă nu i-a fost restituită (fila 7 dosar fond).
Motivele de recurs sunt comune celor două recurente, astfel că vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. În cauză s-a pus în discuție împrejurarea neconformității taxei percepute cu prevederile art.90 din Tratatul CE.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantului este în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare/poluare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența CEJ vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Constatându-se că taxa achitată este neconformă cu prevederile comunitare care, potrivit art.148 din Constituția României, se aplică prioritar față de dreptul intern, în mod corect s-a dispus restituirea, plata taxei de poluare în împrejurările descrise mai sus fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat de art.148 din Constituție să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Referitor la acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial neîntemeiată. Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral și cu dobânda legală calculată de la data de 08.07.2008, data plății acesteia.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 cod civil (05.02.2009 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice Făgăraș).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare ( 05.02.2009). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș, este pusă în întârziere. De altfel, art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că doar petitul privind data de la care curge dobânda este întemeiat, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursurile declarate de recurentele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va acorda dobânzile legale la suma ce s-a dispus a fi restituită doar începând cu data de 5 februarie 2009 și va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Văzând prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează să oblige recurenții să plătească intimatului reclamant suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș și de chematul în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva Sent. civ. nr.528/CA/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală va fi calculată începând cu data de 05 februarie 2009.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Obligă recurenții pârâți să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red./26.11.2009
Dact./266.11.2009/5 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Mirena Radu, Clara
