Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR.70/ Dosar nr.2081/62/R//2008
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.617 din data de 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.-, având ca obiect "anulare acte administrative și fiscale".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrată din prezenta decizie.
Având în vedere dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise și față de prevederile art.260, alin.1 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de 20 ianuarie 2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 ianuarie 2009.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 14.03.2008, reclamanta " "SRL Bac hemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală B, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
1).- anularea Deciziei nr.3526A din 08.02.2008 a Administrației Finanțelor Publice B -Activitatea de Inspecție Fiscală, ca fiind netemeinică și nelegală;
2).- anularea Deciziei de impunere nr.419/11.09.2007, emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice B, precum și a Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 10.09.2007 și înregistrat sub nr.17587/A/11.09.2007;
3).- cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond, pe baza probelor de la dosar, a pronunțat Hotărârea nr.617/CA/16.09.2008, prin care a dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta C" "- B în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală și Administrația Finanțelor Publice B, și în consecință:
A anulat Decizia nr.3256A/8.02.2008 emisă de Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă cu privire la diminuarea cuantumului cheltuielilor recunoscute ca fiind deductibile.
A anulat Decizia de impunere nr.419/11.09.2007, precum și Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 10.09.2007 acte administrativ fiscale emise de pârâte privind diminuarea pierderii fiscale a societății comerciale reclamante cu suma de 99811 lei.
A respins pretențiile reclamatei privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, următoarele:
În perioada 29 august - 7 septembrie 2007, " " a fost supusă unei inspecții fiscale, realizată de organele de specialitate ale pârâtei Administrația Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală, având drept scop verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și a operațiunilor relevante de la începerea activității, verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile, așa cum rezultă din Raportul de Inspecție Fiscală nr.17537A/ 19 septembrie 2007( filele 32 - 42 dosar de fond).
Din verificarea documentelor financiar - contabile, organul de control a constatat deficiențe privind înregistrarea eronată a unor sume reprezentând cheltuieli după cum urmează:
- suma de 20.385 lei, reprezentând cheltuieli de prestări servicii imobiliare și administrative, în relații cu " International", în baza Contractului de prestări servicii nr.4/ 6.03.2007;
- suma de 19.264 lei, în relația contractuală cu " " în baza Contractului de consultanță nr.2/1.03.2007;
- suma de 44.778 lei, în relația cu d-nul, în baza Contractului de consultanță nr.1/1.03.2007;
- suma de 3.518 lei, în relația cu " ", în baza Contractului de consultanță imobiliară nr.2/1.03.2007;
- suma de 2.030 lei, reprezentând cheltuieli cu servicii transport;
- suma de 4.436 lei, aferentă cheltuielilor cu servicii telefoane;
- suma de 5.400 lei, reprezentând cheltuieli cu chiria, locuință de serviciu,.
În baza Raportului de inspecție fiscală s-a emis Decizia de impunere nr.419/11.09.2007( filele 28 - 30 dosar de fond) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de organul de control, unde se menționează că acesta a diminuat pierderea fiscală a agentului economic cu suma de 99.811 lei.
Instanța de fond a apreciat că motivele avute în vedere de organul de inspecție fiscală pentru a diminua pierderea fiscală a societății verificate sunt neîntemeiate pentru următoarele considerentele:
Potrivit art.21(1) din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal) pentru determinarea profitului impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai,cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare,
Organul de control a reținut în privința contractelor de consultanță, management și prestări servicii încheiate de societatea comercială cu diverse firme, că acestea nu justifică necesitatea prestării serviciilor în cauză.
Potrivit art.21, alin.4 din Codul fiscal, nu sunt deductibile,cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte,
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, în situația dedusă judecății, reclamanta a justificat necesitatea prestării acestor servicii în scopul desfășurării obiectului său de activitate, încheind Contractul nr.4/6.03.2007 cu " International", Contractul nr.2/1.03.2007 cu " ", Contractul nr.1/1.03.2007 cu și Contractul nr.2/1.03.2007, cu " "
S-a reținut că, fiecare din contractele de consultanță pe probleme imobiliare, juridice, marketing sau management al societății, a avut ca obiect prestarea periodică a activităților specifice, fără însă a se putea indica punctual, concret fiecare activitate la data încheierii contractului respectiv, neputând fi posibilă o estimare prealabilă a situațiilor concrete care ulterior încheierii contractelor nu necesita acordarea asistenței de specialitate.
Părțile contractuale au estimat un preț global al prestațiilor cuantificat într-un onorariu lunar ce va acoperi necesarul concret de servicii de consultanță.
În mod obiectiv, un astfel de contract nu poate să prevadă tarife precise pentru fiecare prestație, ambele părți găsindu-se în prezența unui caracter aleatoriu al contractului, ce se caracterizează prin faptul că ambele părți își asumă riscul ca într-o anumită perioadă de timp, prestația sa să o depășească valoric pe cea a contractantului. într-un sens, fie în celălalt.
Prin urmare, verificarea lunară a executării prestației pe baza unor situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru etc. nu are o justificare legală în determinarea caracterului efectiv al cheltuielilor și a necesității acestora.
Instanța de fond a mai apreciat că în mod netemeinic organul control a eliminat din categoria cheltuielilor deductibile onorariile achitate consultanților, pentru simplu motiv că situațiile de lucrări emise de acestea pentru o anumită perioadă de timp ar fi prea sumare.
S-a considerat că nu poate fi primită nici susținerea intimatei potrivit căreia mai multe societăți prestează simultan aceleași activități atâta vreme cât legea nu limitează posibilitatea agentului economic de a consulta mai mulți specialiști chiar și cu privire la aceleași aspecte.
S-a reținut că în perioada 01.03.2007 - 30.06.2007, societatea nu a avut angajați cu funcții de conducere care să aducă la îndeplinire activitățile administrative curente, respectiv contractări de furnizori de servicii pentru amenajarea sediului social, servicii de curățenie, de telefonie achiziționare de echipamente electrice și de mobilier, de autoturisme etc.
De asemenea, închirierea locuinței din str.-.-, nr.10 s-a realizat prin intermediul " International"
Din verificările contractului de închiriere sus menționat, rezultă că acesta a fost semnat personal de administratorul societății reclamante, iar d-nul a fost doar împuternicit să prezinte contractul de închiriere, spre semnare, locatorului.
Cuantumul chiriei pentru imobilul sus menționat a fost considerat de organul de control nedeductibil fiscal pe considerentul că respectivul contract ar fi fost semnat de o persoană fără calitate (d-nul -. ) și pentru faptul că societatea nu avea personal angajat cu domiciliul în altă localitate.
Pârâta nu avut însă în vedere că, așa cum am arătat anterior, contractul de închiriere a fost semnat de administratorul societății, care de altfel domiciliază în Israel și care se deplasează des la sediul societății pe care o conduce, fiind necesar săi se asigure cazarea pe timpul cât aceasta se află în țară.
În privința cheltuielilor de transport și închiriere autoturism, precum și a celor legate de serviciile de telefonie mobilă, instanța de fond a reținut că și acestea sunt deductibile, reclamanta făcând dovada că pentru o perioadă limitată a avut nevoie de închirierea unui autoturism, întrucât unul din vehiculele societății s-a aflat în reparații și deci nu a putut fi utilizat.
Suma cheltuită pentru închirierea autoturismului a fost justificată prin necesitatea continuării activității societății comerciale, ca de altfel și cheltuielile aferente serviciilor de telefonie mobilă, nu există nici o reglementare legală care să interzică personalului și conducerii societății să folosească mai mult de un singur telefon de serviciu.
Față de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 21 Cod fiscal instanța de fond a admis acțiunea reclamatei și pe cale de consecință a anulat Decizia nr.3256/A/8.02.2008 emisă de Autoritatea Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală precum și Decizia de impunere nr.419/2007 și Raportul de inspecție acte administrativ fiscale emise de pârâte având ca obiect diminuarea pierderii fiscale a agentului economic verificat cu suma de 99.811 lei.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate prin acțiune și cu ocazia acordării cuvântului pe fond de către reclamantă, instanța de fond le-a respins întrucât nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată și nelegală.
În mod greșit a apreciat instanța de fond, ca fiind deductibile cheltuielile realizate de reclamantă în baza contractelor de prestări servicii, neținând cont de prevederile legale fiscale în materie, respectiv de Legea nr.571/2003, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.44/2004 și Hotărârea de Guvern nr.1861/2006.
Se invocă împrejurarea că, în fapt, cheltuielile efectuate de reclamantă nu îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute delege pentru a fi deductibile, adică:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului.
De asemenea, recurenta a invocat în apărare în recurs, încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art.21, lit.l din Legea nr.571/2003, coroborate cu art.36 din Hotărârea de Guvern nr.1861/2006, referitor la cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite, prevăzute de Legea locuinței nr.114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%.
Se invocă și faptul că, referitor la Contractul nr.4, încheiat de societatea intimată cu " International", instanța de fond nu a avut în vedere faptul că situațiile de lucrări prezentate, respectiv cele aferente lunilor martie, aprilie, mai, iunie 2007, anumite servicii menționate în cuprinsul acestora, nu au putut fi efectuate de către " International"SRL, întrucât contractul este încheiat la o dată ulterioară realizării acestor servicii.
La contractul nr.2/01.03.2007, recurenta a invocat faptul că în cuprinsul acestuia se poate observa lipsa unor date referitoare la tarifele percepute pentru fiecare activitate, la termenele de execuție, nefiind justificată prestarea serviciilor prevăzute în contract.
Nici contractul nr.1/01.03.2007 încheiat de către societatea intimată cu nu cuprinde date referitoare la tarifele percepute pentru fiecare activitate, la termenele de execuție, nefiind justificate prestarea serviciilor prevăzute în contract.
Recurenta a criticat sentința Tribunalului Brașov și pentru motivul că suma de 4.436 lei este nedeductibilă fiscal, arătând că acestea sunt cheltuieli aferente a 8 abonamente telefonice contractate cu " România", iar societatea are doar doi angajați, calculul cheltuielilor aferente abonamentelor de telefonie mobilă realizându-se proporțional cu numărul de angajați.
Contractul de închiriere încheiat cu la data de 15.04.2007 pentru imobilul situat în B, str.-.-, nr.10, este semnat de o persoană fizică - -, persoană care nu are calitatea de reprezentant al societății și nu de către administratorul societății intimate.
Totodată, în mod corect s-a constatat de către organele de inspecție fiscală, că pentru perioada verificată, societatea nu are personal angajat cu domiciliul în altă localitate.
Întrucât, conform de verificare la data de 30.06.2007, societatea înregistrează o pierdere în sumă de 370.296 lei, pierderea a fost în mod corect diminuată de către organele de inspecție fiscală cu suma de 99.811 lei.
În concluzie, față de criticile aduse de recurentă la punctele 1-7 din recurs, aceasta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recursul a fost scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În probațiune, intimata reclamantă a depus înscrisuri în recurs, filele 11 - 47 din dosar, respectiv copie contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, copie contract de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B, copie Adeverință pentru autovehiculul Honda, model, copii facturi fiscale pentru închiriere autoturisme de către reclamantă în anul 2007, copii facturi fiscale privind prestări servicii de tractări a autoturismului Honda, copie pașaport al administratorului firmei, schița urbanistică a situării construcțiilor " "SRL și certificat de înregistrare a societății reclamante la Oficiul Registrului Comerțului B, la data de 1 martie 2007.
Aceste înscrisuri au fost comunicate și recurentei.
Apărătorul intimatei reclamante a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată în recurs - chitanță privind onorariul avocațial (fila 52 dosar), solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, iar cu privire la cheltuielile de judecată, solicită a-i fi acordate reclamantei, conform actelor de la dosar.
Curtea, examinând actele și lucrările de la dosar, Sentința civilă atacată nr.617/CA/16.09.2008 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de recurenta Administrația Finanțelor Publice B, prin recursul declarat în cauză, constată ca nefondat recursul.
Astfel, din întregul probatoriu administrat în cauză, atât în dosarul de fond cât și din înscrisurile depuse în dosarul de recurs, rezultă că acțiunea reclamantei " "SRL B este justificată și legală.
În mod corect și legal a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Cât privește cele două acte fiscale, Decizia nr.3256/A/08.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice - Activitatea de Inspecție Fiscală și Decizia de impunere nr.419/11.09.2007 emisă de aceeași pârâtă și Raportul de inspecție fiscală din 10.09.2007 cu nr.17.589/A/11.09.2007, raportat la actele de la dosar și la prevederile Codului fiscal - Legea nr.571/2003 și ale Ordonanței de Guvern nr.92/2003, privind cheltuielile deductibile efectuate de reclamantă, calificat de organul de control ca nerambursabil și respectiv, contestația formulată de reclamantă, rezultă că în cauză reclamanta a făcut dovada cu înscrisuri justificative a cheltuielilor efectuate - cheltuieli ce se încadrează ca fiind deductibile fiscal, atât cele privind Contractul nr.4/06.03.2007, încheiat cu " International"SRL, cât și a Contractului de consultanță nr.2/01.03.2007, încheiat cu " "SRL și Contractul de consultanță nr.1/01.03.2007 încheiat cu d-nul, cât și a Contractului de prestări servicii nr.2/01.03.2007, încheiat cu " ", conform actelor depuse la dosar, aceste prestări de servicii au fost dovedite de reclamantă ca fiind efectiv realizate.
Cât privește cheltuielile de transport și închiriere autoturism, cheltuielile de servicii de telefonie mobilă și cheltuielile aferente contractului de închiriere din 15.04.2007, cheltuieli apreciate de organul fiscal ca fiind nedeductibile, de asemenea rezultă din probele de la dosar, că acestea au fost justificată cu acte de către reclamantă, ele fiind necesare desfășurării activității reclamantei și conform prevederilor legale, sunt deductibile fiscal.
În esență, diminuarea pierderii fiscale de către organul de inspecție fiscală este neîntemeiată și nelegală, raportat la înscrisurile de la dosar și la prevederile art.21, alin.1 și art.21, alin.4 din Codul fiscal, aspecte care în mod corect au fost reținute de instanța de fond prin hotărârea dată.
Ca atare, critica de la pct.1 din recurs nu poate fi reținută, serviciile cuprinse în Contractele nr.2/01.03.2007, nr.2/01.04.2007, nr.1/01.04.2007 și nr.4/06.03.2007 au fost dovedite ca prestate, fiind irelevant faptul că pe contracte apare o dată ulterioară, căci perfectarea actelor autentice se poate realiza și mai târziu, iar consultanța de specialitate se putea obține în mai multe rânduri și de la mai multe persoane specializate.
Așa fiind, criticile de la punctele 1-5 din recurs urmează a fi înlăturate de către instanța de recurs, ele fiind combătute cu actele de la dosar, depuse de reclamantă la fond și în recurs.
De asemenea, în ceea ce privește cheltuielile cu cele 8 abonamente telefonice, critică adusă de recurentă sentinței atacate, nu poate fi reținută, neexistând temei de drept pentru ca o societatea cu răspundere limitată să dețină doar un abonament telefonic, cu atât mai mult cu cât firma are un anumit specific, iar administratorul se deplasa des din Israel - România cu probleme de afaceri ale firmei.
În speță, se impune corelarea numerelor de telefon cu numerele angajaților, astfel că se va înlătura și această critică de la pct.6 Recurs, ca neîntemeiată și nelegală.
În ceea ce privește critica de la punctul 7 din recurs, instanța de recurs constată că s-a făcut dovada cu înscrisuri privind închirierea imobilului situat în B și că acest contract a fost realizat pentru firma " " în calitate de chiriaș, fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B (fila 44 dosar), contract considerat legal valabil, câtă vreme nu a fost anulat pe nicio cale.
În esență, se reține că toate criticile formulate în recurs, sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturate.
În concluzie, se constată că recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice B este nefondat, sens în care se va respinge recursul, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, iar sentința atacată a Tribunalului Brașov, se va menține ca legală și temeinică.
Întrucât, în cauză, intimata a solicitat cheltuieli de judecată, recursul fiind respins, instanța va obliga pe recurentă la plata către reclamantă a cheltuielilor ocazionate în recurs, de onorariu avocațial de 600 lei.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr.617/CA/16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei " " B suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/20.02.2009
Dact.:-/3 ex./02.03.2009
Jud.fond:-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Silviu
